De ce iubim, de ce urâm IKEA?

Ieri întreaga lume de afaceri primea cu tristeţe vestea morţii lui Ingvar Kamprad, magnatul suedez care a dat primele două iniţiale din IKEA (celelalte două vin de la localitatea şi ferma în care a locuit acesta când era copil). Kamprad a fost cel care a schimbat pentru totdeauna felul în care ne raportăm la magazinele de mobilă şi cel pentru care inovaţia nu a luat niciodată sfârşit.

Ştim, suntem tentaţi să ne revoltăm împotriva acestui brand care consumă mai bine de 1% din lemnul întregii planete (e şi acesta un motiv pentru care urâm IKEA), însă nu le putem nega şi punctele bune.

Ce e, de fapt, IKEA? Un mare producător de mobilier (şi nu numai) cu peste 400 de magazine în 40 de ţări ale lumii. Dar ştiţi care e primul lucru la care se gândesc oamenii când îi pronunţă numele? Chiftelele suedeze!  Aproape că nu ne putem imagina o călătorie la IKEA fără să trecem şi chiftelele pe nota de plată.

Ştiţi ce mai e ciudat în legătură cu acest brand? Nu mobila care poartă acest logo, ci catalogul de produse este cel mai cunoscut produs al lor. De fapt, catalogul IKEA este mai tipărit decât Biblia (deşi n-aş merge până-ntr-acolo încât să spun că IKEA devine o religie).

Dar să ne întoarcem la relaţia ciudată pe care o avem cu brandul creat de Kamprad. Vom trece în revistă mai jos câteva dintre motivele pentru care iubim şi dispreţuim IKEA în acelaşi timp:

Ne place mobila pentru că este ieftină. Dar o urâm pentru că nu rezistă prea mult

Da, aşa e. Când ai buget redus pentru mobilarea apartamentului este inevitabil să nu apelezi la soluţia IKEA. Este rezonabilă ca preţ, atractivă din punctul de vedere al designului, şi este uşor de manevrat. Este perfectă pentru studenţi sau pentru tinerii aflaţi la început de drum.

De ce urâm mobila IKEA? Tocmai din aceste motive. Pentru că e ieftină (nu şi rezistentă) şi pentru că ceea ce ne plăcea în vreme studenţiei nu se mai potriveşte gusturilor unui om matur! După o vârstă produsele IKEA ni se par „cheap”!

Ne place designul modern al mobilei. Dar asamblarea ne scoate din minţi!

Ştiţi caricaturile acelea cu un interviu pentru job la IKEA, în care intervievatul primeşte nişte lemne şi nişte şuruburi… Ca la interviu ne simţim cu toţii când despachetăm mobilierul proaspăt cumpărat. Din schemă totul pare foarte simplu. Iar în catalog totul arată uimitor de frumos. Însă până asamblezi patul/şifonierul/biblioteca îţi trece tot entuziasmul şi bucuria cumpărăturilor făcute! Şi puţin ne pasă nouă în acele momente că Ingvar Kamprad a redus costurile produselor sale prin această găselniţă, implicându-ne în asamblarea mobilierului (în loc să ne trimită la uşă nişte produse voluminoase, greu de transportat). Nu-i luaţi în seamă pe pasionaţii de puzzle-uri 3D, cărora tocmai de aceea le place IKEA!

Ne place varietatea produselor din magazin. Dar dacă te-ai pierdut în IKEA nu te mai găseşte nimeni!

Trebuie să recunoaştem că mergem la IKEA ca într-un paradis al posibilităţilor, de parcă am păşi direct în paginile de catalog: „patul acela s-ar potrivi în camera copiilor, şi acolo merg draperiile alea sau celelalte? Dar parcă şi unul din cele 300 de corpuri de iluminat ar merge tot aici!”. Toate ar fi bune şi frumoase dacă ne-am opri doar să admirăm. Însă la IKEA trebuie să mergi să îţi adaugi în coş patul bucată cu bucată! Trebuie să iei notiţe, să cauţi coduri, iar în depozitul acela imens ne simţim mereu ca şi când ne-am afla într-un loc… fără scăpare!

Şi, dacă tot vorbim de varietate… da, ne place oferta, dar nu mergeţi la IKEA dacă sunteţi nehotărât de fel. Şi, ca să mai adauge o problemă la nehotărârea noastră Kamprad s-a gândit să pună produselor nume „încâlcite” suedeze!

Dar, dacă ne gândim un pic, şi aflăm povestea acestor nume, găsim încă un motiv să ne placă IKEA. Fondatorul însuşi era dislexic şi nu putea ţine minte codurile produselor, aşa că s-a inventat un sistem foarte precis de nume inspirate din mediul înconjurător. Articolele de baie poartă numele lacurilor şi cursurilor de apă suedeze, în timp ce textilele pentru pat au nume de plante şi flori. Bibliotecile IKEA au nume de profesii şi de băieţi, mobilierul de grădină poartă numele insulelor scandinave… şi tot aşa.

Dacă vrem să ne plângem de IKEA, putem să blamăm brandul pentru consumul masiv de lemn, pentru că nu e destul de eco nici măcar atunci când vine vorba despre celebrele sale cataloage!

Însă putem la fel de bine să găsim şi numeroase argumente pro: de la faptul că ne-a făcut viaţa mai uşoară inventând acest tip de împachetare şi asamblare a mobilei, până la faptul că îţi prezintă în magazin idei de amenajare (şi nu pune laolaltă 30 de modele de canapele, de exemplu!).

Poate cel mai important e faptul că IKEA a intrat în cultura urbană, atât prin produsele sale, cât şi prin modul în care brandul se adresează clienţilor săi. A fost primul brand în reclamele căruia a apărut un cuplu gay, iar de curând nu s-au sfiit să facă o campanie inedită pentru familiile care aşteaptă un copil!

Cert este că magnatul suedez Ingvar Kamprad, care a pornit afacerea sa de la nişte banale scaune, a avut o viziune incredibilă asupra brandului său. Chiar şi această relaţie love&hate cu IKEA ne spune multe despre cât de popular este acest brand. Uitaţi-vă în jurul vostru, acasă sau la birou: câte produse IKEA vă înconjoară? Cum, nici măcar un fotoliu POÄNG?