Business IdeasBusiness inspirationEntrepreneurs
Business IdeasBusiness inspirationEntrepreneurs
Cum au lăsat două profesoare catedra pentru a fonda cel mai mare business cu bere artizanală românească: aventura The Beer Institute
Ramona Raduly
|Reading time: 13 mins
Share this article

În spatele ASE-ului, pe Calea Dorobanți, se deschidea acum vreo 10 luni de zile The Beer Institute, un magazin de bere artizanală.

Din vorbă în vorbă, la o bere, s-a răspândit repede vestea, lumea a venit să cumpere și, după prima lună de la deschidere, patronii, adică patroanele, nu au mai venit cu bani de acasă, adică au fost pe break even, semn că era mare nevoie de așa ceva.

Dar cum s-a întâmplat totul? Adina și Andreea erau prietene. Amândouă, foste profesoare, lucrau pentru o agenție de turism și organizau tabere pentru copii. Mergând prin toată țara, au început să guste mâncarea și băutura specifice fiecărui loc și așa au descoperit berea artizanală. Apoi au descoperit că berea aia bună nu se găsește în București.

Adina a rămas însărcinată și având mai mult timp liber, a început să se joace cu ideea de a avea un business, mai exact, să deschidă un loc în București, un loc unde să reunească toate berile artizanale din țară. I-a povestit Andreei, ea i-a zis că se bagă, mai exact că investește și de aici toate lucrurile s-au legat de parcă erau lipite.  În iunie 2018 au deschis primul shop, iar câteva luni mai târziu, l-au deschis și pe al doilea, în Floreasca. Dar cum? Nu mai aveau economii de investit și s-au gândit să facă o campanie de crowdfunding: era ca și cum prietenii plăteau în avans pentru un credit în bere. Au construit cinci pachete, de la 100 la 5000 de lei, pe care le puteai achiziționa și, în funcție de valoarea pachetului, pe lângă creditul în bere, mai primeai niște cadouri precum pahare, deschizătoare de bere sau „numele tău pus pe panoul de onoare în shop”.

Vă invit să urmăriți cum reușesc două femei să facă business într-o lume a bărbaților 😉

Cine sunteți voi?

Noi suntem Adina și Andreea. Eu am făcut 27 de ani, Andreea are 29. Suntem colege, am lucrat împreună în turism, vreo 4 ani de zile, iar Andreea încă mai lucrează.

Ce înseamnă turism?

Turism școlar. Făceam tabere pentru copii, cu diverse program. Eram amândouă angajatele unei agenții și așa ne-am cunoscut și am devenit prietene.

Amândouă profesoare?

Da. Eu, până acum am lucrat mai mult în turism decât am lucrat în profesorat, însă am predat o perioadă și în învățământ. Pentru că turismul mi-a plăcut mai mult și pentru că se preta mai bine vieții mele dinamice din perioada respectivă, am ales calea aceasta. Ușor, ușor am început să obosesc însă, și pentru că eram foarte mult plecată, și pentru că am rămas însărcinată și nu prea mai puteam să fac asta. M-am reîntors la profesorat, am lucrat aproape un an la o școală privată unde predam engleză, eu fiind profesor de română-engleză și după ce am născut, stând mai mult acasă, am hotărât să deschidem acest business.

De ce te-ai făcut profesoară?

Îmi plăcea foarte mult și în continuare mi se pare cea mai nobilă meserie. De când eram mică spuneam că o să mă fac profesoară, mi se pare foarte frumos să poți să-i înveți pe alții. A fost dream job pentru mine, dar, așa cum am spus, specific vârstei, găsești lucruri care îți plac mai mult sau se potrivesc mai mult unei anumite perioade.

În partea de turism mi-a plăcut foarte mult că și acolo am avut ocazia să fac educație, doar că non formală, prin toate activitățile pe care le făceam cu copiii. Educația nu înseamnă doar să fii într-o sală de curs și să predai ce e în programă, așa că îmi place să cred că nu m-am îndepărtat de treaba asta. De aici și numele „The Beer Institute” pentru că prin asta ne dorim să le spunem oamenilor, să îi învățăm anumite lucruri.

Cum v-a venit ideea The Beer Institute?

