De câtă durere ai nevoie în viață pentru a ajunge să trăiești frumos și să-ți găsești bucuria în fericirea altora? Nicoleta Moisa, tânăra a cărei copilărie chinuită a transformat-o azi într-un life coach de succes - LIFE.ro
Prima pagină » De câtă durere ai nevoie în viață pentru a ajunge să trăiești frumos și să-ți găsești bucuria în fericirea altora? Nicoleta Moisa, tânăra a cărei copilărie chinuită a transformat-o azi într-un life coach de succes
De câtă durere ai nevoie în viață pentru a ajunge să trăiești frumos și să-ți găsești bucuria în fericirea altora? Nicoleta Moisa, tânăra a cărei copilărie chinuită a transformat-o azi într-un life coach de succes
Nicoleta Moisa are 33 de ani și în Brașov este cunoscută drept un life coach ce te ajută să vezi o altă perspectivă a vieții, să culegi roadele fericirii.
M-am gândit că pentru asta e nevoie de multă experiență de viață ca să ajungi să-i înveți pe alții cum să trăiască sănătos și frumos și nu mi-aș fi imaginat vreodată că până la 33 de ani poți acumula așa ceva. Am avut nevoie numai de câteva minute împreună cu Nicoleta Moisa să-mi dau seama că gândirea mea a plecat dintr-un punct greșit. Până la 33 de ani Nicoleta pare că le-a văzut pe toate și le-a trăit pe toate.
Acum este împlinită și fericită, dar ce a făcut ca să ajungă aici? Citiți voi povestea ei!
Nicoleta, tu în viața de zi cu zi cu ce te ocupi?
Recent am deschis un business online cu niște haine, ce se numește Moisaleta. Iau haine foarte drăguțe la mâna a doua, le recondiționez, le aranjez, le dau viață și le scot la vânzare. Dau viață hainelor uitate.
În viața de zi cu zi am fost model și de când m-am mutat la Brașov, adică de trei ani de zile, am făcut o școală de life coahing și acum fac și asta.
Am început să mă dezvolt și să fac bani din pasiunile mele: moda și aceea de a-i vedea pe oameni că-și schimbă viețile. Cred că sună ciudat, dar ce mă bucură cel mai tare și ce-mi aduce cea mai mare împlinire este să-i văd pe oameni că-și schimbă viețile și că eu reușesc să aduc o rază de lumină în viața lor, prin ceea ce am dobândit în ultimii ani. Nu mă fac fericită banii pe care îi primesc în urma unei ședințe de coaching, ci mai degrabă să văd rezultatele în viața clientului cu care lucrez.
Poate să o să ți se pară puțin ignorant ce spun eu acum, dar ca să fii life coach mă gândesc că trebuie să ai o experiență vastă de viață, trebuie să ți se fi întâmplat niște lucruri în viață. Nu?
Am trecut prin foarte multe până la vârsta de 33 ani.
Recomandare: Încercați dieta ProLon® – un program dietetic de cinci zile consecutive pe lună, care îți hrănește corpul în timp ce promovează modificări regenerative și întineritoare, incluzând efecte asupra unei game largi de biomarkeri care contribuie la îmbătrânire.
Ești născută și crescută în Brașov?
Da. Treaba asta cu modelingul a început mai mult dintr-o necesitate, însă a durat foarte mult până am ajuns cu adevărat model. Aici, în Brașov, erau niște agenții, dar erau la un nivel foarte mic, provincial. Nu conta că erai mai înaltă, mai scundă, mai grasă sau mai slabă și ți se potrivea doar anumit tip de job, ci pentru că nu exista o ofertă foarte mare, toată lumea primea aceleași job-uri. Astfel am făcut și promoții, am fost și hostess la târguri, mai participam din când în când și la câte o prezentare de modă și așa mi-am început eu cariera în Brașov.
După asta am început tot în Brașov facultatea de Asistență socială, dar asta pentru că nu am reușit la Psihologie, unde mi-aș fi dorit eu. Nu am reușit la Psihologie pentru că aveam doi frați mai mici ca mine de care trebuia să am grijă și pentru care eram ca a doua lor mamă.
