Flavia Boghiu, inima curajoasă din spatele schimbărilor din Brașov: povestea de dragoste cu Radu Hossu, legătura cu războiul din Ucraina și cum a rezistat într-o carieră politică plină de încercări

Nu ştiu dacă te-ai aşteptat să ajungi viceprimar şi, mai ales, atât de repede, dar acum e clar că lucrurile sunt aşezate în această direcţie. Unde te vezi pe mai departe? Ce ai vrea să faci mai departe? În politică, mă refer.

Eu n-am avut vreo ambiţie de a ajunge viceprimar sau de a ajunge pe vreo funcţie anume. Eram foarte împăcată cu ce făceam înainte, mă împlinea şi profesional, şi emoţional. Am pus foarte mult suflet în activitatea de dinainte.

N-am intrat în politică cu scopul de a obţine vreo funcţie şi nici acum nu mă raportez la politică din perspectiva funcțiilor. Eu cred că implicarea mea are sens acolo unde poate să producă cel mai mare impact pentru oameni. Eu am o energie pe care mi-am asumat să o pun în folosul oamenilor, indiferent că mi-am făcut treaba în „pătrăţica aia micuţă” numită „Îngrijiri la domiciliu”, care însă, la un moment dat, ajunsese la sucursale în 8 judeţe şi peste 800 de pacienţi. Luase amploare, munca mea avea deja un impact destul de mare. După care „pătrăţica mea”  a devenit Braşovul şi acum îmi direcționez toată energia aici. Pe viitor o să o duc acolo unde poate produce cel mai mare efect.

Politica nu este un obiectiv în sine. Politica este un mijloc de a face ceva pentru oameni şi se potriveşte celor care vor să schimbe lumea în acest fel. Alţii schimbă ceva din societatea civilă, alţii – prin ce fac la locul de muncă.

Crezi că ai întâmpinat mai multe probleme în politică din cauza faptului că eşti femeie?

Sunt absolut sigură de asta. Trăim într-o societate care este încă profund patriarhală. Politica, mai mult, este tradițional un domeniu al bărbaţilor, în care au fost preponderent bărbaţi. Şi acum, în România, avem în Parlament 17% reprezentare feminină. Avem 5 femei Preşedinte de Consiliu Judeţean, iar în Consiliul Local Braşov, suntem 6 femei din 27 de consilieri locali. Cifrele vorbesc de la sine.

Mai mult decât atât, politica e un domeniu în care lucrurile se fac foarte agresiv, o trăsătură mai degrabă specifică bărbaţilor. Poate părea cumva că nu ar fi potrivit femeilor. Cred că inclusiv felul în care se raportează lumea la femeile care sunt în roluri de decizie e diferit, de la interes crescut pentru viaţă personală, până la felul în care arată. Dar, cu toate astea, femeile trebuie să intre în politică, femeile sunt bune în politică, văd lucrurile într-un anumit fel. Nu e vorba că sunt femeile mai bune decât bărbații, nu e vorba de o competiţie, ci de echilibru. Este vorba de ce pot aduce femeile, respectiv bărbaţii în politică. Să nu mai vorbesc despre reprezentativitate: noi femeile constituim 51% din populaţia României şi e normal să fim reprezentate printre decidenţi.

Femeile în politică nu trebuie să fie, din punct de vedere al trăsăturilor, întocmai ca bărbaţii în politică. Poate suntem mai emotive, poate în anumite momente plângem. E OK să plângi. E OK să ai emoţii. E OK să fii mai grijulie, să te atingă situaţiile oamenilor, să vrei să schimbi ceva pentru că te-a emoţionat. Politica are nevoie şi de aceste atribute pentru că nu este deconectată de oamenii pe care îi slujeşti. Politica este tocmai despre ei, trebuie să înţelegi problemele cu care se confruntă mama care are 2 copii mici şi care trebuie să meargă la muncă cu autobuzul, care trebuie să meargă cu căruţul pe trotuare, dar nu are trotuare, care nu găseşte loc la creşă sau nu are unde să iasă cu copilul în cartier.

Citeşte şi: Allen Coliban: „Nu e de ajuns să vrei să fii primar sau să crezi și să spui că ești bun pentru asta.” – LIFE.ro

Înţeleg perfect ce spui, dar dacă te uiţi la lucrurile prin care ai trecut tu, poate să fie descurajant, să îţi dea un sentiment de panică şi să te întrebi dacă merită să faci acest pas.

Absolut! E OK inclusiv să simţi frică. Sau că te copleşeşte, că e mult. Eu îmi doresc ca tinerele care vor să intre în politică să înţeleagă că şi dacă simţi frică, dacă e greu, e important să-ţi urmezi visul şi să ai un set de valori şi de principii foarte bine aşezat. Ai nevoie de o busolă, de ceva după care să te ghidezi, iar într-o lume precum politica, în care reperele par din ce în ce mai difuze sau mai neclare, trebuie să ai la ce să te raportezi. Atâta timp cât tu ştii foarte bine cine eşti, cine ai fost înainte de a intra în politică, rămâi aceeaşi, indiferent de rolul pe care îl primeşti la un moment dat.

Funcţia e o haină pe care o îmbraci atâta timp cât o ai, vine cu o responsabilitate enormă, de a face ceea ce ai promis că faci, de a avea în grijă peste 250.000 de oameni şi nevoile lor, după care, când se termină mandatul, ai pus haina înapoi în cui şi ţi-ai încheiat misiunea pe pătrăţica aceea.

Multă responsabilitate, multă muncă. Unde îţi găseşti tu liniştea?

Elemente de viaţă personală îţi rămân foarte puţine, clar ţi se schimbă viaţa şi timpul pe care îl acordai hobby-urilor sau prietenilor. Mă ajută foarte mult că acasă am un cadru de protecţie şi confort, că Radu îmi oferă aceste lucruri. În rest, mi-am creat mecanismele prin care să mă recompun atunci când simt că am golit rezervorul şi să-mi găsesc liniştea şi pacea în chestii foarte normale, banale, dacă vrei.

Cum l-ai cunoscut pe Radu?

Radu a fost strategul de campanie pentru Locale, după care a fost consultantul politic şi de comunicare al USR Braşov. Ne-am cunoscut şi am interacţionat foarte mult timp în zona profesională, iar în timp lucrurile s-au conturat şi în ceea ce a devenit o relaţie.