Atunci când lucram în turism m-am focusat foarte mult pe în ce înseamnă România, am fost instructor la o școală de ghizi și a trebuit să merg cu toți instructorii prin toată țara asta și așa am descoperit mâncarea și băutura fiecărui loc. Așa am aflat că sunt niște beri despre care nu auzim niciodată, lucru care mi-a captat atenția. Ne știam în București cu câțiva berari, îi știam pe băieții de la Zăganu, dar mi-am dat seama că sunt mult mai multe fabrici în țară despre care nu știe nimeni. Le-am gustat și am realizat că în București nu ai de unde să le iei. Băieții de la Zăganu deschiseseră pe Calea Victoriei, dar nu le aveau pe toate, sau nu aveau toată gama unui producător. Unele beri se găseau în HoReCa la un preț destul de mare, în online nu prea reușeam să găsesc, ce să mai, nu aveam de unde să cumpăr berea pe care o gustasem.

Care a fost prima bere pe care ai gustat-o?

Zăganu, iar apoi Terapia și Ground Zero. Am început cu primii, primii de pe piața noastră. De acolo mi s-a deschis apetitul. Oamenii aceștia fac o treabă extraordinară pentru că odată ce încerci berile lor, îți dai seama cât de diferită e berea artizanală față de berea comercială și începi să cauți.

Citește și Fă-ți plinul la pompa cu bere artizanală din Pantelimon! Povestea moldoveanului care vinde lunar 5 tone de ,,bere vie”

Dar de le a ți se deschide apetitul până la a crea acest magazin, e ceva…

Da. Să spunem că am și speculat puțin un moment, pentru că văzând că nu există nici un loc de genul acesta și pentru că am crezut foarte mult în produs, am zis că pot să fac eu.

Și bani?

În primă fază am pus la bătaie economiile noastre. Nu a fost o investiție foarte mare, a fost undeva la mai mult puțin de 20 de mii de euro.

Dar voi aveați habar de plan de business, de ce mai trebuie când deschizi o afacere?

Ce să zic?😁Lucrurile au venit foarte natural. Și eu și Andreea suntem genul de oameni foarte băgăreți: dacă ne focusăm pe un subiect, știm să-l aprofundăm. Nu eram experte în ale business-ul, dar am avut noroc că am avut parte de oameni care ne-au învățat și ne-au îndrumat. Îi tot aduc în discuție pe băieții de la Zăganu deoarece ei chiar ne-au ajutat și ne-au învățat.

Apoi am început să căutăm berarii și am dat telefoane. Îmi amintesc că eram însărcinată și că stăteam cu laptopul și cu telefonul în mână și cu picioarele întinse că mă presa burta. „Bună ziua, sunt cutare și vreau să fac cutare lucru”. Oamenii erau destul de receptivi, deși inițial nu păreau să ne ia în serios.

Când ați încheiat primele contracte?

Destul de repede. A fost ciudățel, dar de bun augur. Oamenii spuneau: „A, da? Frumos! Dacă faceți voi…”. Primul contact pe care l-am luat cu oamenii a fost înainte să găsim spațiul. Aveam ideea, soțul meu ne-a ajutat mult să ne punem ordine în gânduri, cunoșteam un contabil foarte bun, aveam oamenii care să deschidă firma, aveam oamenii care să ne ajute în tot angrenajul acesta. Noi trebuia să luăm legătura cu berarii, să le explicăm ce vrem să facem și să vedem cum e primită ideea. Lucrurile au venit foarte natural și repejor.

Cât a durat de la idee până la implementare?

De la idee mai mult, dar de când am început să dăm primele telefoane până la magazin, a durat aproximativ 6 luni.

Spațiul l-am găsit din întâmplare. Aveam ideea conturată, luasem legătura cu berarii, dar am zis că până nu găsim un spațiu care chiar să ne placă și să simțim noi că „ăsta e”, nu o să dăm drumul lucrurilor. După ce am găsit spațiul, lucrurile au mers foarte repede, a fost amenajat în puțin mai mult de o lună.

Tu când ai născut în toată perioada asta?

Când am început să conturăm shop-ul, deja născusem. La deschidere, copilul meu avea vreo 10 luni. Însă când am început să ne apucăm serios de treabă, Vlad avea 4 luni. Atunci am început drumurile cu deschisul firmei, la negocieri, la semnări de contracte.

Ai avut bonă?

Nu și nu am nici acum. Ce-i drept, în perioadele foarte aglomerate a mai venit mama mea de la Calafat, dar nu ajuta prea mult pentru că-l alăptam și trebuia să fiu lângă el, așa că îl luam cu mine peste tot.

Dar nu v-a fost frică de crize financiare? Nu vă era teamă că vă riscați economiile?

