Confesiunile actriței Ioana Picoș despre bucurii și lacrimi înainte de Crăciun: „Copiii știu că tati este înger acum”

Când nu dăm de Ioana Picoș știm că o putem găsi ori pe scenă, ori pe platourile de filmare, ori ca formator în liceele din țară abordând subiecte de actualitate sau în colțul ei de liniște, acasă, lângă cei doi băieți ai săi. Rolul care o onorează cel mai mult și este de neegalat este cel de mamă, cel pe care l-a îmbrățișat în urmă cu patru ani. Datorită prețioșilor săi copii și a încurajărilor primite de la apropiați, a lansat cartea cu titlul „Cartea Titanilor. Nutriție și rețete culinare pentru copii”. 

Ioana Picoș prețuiește adevărul indiferent cât de crud și crunt este acesta, face urme pe oriunde calcă, se prezintă cu demnitate și pune credință în orice. Se alătură oamenilor curajoși, care au dorință de muncă și nu stau locului, în special se aliniază lângă femeile care creează echilibru între carieră și viața de familie.

 Și-a propus să fie cea mai bună formă a sa în ceea ce înseamnă viața profesională astfel, de când a absolvit teatru, deși la bază este cadru didactic în învățământul preuniversitar, joacă roluri importante ale căror producții au fost premiate chiar și la nivel internațional. A lucrat cu regizori de calitate, actori consacrați, în producții televizate pe posturile Pro Tv și Antena 1 și pregătește în continuare noi și noi proiecte, numai să fim noi pe fază.

Consideră că succesul în viață pleacă de la o scară de valori și totodată să nu neglijeze niciun aspect al vieții sale. Nu se îndepărtează de la convingerile morale care i s-au insuflat în familie. Tatăl său a fost maior, mama a activat în poliție, bunicul s-a luptat pentru țara noastră fiind înmormântat ca erou al României, iar Ioana a plecat la drum în viață cu cea mai puternică armă dobândită de la membrii familiei sale și anume educația. 

Tot ce a dobândit, dă mai departe lui Ioan și Sava. Îi crește singură, dar îl pune pe Dumnezeu înainte. Copiii la fel. Apelează la îngeri atunci când au nevoie de ajutor. Au unul în plus în Cer, pe tatăl lor. Ioana, încă soția sa în acte, crede că acolo Sus, la Domnul, Mihai și-a găsit liniștea. El și-a dedicat viața pacienților din spital, fiind cadru medical. A murit de complicații Covid în noiembrie, însă a plecat purtând o iubire imensă gemenilor săi.

Ioana, cum aștepți sărbătorile? Alături de cine?

Ce să zic?! În familia mea, Crăciunul a însemnat multe amintiri frumoase, dar am avut și surprize mai puțin frumoase. În decembrie, când eu aveam 3 ani, bunicl meu a murit în accident de mașină în prima zi de Crăciun, iar unchiul meu, respectiv fratele mamei, a murit la 72 de zile de spitalizare distanță. Aia a fost prima mea amintire neplăcută și dureroasă de Crăciun. Iată, că nu s-a întâmplat iarăși de Crăciun o tragedie, ci pe 19 noiembrie, Mihai a murit. Deci, tot în preajma sărbătorilor. A fost ciudat, nu se aștepta nimeni și te face să te gândești în perspectivă. 

Ioana Picoș:„ Voi petrece de sărbători cu familia, cu ce a rămas din ea.”

E clar că pe cei mici îi vei avea aproape, la 00:00 de Anul Nou tot pe ei îi vei strânge în brațe. 

E clar, drept urmare cu familia voi petrece. Bine, cu ce a rămas din ea. Unii s-au dus la Domnul, alții sunt departe de țară. Sora mea e plecată din România și anul acesta de sărbători nu ajunge. Așa că doar familia extrem de restrânsă îmi va fi alături mie și copiilor. Important este să fim sănătoși și să ne bucurăm unul de celălalt, chiar dacă nu suntem unul lângă altul. E și situația asta cu Covidul care îngreunează lucrurile. 

Ai vorbit de perspectivă. Poate nu ți-ai făcut planuri concrete pe 2022, dar garantat porți cu tine niște gânduri care vrei să se materializeze. Ce poți împărtăși cu noi?

Parțial împărtășesc cu voi.(râde). În privința copiilor, îmi doresc ca și la anul să-și continue grădinița de care suntem foarte mulțumiți. Mă bucură că s-au adaptat foarte bine. Din punct de vedere al activității am început să reiau proiectul ca formator și să merg în licee cu prezentările despre responsabilitate în partea intimă și cea personală, dar și aspecte despre bullying, dependență de droguri, chiar și pornografie. Pentru adolescenți înseamnă foarte mult și e bine să aibă informații bune. Le prezint informații într-o manieră ușor de digerat. Mai și râdem, sau vorbim serios, dar nota cheie este cea de luare aminte. 

