„Ce-o fi văzut la ea, la cât e de grasă!” Cuvintele care au motivat-o pe Cosmina Kovacs să-și depășească limitele. Dintr-o jurnalistă ce cântărea 100 de kg, azi creatoarea unui magazin de haine XXL

De ce este nevoie să ne scuzăm că ne îngrășăm?

Cosmina Kovacs: Nu știu. Pentru mine a fost o scuză sau poate teama de a nu duce la capăt sarcina s-a transformat apoi într-o scuză.

Ai simțit că e un stigmat faptul că ai niște kilograme în plus?

Cosmina Kovacs: Da. La medic când mă duceam nu-mi spunea că e neapărat rău. Îmi spunea că am luat mult, dar că nu e cazul să mă îngrijorez acum, ci după ce nasc, atunci când voi putea lua măsuri.

După ce am născut a trebuit să fac niște cumpărături, am fost cu soțul în mall și am avut parte de un bullying. Erau fete în spatele nostru care spuneau ”ce o fi văzut la ea? Uite cât de grasă e”. Și era cumplit. Oricum după naștere ești mai sensibilă. Pe de altă parte, m-a și motivat un pic. Iar acum le pot spune femeilor că pot slăbi dacă le deranjează greutatea lor.

Pe mine mă deranja pentru că nu puteam să urc scările, urma să meargă fetița și eu voiam să pot fi activă… nu știu dacă am făcut-o neapărat pentru societate. Probabil că da, că e și subconștientul care lucrează, dar pentru mine kilogramele în plus au fost o continuă stare de rău pentru că dor genunchii, dor gleznele, doare spatele, somnul nu mai e la fel de bun pentru că nici nu poți să respiri bine.

Ce ai făcut mai departe și de ce ai deschis acest atelier de haine?

Cosmina Kovacs: Nu încurajez obezitatea, că nu e sănătos. E un fenomen care există și afectează tot mai mulți oameni, inclusiv copiii. E greu să te simți respins, să nu găsești haine pentru că producătorii pur și simplu ignoră această categorie de oameni. Și înțeleg de ce o fac, pentru că e greu să lucrezi cu mărimi atât de mari. Se modifică silueta. Fiecare avem o formă a corpului, iar când crești în greutate, forma corpului tău ia proporții acolo unde e proeminent. Hainele se fac la comandă sau există croieli inteligente.

A fost nevoia mea de a-mi găsi haine, pentru că tot ce-mi găseam era ceva fără formă, ca niște saci. Iar dacă ești pe stradă, sunt foarte multe femei care nu au dimensiuni de fotomodel. Așa că m-am apucat de treabă și m-am interesat unde aș putea deschide un atelier. Am căutat să-mi fac echipă și a fost greu pentru că nu erau oameni specializați în confecții pe dimensiuni mari. Nu înțelegeau cum să facă un tipar pe 1 m 60 cm circumferință la șolduri. A fost una dintre provocări, dar am reușit să ne punem la punct cu ajutorul clientelor, care ne-au dat sfaturi, ne-au ajutat, ne-au dat feedback. Eu nu am considerat niciodată că acesta e un business. A fost ca un al doilea copil, o motivație mai degrabă personală decât profesională. Am cliente pe care le am de 3 ani și, de Crăciun îmi trimit cârnați din Banat sau jucării pentru cea mică. Au rămas alături de noi, suntem prieteni.

Cum ai făcut față cu materialele?

Cosmina Kovacs: Destul de ușor, pentru că părinții mei au lucrat în industria textilă timp de 20 de ani și nu am fost atât de străină. Mai ales că acum 20 de ani se purta să-ți faci haine la croitor. Iar la croitoria plus size e important să folosești țesătură elastică sau, dacă nu e elastică, atunci croiala trebuie să fie lejeră. Cu specialiștii a fost mai greu. Dar am rugat o clientă care purta măsura 52 să ne dea hăinuțele ei, care erau făcute la comandă, și așa ne-am făcut niște tipare de bază, de la care tiparista mea a învățat să facă tipare de mărimi mari.