fbpx

Căutare

Share this article

În Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București, două eleve, Ana Maria Petcu și Milena Negoiță, împreună cu profesoara lor, Florina Maria Ruse, au creat primul high school fashion club din București, pe care l-au numit High Lines și pe care l-au dotat din donațiile părinților, profesorilor și de pe grupul de Facebook, Nu mai port.

Urmează o poveste despre pasiune și implementarea ei, despre sprijin de la catedră într-un liceu public românesc, dinspre un profesor spre elevii săi, în cele mai profunde așteptări și dorințe.

De ce ați pornit acest club?

Milena Negoiță: Am văzut foarte multe persoane înclinate spre acest domeniu și ne-am gândit că și noi suntem la fel. De ce să nu deschidem ceva de acest gen.

Ana Maria Petcu: Noi de mici am avut această pasiune legată de modă și ne-am gândit că acum, la liceu am avea posibilitatea să o transformăm într-o pasiune ceva mai mare.

Iar toate astea se petrec într-un liceu. Doamna profesoară Florina Maria Ruse, cum se întâmplă asta?

Florina Maria Ruse:  Colegiul național Bilingv George Coșbuc se definește ca o școală în care fiecare poate avea propriul spațiu în care își poate găsi identitatea și să-i facă ce-i place. Tot timpul am încurajat copiii, dacă au vreo inițiativă să vină să vorbească cu noi și sigur vom găsi o soluție pentru ca respectiva inițiativă să prindă aripi și să nu rămână doar o idee pe hârtie.

Florina Maria Ruse, profesoară de limba engleză și coordonatoarea Clubului Highlines

La capitolul cluburi, cred că în acest moment avem în jur de 13-14 cluburi: Clubul NUN, Clubul TED Talk, Clubul de drumeții montane, Clubul de Șah, făcut recent de clasa a V-a, Clubul de dezbateri, Clubul de Public Speaking, Clubul de Creative Writing, făcut pentru cei mici, Clubul de lectură la oglindă, Clubul de teatru Breainstorming, Clubul de film, acting hood și mai există încă două cluburi de lectură făcute la nivel de clase și am avut și Clubul Dungenons and Dragons, care a funcționat foarte bine înainte de pandemie, copiii veneau la școală cu tabelele de joc, aveau mentori, piese, setul de instrucțiuni. Deci, iată, sunt foarte multe și cred că fiecare copil s-a simțit încurajat: „uite, am o idee, nu-mi stă nimeni în cale! Dacă eu îmi găsesc 5-6 copii care să mi se alăture este minunat!””

În câte din aceste cluburi sunteți dvs. implicată și cum v-au convins Ana și Milena să deveniți parte din clubul lor?

Florina Maria Ruse: Într-un fel sau altul sunt implicată în toate cluburile fiindcă sunt director adjunct și cumva toate cererile de înființare a cluburilor ajung la noi. Ca membră sunt în Clubul montan, am făcut și drumeții acolo, iar ca îndrumător sunt în Clubul NUN și în High Lines. De celelalte cluburi știu, mă interesez regulat de activitatea lor, mai particip la întâlniri dar foarte implicată sunt doar în cele două.

Cât privește modul în care m-au convins, aș zice că nu a fost nevoie de mult. (râde) Noi, în liceul Coșbuc nu avem uniformă. Avem un cod vestimentar pe care copiii îl respectă, adică o ținută decentă, fără imprimeuri țipătoare, mesaje de o anumită natură. Cu toate acestea ei sunt foarte diferiți, cumva ies în evidență.

Ana Maria Petcu: Suntem de acord.

Florina Maria Ruse:  În 2019, când ne-am mutat în Liceul Mihai Viteazul fiindcă școala noastră era în renovare, ca să ținem clasele unite și să avem sentimentul de comunitate de Coșbuc, fiindcă ne pierdeam în Liceul Mihai Viteazul, Milena își amintește fiindcă era clasa a IX-a atunci, seara, spre finalul programului, treceam pe la clasele a IX-a și a X-a, care învățau după-amiază și vorbeam cu ei. Dacă vedeam pe cineva îmbrăcat mai altfel imediat făceam o poză și postam pe blogul nostru, From Cosbuc with love. Milena a fost printre primele cu care am făcut poze atunci, când mi-am dat și eu seama cât de faini sunt acești copii din Coșbuc, și în interior, și în exterior. Iar majoritatea și-au găsit o cale de a-și manifesta personalitatea și prin haine. La prima vedere nu ai zice, dar dacă stai lângă ei, te uiți mai îndeaproape observi că fiecare are alt stil de a-și purta hainele, îndoaie altfel blugii, au altfel de curea, accesorii. Cumva seamănă, dar sunt diferiți și toți transmit mesajul că aparțin acelui loc, nu sunt discrepanțe foarte mari, sunt foarte plăcuți locului chiar dacă nu au uniforme.

