Cum reacționezi ca părinte dacă-ți spune copilul adolescent că e LGBTQ. Sfaturi practice de abordare indiferent de litera din acronim

În România este încă o provocare să-ți faci coming out-ul în fața părinților. O mulțime de adolescenți şi tineri se tem de reacțiile rudelor şi nu puțini sunt cei care s-au confruntat cu respingere brutală, alungarea din casă, intervenții religioase sau chiar violență fizică. Pentru tinerii aflaţi într-o asemenea situaţie înţelegerea şi acceptarea celor dragi este esenţială. Cum reacționezi ca părinte dacă-ți spune copilul adolescent că e LGBTQ este, în unele cazuri, vital.

Ce este LGBTQIA+

LGBT+ este un acronim care înglobează comunitatea homosexuală, bisexuală, transsexuală, transgen, queer, persoanele intersex, pansexuale, asexuale, non-binare, practic, orice persoană non-heterosexuală.

Până la revoluţia sexuală din anii `60 persoanele care nu erau heterosexuale nu erau definite de un termen comun. Termenul de homosexual a fost folosit pentru prima dată în 1869 de Karl-Maria Kertbeny, un jurnalist maghiar, militant pentru drepturile omului. Acesta i-a transmis atunci ministrului de justiţie din Prusia o scrisoare prin care contesta legislaţia de la acea vreme, care stabilea pedepse aspre pentru homosexualitate, definită până la acel moment drept dorinţă sexuală inversată.

După ce termenul homosexual a devenit tot mai utilizat, a fost definit şi cel referitor exclusiv la femeile atrase de femei, lesbianismul. Au urmat comunităţile bisexuală şi transgen, iar revolta de la Stonewall, din New York, este considerată drept începutul luptei pentru drepturile LGBT. Acronimul, chiar dacă în varianta standard nu cuprinde toate persoanele non-heterosexuale, i-a ajutat în timp pe cei dornici să se integreze în comunitate.

LGBT se referă la persoanele a căror identitate sexuală este gay, lesbiană, bisexuală şi la persoanele transgen, care simt că există o diferenţă între genul conferit la naştere şi genul care le defineşte. Q-ul vine de la “queer” sau “questioning” şi este folosit în general pentru cei care nu se regăsesc în primele 4 categorii, dar acronimul poate include şi U pentru cei nesiguri (unsure), I pentru intersex, un alt T pentru travestiţi, A pentru aliaţi heterosexuali sau asexuali, P pentru pansexuali sau poliamoroşi sau O pentru omnisexuali.

Comunitatea LGBT+ în România

România este catalogată drept una dintre cele mai homofobe ţări din Europa, lipsa legislaţiei în domeniu şi direcţiile date de Biserica Ortodoxă construind un pachet extrem de solid în stabilitatea opiniilor în rândul unui procent important al populaţiei. Homosexualitatea şi exprimarea ei în mod public a fost complet interzisă în ţara noastră până în anul 2001, când homosexualitatea a fost dezincriminată în urma presiunii europene şi lobby-ului internaţional.

Ultimii ani arată o uşoară schimbare a mentalităţilor, iar asta s-a văzut cel mai bine odată cu invalidarea referendumului din 2018, în care românii au fost invitaţi să voteze dacă sunt pentru sau împotriva redefinirii căsătoriei în Constituţie drept uniunea dintre o femeie şi un bărbat. Deşi peste 91% dintre participanţi au votat pentru, numărul lor a fost mult prea mic pentru ca referendumul să fie validat. S-a vorbit atunci mult despre un boicot în masă al acestei mişcări, fapt ce s-a simţit în prezenţa slabă la vot, de puţin peste 21%.

Citeşte şi: Alex Andronic, scriitorul care a luptat o viaţă întreagă cu abuzurile din familie şi din afara ei, cu prejudecăţile şi ura homofobilor – LIFE.ro

Cum reacționezi ca părinte dacă-ți spune copilul adolescent că e LGBTQ

Cu toate astea, la nivel de societate lucrurile sunt încă extrem de complicate pentru tinerii din această comunitate. Mulţi dintre ei încă se tem de vorbească despre ceea ce simt şi se tem de respingerea membrilor familiei sau prietenilor. Sentimentul de neacceptare duce în cazul multora dintre aceşti tineri la anxietate, depresie, stimă de sine scăzută şi chiar izolare socială. Riscurile, pe termen lung, sunt majore şi îi pot împinge pe cei aflaţi în astfel de situaţii la abuz de alcool sau substanţe interzise şi chiar la suicid. Studiile realizate în Occident au scos la iveală faptul că adolescenţii LGBT au un risc de suicid de 4 ori mai crescut faţă de adolescenţii heterosexuali.