Nu, absolut deloc. Am zis că ne dorim să facem ceva diferit. Am spus din start că vreau să am un business care să-mi permită un program flexibil și să nu fie nevoie să iau bonă. Uneori, oamenii care mă văd cu un copil după mine prin diverse locuri atipice, se uită puțin ciudat. Dar mie mi se pare mai bine să pot să fac asta, să-l țin cu mine, decât să-l las acasă cu altcineva.

Așa că am vrut să facem un business care să-mi ofere flexibilitatea programului și a locului, chiar dacă de multe ori muncesc mult mai mult decât dacă aș fi fost angajată. Faptul că pot să lucrez de acasă în timp ce el doarme, sau că pot să lucrez în timp ce gătesc, este un mare avantaj.

Nu ne-a fost frică, a fost mai degrabă o doză de inconștiență și de entuziasm, fără de care nu prea te apuci să faci lucruri.

Soțul tău ce a zis?

M-a încurajat foarte mult. El e director de dezvoltare la Fru-Fru, cumva în aceeași branșă. El a fost foarte încântat de idee.

Andreea e mai tot timpul la noi, mergem în vacanțe împreună, facem multe lucruri împreună și îți imaginezi că tot vorbeam înainte despre ce am putea face împreună. Eu am zis așa: „dacă e să mă apuc de ceva, trebuie să fie ceva nou, ceva ce nu s-a mai făcut”. Într-adevăr, riști, nu știi dacă o să meargă sau nu pentru că nu ai un model în față, dar asta e.

Banii de investiție i-ați recuperat?

Nu știu. Ne interesează foarte mult ca shop-urile să fie pe breakeven. Ne-am propus ca din momentul T0 în care începem să vindem, să nu mai venim cu alți bani de acasă. Iar asta s-a întâmplat din prima lună.

Cât privește frica de crize economice, nu am avut-o. Ne-am gândit că poate nu merge, dar, poate și pentru că e un curaj specific vârstei, din toate calculele pe care le făceam, îmi dădeam seama că nu are cum să nu iasă, că e prea mișto ca să nu iasă bine.

Și cred că faptul că am gândit atât de pozitiv, că ne-am încărcat foarte mult cu treaba asta și am fost atât de determinați și convinși că facem ce trebuie, ne-a ajutat.

Cum ați deschis al doilea magazin, cel din Floreasca? Chiar a funcționat campania?

Da. A fost o chestie foarte bună. La două săptămâni după ce am deschid Dorobanți, cineva ne-a întrebat pe pagina de Facebook de unde am luat conceptul și dacă vrem să-l dăm mai departe, ceea ce mie mi s-a părut fabulos.

Conceptul nu l-am luat de nicăieri, e o idee personală, deși toată lumea credea că l-am luat din State pentru că pare foarte americănesc. Nu e ceva specific pentru români și astfel totul a fost văzut foarte out of the box.

Ne-am dorit foarte mult să creștem repejor, ceea ce poți face doar dacă investești foarte mult de la început. Acum, cum resursele noastre se cam terminaseră și nu ai cum să te aștepți de la un business ca în primul an să-ți aducă un profit atât de mare pe care să-l poți reinvesti, am zis: „Ce să facem?”. Să mai luăm bani de bancă era o idee, dar nu știu cât de bună. Apoi ne-am gândit că am putea să ne împrumutăm de la niște prieteni, iar de la ideea asta, ne-a venit ideea ce mare: „Dar ia stai așa! Hai să nu luăm doar niște bani așa, să facem ceva mai mult”. Știam de campaniile de crowdfunding, știam de business-uri care au crescut așa, doar că noi nu puteam să aplicăm la astfel de campanii pentru că noi eram un business cu alcool. Așa că am zis: „That’s it! O facem pe cont propriu”. Ne-am lansat un site, am făcut un landing page de campanie și am propus pachete: de la o sumă mai mică (100 de lei) și până la o sumă mare (5000 de lei). Omul împrumută banii aceștia, dar de fapt reprezintă o plată în avans. Tu îi folosești, iar în momentul în care campania se încheie, el începe să consume din creditul respectiv.

Când ați văzut primii bani din campanie?

Au venit din prima zi.

Cine sunt cei care au dat 5000 de lei?

Au fost două persoane care au dat 5000 de lei: Eliza Rogalski pe care o cunoaște de ceva vreme și Alexandru Lăpușan de la Zitec. Noi livram bere la Zitec de dinainte de a lansa campania, pentru evenimentele lor private. Iar Alexandru când a auzit a zis: „Păi eu oricum iau bere, așa că…”.

În cât timp ați strâns banii?

Într-o lună. Campania s-a desfășurat timp de o lună în care am strâns cam 10 mii de euro. Noi am mai avut nevoie de bani, dar faptul că banii aceștia din crowdfunding au început să vină treptat, ne-a ușurat treaba pentru că nu s-au strâns multe cheltuieli la final. Și pe măsură ce mai intrau niște bani, mai făceam niște plăți și tot așa.

Mai faceți?

Da, mai facem. Eu nu m-am așteptat să strângem atâția bani. Campania asta nu ne-a adus doar bani, ci și popularitate și o deschidere foarte mare. Până la campanii erau oameni care nu auziseră niciodată de noi, campania asta ne-a adus parteneriate foarte mișto, am devenit Avanpost Radio Guerrilla, am avut o super campanie în media. A fost foarte bine.

Cea mai importantă chestie pentru mine a fost confirmarea faptul că există piață.

Ce zic prietenii soțului tău?

Nu pot să spun. 🤣Sunt tot felul de glumițe cu „cine poartă pantaloni în casă”, „cine dă de băut?”.

Hai să vorbim puțin despre The Beer Institute în cifre..

În momentul acesta avem undeva la 35 de producători, bere produsă în România. Mai lipsesc vreo 4, cei care nu pot să livreze la București.

Câte sortimente?

La ultima numărătoare erau 197, dar aș zice peste 170. Spun asta pentru că sunt beri pe care nu le mai avem de săptămâna trecută până acum, pentru că s-au vândut deja.

Câte sticle vindeți pe lună?

E dificil de calculat acum. Dar aș putea spune că vindem peste 3000 de sticle pe lună, numărul de care avem nevoie pentru a fi pe breakeven.

Cum arată profilul clientului vostru?

Clienții sunt destul de tineri, de la 20 și puțin, până spre 50. Sunt în general oameni cu venituri peste medie, pentru că berea aceasta este mai scumpă, având în vedere costurile de producție. Dar cred că sunt oameni care caută produse bune, care nu se uită la preț, ci mai degrabă la calitate.

Shopul de bere este un loc pentru femei?

Da. Cred că business-ul acesta ar fi funcționat mai repede dacă îl făcea un bărbat, pentru că era mai previzibil.

Eu aș spune că e tocmai invers. Că PR-ul a funcționat….

Da, se poate, dar nu a fost o strategie. Cu siguranță au fost mulți curioși legat de faptul că se ocupă niște femei, dar cred că am depășit de mult acest tabu legat de femei și alcool.

Eu am avut și am în continuare plăcerea să interacționez cu foarte multe femei: sunt doamne și domnișoare care vin și cumpără bere pentru ele, dar și pentru bărbații lor pentru că ei nu știu ce să aleagă. Cred că berea artizanală este destinată în aceeași măsură femeilor, cât și bărbaților, deoarece femeile sunt mai atente la nuanțe și la gusturi.

Tu ce pasiuni ai?

Îmi place foarte mult să călătoresc, dar momentan nu e cazul. Vlad e mic și capricios și nu mă încumet să călătoresc cu el încă.

Îți imaginezi cum va fi la școală când va fi întrebat cu ce se ocupă părinții?

🤣Tata lucrează la o firmă și mama vinde bere. O să fie foarte amuzant.

Am luat decizia de a face acest business din multe motive, dar unul este pentru că mi-am dorit să fiu un model pentru Vlad. Nu vreau să crească cu aceleași idei preconcepute despre femei. Mie îmi place să gătesc, eu fac curat, îmi place să cred că sunt gospodină, dar pot să fac oricând și altceva, fără să se gândească cineva că ar fi în neregulă. Vreau ca Vlad să vadă în noi niște oameni care nu vor spune niciodată „nu” unor lucruri care par total diferite față de cele cu care suntem obișnuiți în societate.

Care e filmul tău peste 30 de ani?

O să am un guest house micuț, sper că în România, minimalist, într-un stil scandinav, cu mâncare și bere bună și cu oameni cărora le place să călătorească și să descopere lucruri frumoase. Vlad o să fie departe, nu știu unde. Vreau să mă concentrez acum, în anii aceștia foarte mult, să fac multe lucruri, astfel încât peste câțiva ani, nu foarte mulți, să pot să am răgaz.

Business IdeasBusiness inspirationEntrepreneurs
Share this article