Am fost ultima dată acum câteva săptămâni la liceul Caragiale din București și am ținut o astfel de prezentare. Am și proiectele de pe Pro TV și Antena 1. Am avut anul acesta apariții în seriale și azi a fost chiar ultimul episod în care am apărut pe PRO TV. La anul, probabil, voi continua cu proiectele acestea două, cu apariții la câteva săptămâni ceea ce este ok. 

În ianuarie la început voi avea o apariție într-un film american care se filmează în România. S-a mai pus în discuție un alt proiect de serial din toamna anului care urmează și teoretic ar trebui să am un rol și acolo, dar depinde foarte mult de buget și pe partea de producție.

Ioana Picoș: „Eu și Mihai am rămas căsătoriți în acte, deși el este la Domnul acum.”

Nu stai locului. Cum reușești să jonglezi între atribuțiile tale de casă și ca mamă singură, fără parte masculină, și proiectele acestea toate în care ești implicată? Cum faci față?

Nu este doar mama mea cea care mă ajută, dar mai mult despre viața mea personală nu vreau să vorbesc pentru că atunci când s-a întâmplat toată treaba cu divorțul, au sărit în aer toate lucrurile și a fost ceva ce nu îmi doream. S-au răstălmăcit toate lucrurile, s-au scos din context multe situații, au fost adevăruri trunchiate și nu mai este ceva ce să-mi doresc. Am avut și propuneri de la toate televiziunile de scandal să merg și să vorbesc. Am refuzat. 

Procesul de divorț nu s-a încheiat oricum. Divorțul s-a pronunțat la Judecătoria Sectorului 1, dar eu am făcut apel și urma ca în cursul anului viitor să primim o dată pentru o înfățișare la Tribunal. Acolo, decizia de la Tribunal, de fapt, este decisivă și executorie, nu cea de la judecătorie. Nu am mai apucat să se întâmple lucrul acesta. Mihai a plecat la Domnul, a murit, iar noi am rămas căsătoriți. Știe Dumnezeu de ce s-au întâmplat așa lucrurile, El le așează. Urmează să vedem ce se va întâmpla. Drept urmare, noi suntem căsătoriți în acte. În fapt, nu mai eram împreună din 2018. 

Au fost diverse spuse pe seama aceasta, dar eu nu am vrut decât să mă ocup de înmormântare, am vrut să se facă creștinește toate rânduielile, restul nu le poți opri și mă refer la gura lumii. 

Tu te simți împăcată sufletește în relația cu el?

Da și nu. Știu că am făcut tot ceea ce omenește se putea să salvez această căsnicie. Am încercat să vorbesc cu el, să mergem la un terapeut de cuplu pentru că au existat probleme. Și nu au fost probleme să se rezolve cu o floare sau cu un „îmi pare rău”. Problemele noastre erau mult mai adânci. Era nevoie de terapie, dar, din păcate, Mihai a refuzat. A fost o singură dată și a zis că nu-l interesează subiectul. Fără ajutor, nu ajungeam la un liman. Am încercat cu duhovnicul, dar nu a vrut nici așa. Spun doar că sunt împăcată din punctul acesta de vedere. Am încercat, dar nu poți să te duci la psiholog singur, iar eu mai aveam și doi copii de crescut. El era un berbec veritabil.

Cu ce nu sunt împăcată?! Cu părerea de rău ce ar fi putut să fie și nu a fost. Din punct de vedere relațional, nu a reușit. Ar fi putut să fie foarte frumos, dar lucrurile s-au terminat așa cum s-au terminat. Duhovnicește vorbind, cred și sper că Mihai și-a găsit liniștea pentru că a fost un suflet foarte zbuciumat aici, pe Pământ. El era un luptător. Lupta pentru adevărul în care el credea. Nu suporta nedreptatea și asta mi-a plăcut la el. Acolo unde este, cred că și-a gășit pacea. 

Ioana Picoș:„Copiii știu că tati este înger acum. La cimitir i-au dus o candelă cu Moș Crăciun.”

Copiii ce știu?

Copiii știu că tati este sus și că este cu Doamne Doamne. Este un înger care ne păzește. Când mergem la biserică, deja și-au creat o obișnuință ca atunci când iau împărtășanie, cu niște lumânări pe care le țin ei în mânuțe merg să le pună la Vii sau la Adormiți. Dacă până acum, unul era la stânga, unul la dreapta, acum amândoi m-au întrebat ultima dată unde aprind pentru tati lumânare. Le-am zis că la Adormiți. Și-au aprins singur lumânările și le-au pus în locul acela special alături de un gând bun pentru tatăl lor. Tati îi aude, le zic mereu asta. În fiecare seară mă întreabă de el, îmi zic că le este dor să doarmă cu el sau să meargă în parc. Le-am zis că de fiecare dată când le este dor de tati, pentru că el este suflet acum, să pună mâna la inimă și să se gândească la tati, să-l simtă mai aproape. 