La ce vârstă te-ai apucat de modeling?
La 18 ani.
Părinții tăi ce profesie aveau?
Tatăl meu a lucrat în construcții, iar mama a fost casnică mulți ani pentru că a trebuit să aibă grijă de copii. Când aveam 7 ani și jumătate unul dintre frații mei a murit, imediat după aceea mama a rămas însărcinată. La 8 ani și jumătate m-am trezit că am un frate de care trebuia să am grijă ca să o ajut pe mama, a mai venit apoi o soră și cumva, până în ziua în care sora mea a împlinit 3 ani, mama a stat acasă. După ce mama a început să lucreze, responsabilitățile au fost și mai grele pe umerii mei. De la 8 ani și jumătate și până la 19 ani când efectiv am „semi-fugit” de acasă – în sensul că tata nu voia deloc să mă lase să plec în București și mama a aprobat cu jumătate de gură – eu m-am ocupat de frații mei ca o mamă.
Astfel, într-o circumstanță de viață, m-am hotărât să plec în București și pentru că nu-mi plăcea facultatea pe care o începusem în Brașov, am ajuns să fac facultatea de Jurnalism și Comunicare la Spiru Haret.
Hai să ne întoarcem puțin la fratele tău pentru că îmi imaginez că acesta e un episod care doare foarte tare. A murit la naștere sau mai mare?
Încă mai doare și acum deși am făcut mulți ani de terapie. Eu aveam șapte ani și jumătate, el era cu 11 luni mai mic ca mine. A căzut în apă fierbinte, a suferit arsuri pe 70% din suprafața corpului și a murit la zece zile după accident. Uneori mă întreb dacă sunt suficient de împăcată cu unele lucruri….
Și cum ai reușit tu să pleci în București la 19 ani?
Am plecat pentru că am cunoscut pe cineva care mi-a deschis ochii, un bărbat mai mare ca mine care a fost singurul care a văzut ceva mai mult în mine. Părinții mei mă foloseau efectiv la toate treburile casnice, eram fata cea mai mare, copilul bun la toate. Nu pot să-i reproșez nimic mamei mele pentru că și ea a fost fata cea mai mare și a avut grijă de patru frați. Nici ea nu apuca să ajungă la poartă să se joace cu copiii pentru că o chema bunica înapoi să se ocupe de frați și de casă.
Te-a învățat ce a învățat și ea la rândul ei…
Da. Dar oricum îi sunt recunoscătoare pentru că dacă e ceva cu care am rămas pozitiv din treaba asta este că știu să gătesc foarte bine și sunt foarte pasionată de gătit.
Ce ai făcut tu aproape 10 ani în București?
Am continuat facultatea, am făcut și Școala de televiziune și film Tudor Vornicu, am făcut practică, am continuat cu joburile de model…
Ai apucat să practici meseria de jurnalist?
Nu, pentru că… Foarte mult mi-am ghidat viața după ce simt și dacă simțeam că bat la porți închise sau că nu se leagă lucrurile, mă duceam în altă direcție. Cred, de aceea am și ajuns cumva să-mi găsesc mai greu calea în viață pentru că atunci când m-am confruntat cu eșecuri nu m-a învățat nimeni să merg mai departe. Când ceva nu mergea schimbam domeniul, o abordare aparent nesănătoasă. Ca urmare, în momentul acesta nu pot să am doar o activitate și nu o dată m-am întrebat de ce sunt atât de diferită de ceilalți oameni. Am tot încercat să găsesc răspunsul la întrebarea aceasta pe toate căile spirituale pe care am apucat. Azi am o cale spirituală de care mă țin și de prin 2016 îmi ghidez viața așa și mi-am răspuns la foarte multe întrebări. Am înțeles astfel de ce a trebuit să am părinții pe care i-am avut, de ce am avut toate aceste situații de viață. Înțelegând că există o energie pe care tu o dai, primești una mai mare de obicei, am realizat că exista un potențial în mine care mi-a atras toate aceste situații. Aveam o karmă de plătit sau de curățat și a trebuit să sufăr așa cum poate i-am făcut și eu pe alții să sufere în alte vieți.