Atunci a apărut la mine gândul: „care o fi moda din Coșbuc?”, iar când Ana și Milena au venit la mine cu această propunere de club nici măcar nu le-am întrebat la ce coordonator s-au gândit fiindcă deja m-am oferit. (râde)

Milena, eleva din clasa a IX-a care i-a atras atenția profesoarei Florina Maria Ruse

Ana Maria Petcu: V-am vrut, v-am vrut. (râde) Chiar ne-ați ajutat super mult până acum și apreciem asta.

Ana si Milena, inițiatoarele Clubului Highlines

Ana, Milena ce vreți voi să faceți cu acest club? Cum vreți să-l dezvoltați, ce și cum veți produce?

Ana Maria Petcu: Eu știu cât de grea este producția. Am această experiență de la mama, care lucrează în domeniu. Ea produce lucruri pentru gravide și bebeluși și m-a implicat și pe mine de mică, încet-încet în ce face ea. Mergeam la expoziții cu ea, apoi am mers pe la atelier, am văzut ce fac oamenii acolo și m-a prins toată această muncă. În plus, pasiunea mea de mică au fost hainele. La mine acasă se făceau rochițe în fiecare weekend și aveam ocazia să văd ceva altfel. Dar mereu intervenea ceva din care înțelegeam că nu este încă momentul: un examen, de pildă.

Milena Negoiță: Iar acum am avut oportunitatea perfectă.

Cum s-a născut această oportunitate perfectă?

Milena Negoiță: Tocmai pentru că știam că și Ana are această pasiune m-am gândit să o întreb dacă ar vrea să facem împreună acest club. Ne-am gândit noi, ne-am făcut un plan, eram foarte la început (râde), ne-am gândit că suntem și într-o școală în care avem încurajarea de a face așa ceva și nu ne-a fost deloc greu să obținem susținerea doamnei directoare și ne-am apucat.

Colegiul Național Bilingv George Coșbuc din București

Ce faceți și câți colegi ați cooptat în club?

Ana Maria Petcu: Ne orientăm spre o echipă micuță, oameni care să muncească din plăcere și care să-și dedice timp cu drag, nu pentru o bifă de prezență.

Care vor fi rolurile?

Ana Maria Petcu: Noi vom fi și designeri, și modele…

Milena Negoiță: Și fotografi.

Ana Maria Petcu: Tot ce se poate. Cred că toți trebuie să treacă prin tot și să vadă ce le place. De exemplu eu, la început, credeam că mi-ar plăcea foarte mult să cos, dar când am pus mâna și am făcut asta mi-am dat seama că nu e chiar ce-mi doresc, ci că vreau mai mult să creez. La început nu-ți dai seama până nu încerci. Așa că oamenii vor veni la noi și vor avea ocazia să încerce toate rolurile și să rămână la ce le place.

Milena Negoiță: Noi îi vom ajuta pentru a avea șansa de a face ceva ce le place.

Ana și Milena au început lucrul în Clubul Highlines

La ce credeți voi că vă va ajuta acest club?

Ana Maria Petcu: Noi suntem ajutate de cei de la UNARTE, care au promis că-și vor dedica timp pentru noi. Am zis la început că ne bagă în seamă, dar acum ceva timp ne-au permis să venim la o ședință foto de unde am înțeles cam cum stau lucrurile, ce trebuie să se întâmple. Ne-au oferit un atelier, profesori care să ne ajute, colegi din domeniu, tot ce ne-am putea dori de la cineva care știe. Când am văzut că ne acceptă am fost foarte bucuroase.

Milena Negoiță: A fost surprinzător fiindcă noi am mers acolo într-o vineri, ne-au spus: „Dumneavoastră aveți potențial, veniți luni!” și am rămas amândouă foarte surprinse.

Ana Maria Petcu: Am mers cu niște schițe, toate paper-based, aveam schițele Milenei, am luat o mapă mare, iar ei ne-au spus că era suficient să le trimitem pe mail. (râde)

Doamna profesoară, cu ce credeți că le ajută pe fete acest club?

Florina Maria Ruse:  Cu ce să încep? (râde) Știți care sunt cele patru mari competențe ale secolului XXI, nu?  Creativitate, colaborare, gândire critică și comunicare. Ana și Milena, prin acest club, nu numai că dobândesc aceste abilități ci le duc la un alt nivel. De la creativitate, care este subînțeleasă cumva într-un astfel de club, până la management de proiecte, fundraising, relații publice, coordonarea unei echipe, crearea unei imagini, toate sunt incluse. În plus, fac ce le place, îi inspiră pe alții și realizează câtă lume poate aduce împreună o astfel de idee făcută cu pasiune.

Eu am rămas super plăcut impresionată când am pus un mesaj pe grupul de Facebook Nu mai port și am cerut donații pentru club și ce val de suport a stârnit și cât ajutor am putut primi peste noapte. Fetele, la rândul lor, au făcut minuni pe unde s-au dus și au bătut la uși și au fost primite cu entuziasm. Or, când auzi de asemenea lucruri prinzi speranță și încredere că se poate.

Share this article
Ți-a placut povestea? Ajută-ne și promoveaz-o pe social media
read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO