Ciucea 185 s-a născut în plină pandemie de coronavirus. Atunci când școlile și grădințele din oraș s-au închis, doi clujeni și-au luat copiii și s-au mutat la țară, la bunici. Au improvizat o cameră pentru homeschooling, birou și atelier de pictură, iar copiii s-au bucurat că pot zburda pe dealuri, pot sta cu picioarele goale în iazul cu pești din fața casei și pot să se bucure seara de cerul înstelat.
Văzându-și copiii atât de bucuroși, cei doi clujeni s-au gândit să transforme oaza lor de fericire, într-un loc în care să-și întâmpine oaspeții. Și într-o dimineață la cafea au început să caute să aducă la Ciucea 185 două căsuțe mobile. Le-au echipat cu tot necesarul și, din vara aceasta, au început să-și întâmpine primii musafiri.
Dar cum a început povestea de la Ciucea 185? Cât de greu este să îți faci o mică afacere în turism, în plină pandemie de coronavirus? Ce înseamnă căsuțe mobile? Și de ce ar trebui să ne facem vacanța la câțiva kilometri de Cluj? Aflăm toate răspunsurile de la Teodora Vidican.
Care este povestea de la Ciucea 185?
Visul de a construi aici o cabană sau o casă de vacanță îl aveam de vreo doi ani. Însă nu s-a întâmplat până acum, în principal pentru că toate aceste lucruri înseamnă mult timp și efort material.
Cu adevărat, povestea Ciucea 185 s-a născut odată cu izolarea din cauza pandemiei. Noi locuim în Cluj, dar pentru că școlile și grădinițele s-au închis, am decis să ne izolăm la Ciucea, la socrii mei. Aici, copiii au pe unde zburda și nu au simțit nicio presiune, cum s-ar fi întâmplat la Cluj, într-un apartament de bloc. Am improvizat un loc pentru homeschooling, birou și atelier de pictură pentru că eu pictez și așa s-a scurs prima perioada din „starea de urgență”.
Ulterior, pentru că perioada s-a prelungit, am decis într-o duminică la cafeaua de dimineață că ar trebui să facem „ceva”, dacă tot ne prinde vara aici. Din vorbă în vorbă, s-au „aprins beculețele” la ideea cu căsuțele mobile. A două zi, am și început căutările, iar în următoarea săptămâna căsuțele erau deja la noi pe teren.
A urmat apoi o muncă la foc continuu, astfel încât la începutul lunii iunie ne-au trecut pragul primii turiști.
Teodora Vidican (Ciucea 185): Dacă la începutul anului ne-ar fi zis cineva ce vom face vara asta … am fi ras.
De ce este atât de special acest loc?
Este special în primul rând pentru că l-am pregătit cu suflet, imaginându-ne cum ne-ar plăcea să ne simțim noi dacă am fi turiști. Eu abia am așteptat să îmi pun în practică ideile de decor (zâmbește).
Începând de la brelocul cheilor (confecționat din rondele de lemn tăiat de noi), până la mobilierul pentru terasă, am pictat cu mare drag cam tot ce am prins. Apoi e special pentru că ai în același loc o mare de verde, ai iaz cu pești în fața căsuțelor și ai Crișul care mărginește proprietatea. Asta se datorează familiei soțului meu care an de an a încercat să aducă un plus de valoare proprietății.
Te poți plimbă, poți alerga, te poți da cu bicicleta, poți sta cu picioarele în râu fără să fie nevoie să ieși din perimetrul locului.
E special și pentru că e un concept mai nou. Adică ești ca într-un camping, înconjurat de natură, dar ai toate condițiile unei minicăsuțe (living cu televizor, wi-fi, aer condiționat, bucătărioară utilată, baie cu duș, 2 dormitoare, terase spațioase).
Teodora Vidican (Ciucea 185): Copiii sunt foarte încântați să vadă că le poți avea pe toate într-o căsuță pe roți.
De asemenea, având în vedere că suntem condiționați din cauza pandemiei, ne-am dorit să creem un spațiu intim, unde să nu îți fie frică de aglomerație, de faptul că trebuie să împarți spațiul și să atingi aceleași obiecte cu alți oameni. Dar să te poți bucura totuși de o vacanță, de o ieșire în natură în cele mai bune condiții.
Ce le recomandăți oaspeților care aleg să vă viziteze? Ce pot face la Ciucea?
Ciucea este renumită datorită frumosului castel-muzeu Octavian Goga. Însă alături de acesta, în același complex, se află și alte minunate puncte de interes (o biserică din lemn veche din 1575, Mausoleul Iubirii, Casa de pe stîncă, Casa Ady Endre, Mănăstirea). Dincolo de aceste obiective turistice, dealurile și văile învecinate sunt perfecte pentru iubitorii de drumeții.
Găsești aici căsuțe vechi sau izvoare ascunse. În sat, există și un „loc de scaldă”, numit de săteni La Răstoacă. În ultimii ani, nu am lăsat să treacă vara fără să-l vizităm măcar o dată. Iar, dacă în schimb ai chef de o excursie cu mașina, la câțiva kilometri distanță poți vedea multe alte obiective interesante: Cetatea de la Bologa (13km), Barajul Drăganului (28km), Cascada Vadu Crișului (33 km), Lacul Leșu (39km) sau Cascada Vălul Miresei (40 km).
Sunteți foarte aproape atât de Cluj, cât și de Oradea și Zalău, povestește-mi puțin despre zonă …
Așa este, Ciucea este situată la granița dintre județele Cluj, Bihor și Sălaj și este de fapt o trecătoare. Trecătoarea Ciucea sau pasul Ciucea face legătura între Cluj și Oradea, între Transilvania și Crișana. Dealurile împădurite care înconjoară satul și faptul că se află pe cursul râului Crișul Repede fac acest loc special.
Ce făceați în Cluj, înainte să vină pandemia și să vă mutați la Ciucea? Cum arăta viața voastră acolo?
Viață la Cluj era cea tipică orașelor relativ mari. Un du-te-vino între grădiniță, școală, birou și restul activităților de zi cu zi. Avem o mică și veche afacere de familie care în ultima perioadă, din păcate și-a redus foarte mult activitatea. Pe de altă parte, dacă nu se întâmpla așa poate că nu ne gândeam să inițiem altceva și discuția noastră nu ar fi avut loc.
Vreau să cred că în viață lucrurile nu sunt întâmplătoare și uneori e nevoie să se închidă o ușă pentru ca alta să se deschidă. Cu câte o vizită la Cluj și datorită tehnologiei am reușit să gestionăm și de aici activitatea rămasă.
Cum îți spuneam, am improvizat un spațiu 3 în 1 pe post de birou, sală de clasă și atelier de pictură. Așa am reușit să onorez și de aici comenzile avute și astfel nu ne-am mai întors la Cluj.
Vă gândiți să rămâneți aici … sau cum o să faceți pentru a vă susține afacerea pe care ați pornit-o acum, în timpul pandemiei?
Vom rămâne aici până în momentul începerii școlii. Distanța Cluj-Ciucea e de aproximativ 70 de km, astfel că, la nevoie, vom merge și vom reveni. La toamnă, dacă vom avea cerere, în weekenduri vom fi aici.
Spuneți că acest loc a pornit din dorința voastră de a le arăta copiilor ce înseamnă viața la țară. Dar cum a fost locul în care ați copilărit voi și cât de asemănătoare a fost ea cu viața pe care o oferiți la Ciucea 185?
Într-adevăr ne dorim asta pentru copiii care nu au bunici în astfel de zone cu natură. Copiii noștri au învățat foarte multe în vizitele la bunici. Știți cum se spune – nu toate sălile de clasă au 4 pereți.
Aici viața se simte altfel, își petrec timpul afară de dimineață până seară. Au avut norocul să simtă răcoarea răului într-o zi toridă de vară. Să vadă cocostârcul cum vine la pescuit în iazul din față casei. Seara, pe terasă, studiem forma norilor, ascultăm păsărelele și greierii și simțim mirosul câmpului. Sunt niște chestii atât de naturale și totuși străine pentru mulți copii care trăiesc la oraș.
Atât eu, cât și soțul meu am avut bunici la țară. El venea aici la Ciucea în fiecare vacanță de vară. Eu sunt din Bistrița și mergeam la bunici într-un sat din apropiere. Pentru noi atunci era ceva natural să auzi cocoșul, să vezi vacă pe câmp, să stai cu copiii pe uliță. La Ciucea 185 diferența e că nu avem animale și nici nu suntem pe uliță să avem vecini (locul nostru este la ieșirea din sat), însă ne putem bucura de natură în toată splendoarea ei, iar vaca și cocoșul se aud de la vecinii de „peste vale”.
Dar care au fost primele lucruri pe care vi le-au spus cei mici când i-ați adus prima dată la Ciucea?
Aveau câteva luni când au venit aici, la bunici, pentru prima dată. Pentru ei e ceva obișnuit să vină. Deja toți colegii de grădiniță și de școală știu că băieții noștri au bunici la Ciucea. Sunt încântați de fiecare dată când venim. Acum aveam emoții că le va fi dor de Cluj. Am fost în vizită într-o zi, dar s-au plictisit repede.
Cele două căsuțe pe care le aveți la Ciucea 185 sunt mobile. Sunt făcute din containere? Și cum v-a venit această idee?
Nu sunt făcute din containere. Sunt de fapt acele caravane pe care le vedem noi în filme care pentru unii oameni reprezintă locuința de toate zilele. Deci din fabrică au fost construite să fie locuibile.
De ce ați ales căsuțe mobile pentru locul vostru? Care sunt avantajele lor?
Căsuțele mobile au fost varianta cea mai rapidă de a ne realiza visul: să primim oaspeți la Ciucea. Avantajul e acela că simți natura altfel. Senzația de a locui în ele nu se compară cu aceea a unei camere într-un hotel sau pensiune. Și așa cum am mai zis, ne-am dorit un spațiu de cazare unifamilial pentru a putea respecta distanțarea socială. Vrei o ieșire? Îți iei eventual prietenii de familie pentru a ocupa ambele căsuțe și nu ai emoții.
Cât de greu a fost să le construiți?
A fost greu pentru că am vrut să le dăm drumul cât mai repede. Bărbații s-au ocupat de partea tehnică (curent, apă, încălzire, terase, amenajarea spațiului exterior), iar eu m-am ocupat de partea de decor.
Sunt perfecte pentru perioada verii, dar pot fi folosite și iarna?
Căsuțele în sine au fost gândite în așa fel încât să poată fi folosite și iarna (au un convector, aparat de climă și spațiul e relativ mic). Noi deocamdată le vom folosi pentru perioada de primavară – vară, cel mult toamna. Să vedem cât de mult va ține vremea cu noi.
Vă gândiți să le mutați de aici într-un alt loc?
Deocamdată considerăm că și-au găsit locul potrivit. Și le-am gândit în așa fel încât dacă la un moment dat vom dezvolta zona, ele să poată să rămână în aceeași poziție.
Cine au fost primii turiști și cum v-au spus când au ajuns la Ciucea 185?
Primii turiști au fost niște prietene care își doreau să evadeze puțin din „biroul” de acasă. În această perioadă am auzit că multe firme aleg să-și țină oamenii acasă, să nu se întoarcă la sediul obișnuit. Astfel motivația multora scade, simt nevoia de a ieși din casă, din oraș … și așa au ajuns la noi. Primul lucru pe care l-au zis e că e mai frumos decât în poze (zâmbește).
Povestea unei săsoaice pe care Ceaușescu a vândut-o nemților și care s-a întors acasă să restaureze poveștile caselor uitate din Cincșor
Am văzut că au fost oameni care au venit și au lucrat de la voi. Pe timpul acesta cred că multă lume a vrut să se refugieze în natură. Ați avut oaspeți care au închiriat pe termen lung vreuna dintre căsuțele mobile pe care le aveți la Ciucea 185?
Suntem abia la început de drum. Cei care ne-au trecut pragul până acum s-au simțit bine și vor să mai revină. Încă nu am avut oaspeți pe termen lung, însă dacă cineva își dorește, are toate condițiile necesare.
Și ultima întrebare, de ce le-ați recomanda oamenilor să vină la Ciucea 185?
Cei care au fost deja pe la noi ne-au mărturisit că într-adevăr s-au deconectat. Au uitat de stresul COVID-ului, au făcut lucruri de mult uitate – au umblat desculți prin iarbă, au stat cu picioarele în Criș, s-au dat cu bicicleta și-au băut cafeluța pe ponton, au fript slănină la un foc de tabără.
Teodora Vidican (Ciucea 185): Părinții care au venit cu copiii la noi ziceau că își amintesc de copilăria lor la bunici.
Noi le recomandăm să vină pentru a experimenta o „altfel de cazare”, o combinație între camping, hotel și cabană. Ciucea 185 este o locație potrivită și pentru cei care lucrează de acasă (copiii ar zburda, iar ei ar lucra și astfel ar combina utilul cu plăcutul). Datorită spațiului generos e, de asemenea, un loc potrivit pentru iubitorii de mișcare. Dacă sunt în căutarea unui loc intim, verde și totuși cu acces facil (nu în inima munților), cred că Ciucea 185 e locul potrivit și noi îi așteptăm cu nerăbdare.