Să nu-mi spui că ai mai suferit și alte tragedii în viață?
A mai fost o agresiune la vârsta de 18 ani, despre care abia acum am reușit să vorbesc, după foarte multă terapie.
De ce te-ai reîntors în Brașov?
Din dragoste. Și o să-ți povestesc.
În 2017, după ce am avut un contract de modeling la Milano, am venit la Brașov să stau pentru o lună și jumătate, într-un fel de vacanță.
Pe lângă faptul că sunt life coach, mai fac parte dintr-o comunitate ce se numește „Șlefuitorul de diamante” unde sunt și mentor. Această comunitate a fost creată în jurul cărții „Șlefuitorul de diamante” scrisă de Michael Geshe Roach, un fost călugăr budist. El a luat învățătura budistă, a periat-o de religie și a creat un sistem filosofic care să funcționeze pentru oricine. Și tu, și eu, chiar dacă nu suntem budiste, putem folosi în viață această înțelepciune, aceea că primim în viață ceea ce oferim și culegem ceea ce am semănat în trecut prin gânduri, vorbe și fapte. Fiind din 2016 în această comunitate, aplicând învățăturile, făcând meditații, mergând la cursuri, am avut tot felul de perioade în viață. Mergând la evenimentul lui Michael Geshe Roach am decis că trebuie să mă reîntorc la modeling și să-mi îndeplinesc visurile pe care încă nu le atinsesem în acest domeniu. Întoarsă la Brașov pentru o lună și jumătate, aveam în plan să plec din nou la Milano ca să punctez acele dorințe ale mele.
La Brașov exista și aici o comunitate a Șlefuitorilor de diamante care se întâlnea din două în două săptămâni.
M-am dus la o astfel de întâlnire care avea loc la Clubul copiilor din Brașov. Întâmplător sau nu am rămas fără baterie la telefon, iar taxiul m-a lăsat într-un loc greșit. Am reușit să găsesc Clubul și când am ajuns acolo nu era nimeni. Era un domn în vârstă, m-a văzut că mă uit în stânga și în dreapta și a venit înspre mine: „Domnișoară vă pot ajuta cu ceva?”. Când i-am spus că mă uit după un grup de prieteni, mi-a spus în glumă că nu mai sunt, că i-a fugărit el 😀. Apoi mi-a spus că pot să-i aștept și mi-a împrumutat telefonul lui să pot să iau legătura cu ei. Am intrat pe Facebook, nu am primit răspuns de la acest grup și în timpul acesta domnul a început să mă întrebe cine sunt și de unde vin. Când a auzit că sunt model a început să-mi povestească că a cunoscut-o pe Mona Weber, una din manechinele celebre în timpul comunismului, că a scris două cărți cu întâmplările din viața lui, vorbea în continuu și eu nu îmi permiteam să-l întrerup din respect. Când am văzut că se duce la baie, i-am cerut din nou telefonul, am intrat din nou pe Facebook și atunci am văzut că am primit răspuns de la organizatorul întâlnirii care spunea că totul se mutase în celălalt capăt al orașului. Am vrut să plec, doar că domnul a tot insistat să mai rămân. Am simțit atunci că trebuie să rămân, era o energie care îmi spunea că nu întâmplător am ajuns acolo.
Și așa a fost. Domnul acesta, Titus Spânu, este un avocat celebru din Brașov, persecutat de securitate, închis politic 100 de zile, a trecut printr-o tentativă de omor, cu o poveste de viață impresionantă. La un moment dat a vrut neapărat să mi-l prezinte pe asociatul lui, Bogdan, un tânăr avocat despre care spunea că e ca băiatul lui. În capul meu mi-am spus: „Ce am de pierdut dacă accept să mai cunosc o persoană?”. L-am cunoscut pe Bogdan, am început să ies cu el și astfel a luat naștere această frumoasă relație de dragoste.