Au fost și la cimitir să vadă unde este înmormântat. Le-am arătat ca să aibă o încheiere despre asta. Am citit peste tot și la orice întrebare trebuie să le dai răspunsul adevărat, dar pe înțelesul lor. Au vrut să meargă și acasă să vadă că tatăl lor nu mai este acolo. Le-am respectat alegerea, am mers în casa lui și au văzut că nu mai este. Și-au luat de acolo ce au simțit să aibă ca amintire de la tatăl lor. S-a creat acea încheiere. Le-am spus să zică „pa, pa casei lui tati”. Le-am zis că de acum încolo când le este dor de tati, putem merge la biserică, ne rugăm pentru el, îl simțim acolo, în inima noastră. Acum, la cimitir, ultima oară i-au dus o candelă sub formă de Moș Crăciun și o lumânare înăuntru. 

Au vrut să facă poze și video de la înmormântare. Le-am spus ce s-a întâmplat acolo. Le-am spus că tatăl lor a avut cea mai frumoasă slujbă de înmormântare, așa cum chiar lui Mihai i-ar fi plăcut. Le-am explicat ce înseamnă sicriu, de ce erau preoți acolo. Aveau nevoie să înțeleagă. Pentru că Mihai a murit de Covid, sicriul nu avea voie să fie descoperit și astfel nu i-am luat cu mine. Nu aveau ce să vadă. 

Să fie bunătatea superputerea ta? 

Nu știu ce să-ți spun. Sunt oameni care-mi spun sunt că sunt dură, uneori. 

Ușor nu este să fii mamă singură, dar este frumos, Ioana. Cât de frumos este?

Este wow. Eu m-am luptat cu infertilitatea. Mie mi-a murit un copil în pântece, la o lună chiar după ce ne-am căsătorit. La puțin timp, am aflat că s-a oprit din evoluție. După care, nu se mai întâmpla să rămân însărcinată. A fost o luptă cu infertilitatea și înțeleg astfel cuplurile care trec prin asta. În momentul când am aflat de Ioan și Sava, că eu am sarcină gemelară, deși mă așteptam cumva, a fost divin. I-am dus până la 36 de săptămâni, nu am forțat nimic, dar după ce i-am văzut și mi-am revenit și eu, mi-am spus:„wow, e cel mai tare lucru pe care l-am făcut în viața asta!”(râde).

Ioana Picoș:„ Copiii m-au învățat să am răbdare.”

Ce te-au învățat până acum copiii tăi?

Răbdare. Eu nu excelez la acest capitol, ei având etape în viața lor prin care trec, m-au învățat să am răbdare. Încerc să le identific fiecare nevoie, să văd unde se simt neîmpliniți și să îi ajut. Copiii nu fac tantrumuri din alint. Ei fac tantrumuri că au nevoie de ceva. Ei strigă după ceva. Noi, ca părinți, trebuie să ne educăm. Evident că nu le știu pe toate, dar lucrez cu mine. 

M-au învățat să gândesc lucrurile mai în profunzime, să fiu mai organizată, mai ales când ai doi copii mici. 

Una peste alta, ai o viață frumoasă? Ce simți?

Una peste alta, simt că toate lucrurile care mi s-au întâmplat până acum, în special cele grele, e că m-au apropiat și mai mult de Dumnezeu. Sunt ortodox practicant din 2013, dar încercările vieții inerent te duc către Dumnezeu. Îl chemi:„Doamne, ajută-mă, nu știu cum să procedez acum.” Chiar și în pandemie am apelat la credință și nu m-am speriat. Nu am luat-o nici în râs. Cred că e foarte bun discernământul. Asta încerc să-i învăț și pe copiii mei, să discearnă bine înainte de orice situație. Vreau ca ei să crească asumați, să discearnă, să gândească de ce trebuie într-un anume fel. De exemplu, acum când am fost ultima oară la biserică ei au primit niște dulciuri. Ei nu mănâncă cu zahăr. Le-am spus de mici consecințele lui. Ei au luat o bomboană, au mâncat-o, iar celelalte dulciuri le-am pus eu în geantă. Ei mai voiau și eu le-am pus întrebarea „de ce vreți?”. Mi-au răspuns pentru că vor. Eu iarăși am venit cu întrebarea „ vrei ca să fii sănătos sau să faci carii în dinți?”. Ei s-au gândit că vor să fie sănătoși astfel au rămas doar cu acea bomboană mâncată. Trebuie doar să le explici ca să pună ei în balanță. 