Pentru cei care au o relaţie apropiată cu proprii copii, în mod obişnuit un astfel de anunţ nu ar trebui decât să confirme ceea ce ştiau deja. Dacă copilul nu a fost crescut cu frică şi cu idei referitoare la anormalitatea celor din comunitatea LGBT, nici nu a avut motive să se ascundă în familie şi atunci nu mai există elementul-surpriză. Coming out-ul, procesul prin care persoanele LGBT+ îşi acceptă orientarea sexuală şi o împărtăşesc altora, poate să fie doar un eveniment de clarificare a evidenţei.

Pentru mulţi dintre părinţi o astfel de veste poate fi resimţită ca un şoc. Mulţi dintre ei îşi fac propriile proiecţii asupra viitorului copilului lor şi atunci când acestea nu se mai potrivesc cu realitatea pot da naştere unor reacţii nepotrivite, care să accentueze nesiguranţa socială şi temerile adolescentului. Alţii se simt ruşinaţi, vinovaţi sau dezamăgiţi. Sentimentele sunt multiple, diferă de la caz la caz şi este esenţial cum reuşeşti să le controlezi. Sunt mai multe lucruri de care trebuie să ţii cont dacă te afli într-o asemenea situaţie şi vrei să păstrezi o relaţie bună cu copilul tău.

Înainte de orice trebuie să înţelegi că nu există vreun vinovat în această situaţie. Ai de-a face cu o situaţie de fapt, nu cu o consecinţă a ceva ce ai făcut sau n-ai făcut tu sau alţi membri ai familiei, a ceva ce a făcut copilul tău.

După ce află asta, sunt destule persoane care cred că ar trebui să schimbe situaţia. Acceptă că un asemenea lucru este imposibil. Nu poţi obliga pe cineva să devină heterosexual cum nu poţi obliga pe cineva să aibă un IQ egal cu cel al lui Einstein.

Mărturisirea unui adolescent că face parte din comunitatea LGBT+ nu înseamnă că îţi pierzi copilul. Dimpotrivă, este un semn că acesta are încredere în tine şi vrea să-i fii alături şi de acum înainte. Va avea oricum de înfruntat multe greutăţi de-a lungul vieţii. Sprijinul tău necondiţionat îl va ajuta să treacă mai uşor peste celelalte piedici.

Nu plânge, nu dispera, nu ameninţa. Dacă simţi că nu poţi procesa uşor vestea, ia-ţi timp să te documentezi mai mult despre subiect şi să înţelegi mai bine ce simte şi prin ce trece copilul tău. Asigură-l de iubirea şi de sprijinul tău şi pe mai departe şi eventual continuaţi discuţia după ce s-au mai liniştit emoţiile.

Nu-l întreba cum a ajuns să fie LGBT+. Întreabă-l cum poţi tu să-l ajuţi să se simtă sigur pe el şi bine cu omul care este el. Nu-i cere să se ascundă, ci întreabă-l cui ar vrea să mărturisească şi în faţa cui ar vrea să păstreze discreţia. Şi nu comenta tu cu altcineva orientarea sexuală a copilului tău. Este decizia lui, cui şi când vorbeşte despre acest lucru.

În orice situaţie, părinţii nu trebuie să uite că copiii lor sunt copiii lor, indiferent de orientarea sexuală, identitatea de gen, culoarea ochilor sau nivelul de inteligenţă. Copiii au nevoie să simtă că sunt iubiţi şi acceptaţi aşa cum sunt, nu dacă corespund aşteptărilor părinţilor.

Citeşte şi: Mirela, femeie transgender: La 4 ani, mi-am făcut curaj şi am întrebat-o pe mama mea de ce ei îmi cer să mă comport ca un băiat, eu considerând că sunt o fată. Am sperat îmi vor cădea părţile anatomice de băiat şi mă vor lăsa astfel să fiu fată – LIFE.ro

Imagini din acest articol ne-au fost furnizate de depositphotos.com.