Așa că am lăsat puțin de-o parte partea profesională pentru că am simțit că relația de dragoste este mult mai importantă. Am hotărât să nu mai plec la Milano și am rămas în Brașov pentru Bogdan cu care sunt foarte fericită azi.
Am de gând ca după ce îmi revin fizic, cu kilogramele în plus, să îmi reiau și activitatea de modeling și să îmi împlinesc niste vise/obiective de pe listă.
Cum te-ai gândit tu să-ți faci un magazin online cu haine la mâna a doua?
Și aici e o poveste. Eu aveam ceva împotriva hainelor la mâna a doua, însă, anul trecut ne-am întâlnit cu un client de-al lui Bogdan, cu foarte mulți bani. Fiica acestui domn era foarte frumos îmbrăcată și eu cum sunt pasionată de modă de foarte mică, am apreciat-o. Atunci mi-a spus că și-a cumpărat pantalonii pe care îi purta de la second-hand-ul din oraș. Văzându-mă mirată mi-a spus că jumătate din hainele ei le are din magazine la mâna a doua. În momentul acela am simțit că am plesnit ceva în mintea mea și mi s-a deschis conștiința: „Dacă o fată cu un tată atât de bogat, care ar putea să-și cumpere orice, oricând și totuși are această gândire, înseamnă că eu văd lucrurile greșit”. Astfel mi-am spus că pot face ceva cu pasiunea mea pentru haine și modă, mai ales că știu ce înseamnă materialele și cusăturile – am avut un fost iubit care avea o fabrică de confecții și care m-a învățat fiecare detaliu legat de importanța cusăturilor și materialelor de calitate.
Astfel, anul trecut am făcut firma, am lansat paginile de Facebook și Intragram, după care mi-au fost piratate și cineva a lansat o campanie marketing pe ele și mă trezeam că îmi pleacă bani din cont. Am trecut prin aceleași momente ca în trecut, am vrut să renunț la primul eșec, însă m-am remobilizat și am lansat din nou în august, anul acesta, după ce am schimbat puțin denumirea brandului. Am început să am vânzări și sper să aprecieze cât mai multă lume calitatea.
Pe viitor aș vrea să fac și o secțiune cu haine noi care să fie propria mea creație.
Hai să vorbim și despre ProLon®. Știu că tu ai ținut recent această dietă. Cum ai aflat și de ce ai ținut această dietă?
Am aflat deProLon® de la prietena mea Adina, care lucrează la o clinică în București și ce m-a determinat cel mai tare să încep această dietă au fost rezultatele pe care le-am văzut la mama ei. Văzând-o pe ea cum s-a schimbat și cât de tare a înflorit, nu mi-a venit să cred. Când mi-a spus prima dată de dietă am spus: „Altă dietă? Lasă-mă că eu țin dieta mea”. Am văzut pe mama ei după a doua și după a treia tură și atunci am întrebat-o: „Dar ce faci? Se întâmplă ceva cu tine, parcă strălucești”. Când mi-a spus că acestea sunt rezultatele dietei ProLon®, deja am început să iau în considerare informația. De obicei, eu iau o decizie și aleg un produs numai după ce văd cu ochii mei care sunt rezultatele, nu altfel. Ei bine, este foarte tare!
Mă îngrășasem. De când m-am mutat la Brașov m-am îngrășat. Aici mi s-au deschis alte răni cu părinții și am avut o etapă foarte lungă de regăsire, o etapă puternic încărcată emoțional, fapt ce a dus la îngrășase. Ajunsesem de la 54 de kilograme cât aveam la Milano, la 69 de kilograme. Mâncam ca să nu simt emoțiile pentru că era mai ușor să mănânc decât să mă gândesc că nu mai sunt copilul mic ce a fost rănit, că nu mai sunt copilul care dacă refuză, o să fie agresat.
Recomanzi ProLon®?
Da, cu toată tăria. Ce face această dietă este că îți dă o restartare celulară. Mi-a tăiat pofta de mâncare, am slăbit, mi s-a schimbat fața, efectiv mi s-a luminat tenul, pot să spun că am dat jos 2-3 ani de pe față.