Am vorbit mai devreme de credință pe care ai pus-o în toate, ai avut și moment în carieră când ți-a fost cu adevărat greu?

Da, clar. Au fost momentele când nu mai aveam job. 

Ai fost și-n punctul acesta? 

Da. Uite, când a venit pandemia. Eu eram formator și aveam prezentări în toată țara. Eram full. Dimineața mergeam în licee și țineam prezentări și seara, în orașele în care mergeam, aveam spectacol de teatru. În momentul când s-a întâmplat să-mi fei anulate toate, eram la Iași și am primit un telefon pe la 10.00. Mi s-a spus să-mi rezerv următorul bilet de avion să vin spre București căci se închid teatrele. A picat tot. Eu eram în turneu. Dintr-odată nu mai făceam nici teatru, nici prezentări și rămăsesem în plop de pe-o zi pe alta. Am făcut online, dar nu era aceeași treabă. Ulterior, am reluat încetul cu încetul, am început din nou cu reclame, cu seriale, cu reclame înafară. A fost o perioadă în care, fără ajutor, nu știu cum o scoteam la capăt. 

Ioana Picoș:„Mi-aș dori să fac musical.”

Apropo de proiecte, ai vreun vis neîmplinit?

Da, Vreau să fac musical. Am fost la compania de artiști la Dana Dorian și ea a fost cea care m-a împins la propriu să dau la teatru. Eu făcusem Comunicare și Relații Publice deja. Predasem, căci făcusem Pedagogic. Aveam dublă specializare, predam și engleză și făceam și modelling. Aveam ce face, dar m-a îndrumat să dau la teatru. Mi-a spus că pot să joc, că zace în mine un talent. Mi-a spus că pot face musical, că pot să cânt și că pot să joc. Mi-a spus Dana Dorian că vrea să o invit când o să joc într-un musical la premieră. Am invitat-o la teatru unde am jucat, nu unde am cântat. Ce va fi mai departe, Dumnezeu știe. 

Pe lângă iubire, credință, copii, în jurul căror alte cuvinte guvernezi?

Curaj, scenă, platoul de filmare. 

Citește și: Dorotheea Petre, de la educatoare la actrița pentru care s-a inventat un premiu special la Cannes

Ai putea să alegi între scenă și platoul de filmare?

Nu. Acum niște ani ți-aș fi spus că filmul, dar acum după spectacolul scris de Ivona Boitan, nu. Am jucat într-o oră jumătate 10 personaje, am îmbrăcat diferite haine, din 3 în 3 minute schimbam personajul, deci și replicile. Ieși de acolo sleit, dar atât de încărcat. Ai o adrenalină maximă. 

Ioana Picoș:„Militez pentru adevăr, credință, pentru viață, pentru poporul acesta greu încercat.”

Pentru ce militezi în viață, Ioana?

Cred că se leagă de întrebarea de dinainte. Era o perioadă a vieții mele când militam foarte mult, dar acum simt altfel lucrurile. Nu mai sunt atât de vocală, dar susțin în continuare viața, susțin viața pe toate planurile și mă refer aici la Cultura Pro Viață de care România are foarte mare nevoie pentru că femeile care se află în criză de sarcină nu sunt auzite. Femeile au nevoie de ajutor, de mâini întinse. Militez pentru credință, pentru adevăr și pentru poporul acesta greu încercat.  Ne-am obișnuit prea mult să ne fie rușine că suntem români și culmea, ar trebui să fim atât de mândri că suntem români. Și când mă duc în licee le vorbesc despre cultura și valorile noastre. Le-am arătat poze cu tatăl meu, el fiind maior. Mama mea a fost în poliție, unchiul meu a fost căpitan, străbunicul meu a murit pe front apărând această țară. Tinerii se deschid dacă le vorbești cu dragoste.  

Știu că există oameni care doresc să ne uităm istoria, să ne uităm valorile. Știu că există o luptă, dar lupta nu este o armă. Este o luptă ideologică, a lipsei de educație. Nu se poate ca unii să-și dea viață, iar ție să nu-ți pese. Nu aș vrea, și aici vorbesc strict de familia mea, ca străbunicul meu, care a fost înmormântat erou al acestei țări, să simtă vreodată de acolo de unde este că și-a dat viața pentru nimic. Mi-ar crăpa obrazul de rușine. 

Lasă-ți un gând scurt asupra căruia să revii cu drag peste ani când vei reciti materialul. Ce vrei să-ți spui și să ții cont?

Ce-mi spun mie, spun tuturor celor care vor vedea materialul acesta: „Nu deznădăjduiți!”.