Fondatorul Ferrero Rocher. Cum a reușit acest Willy Wonka să inventeze Nutella, Kinder Surprise și Ferrero Rocher, să-și păstreze secrete rețetele și să devină unul dintre cei mai bogați oameni din lume?

• Fondatorul Ferrero Rocher, Michele Ferrero a adunat o avere de aproape 20 miliarde de euro din Ferrero Rocher, Kinder și Nutella.
• Paranoic din cauza rivalilor săi, Michele Ferrero a scris rețetele secrete în arabă și le-a închis într-un seif din Cairo.
• Perfecționist din fire, el a hrănit o duzină de porci din localitatea sa natală, Alba, Italia, cu ouă Kinder.

La poalele Alpilor, undeva în nordul Italiei, se află o localitatea ce seamănă cu o cutie de ciocolată, iar aerul din jur miroase a alune prăjite. Localnicii caracterizați de o paletă de gusturi rafinate, pot spune cu exactitate ce dulciuri zdruncină linia de producție a fabricii Ferrero, remarcând uneori: „astăzi este ziua cu aromă de portocală Tic Tac”.

Nemuritor este mirosul dulce al succesului pentru oamenii din Alba și un memento mereu prezent al vieții reale: acest Willy Wonka care a construit fabrica.

Michele Ferrero, cel mai excentric și enigmatic ciocolatier din lume a inventat Nutella, Kinder Surprise și Ferrero Rocher, precum și Tic Tac. Poate ar mai fi inventat și alte bunătăți dacă nu ar fi murit la vârsta de 89 de ani.

Popularitatea dulciurilor sale l-au transformat pe acest italian sihastru într-unul dintre cei mai bogați oameni din lume, cu o avere de aproape 20 de miliarde de euro.

Exact ca în povestea lui Willy Wonka, rivalii săi geloși și-au trimis spioni ca să-i fure rețetele și secretele ce l-au transformat în cel mai faimos ciocolatier din lume, fondatorul Ferrero Rocher. Din această cauză, Michele a devenit foarte precaut și astfel și-a tradus rețetele în arabă, le-a ascuns în Cairo și a închis porțile fabricii pentru vizitatori.

În ultimii 20 de ani de viață ai lui, foarte puțini oameni i-au trecut pragul, cu excepția localnicilor care lucrează pentru familia Ferrero de mai bine de trei generații.

În urmă cu câțiva ani, câteva publicații de prestigiu au primit „biletul de aur” și au putut asista la procesul de producție din fabrică, au putut vizita fabrica și au obținut și singurul interviu acordat vreodată de Michele Ferrero.

Fondatorul Ferrero Rocher și fabrica de ciocolată

Istoria companiei începe cu tatăl lui Michele, Pietro, fiul unui mic fermier din Piedmont, o regiune din nordul Italiei, care a decis că nu vrea să moștenească traiul rural al străbunilor lui.

După ce Pietro și fratele lui Giovanni au făcut ucenicie la o patiserie din regiune, și-au deschis propria brutărie la Torino în 1933. Însă, câțiva ani mai târziu, Pietro a plecat să-și caute norocul în Eritrea, regiune colonizată ulterior de dictatorul italian Benito Mussolini.

Planul său era să vândă Panettone trupelor italiene staționate în capitala Asmara, dar nu a reușit și s-a întors acasă când a izbucnit al doilea război mondial.

Asemenea întregii Europe, Italia a rămas extrem de săracă după război.

Cu cacao raționalizată, Pietro a decis să recreeze un amestec inventat în timpul războaielor napoleoniene din secolul al XIX-lea, când împăratul francez a interzis comerțul cu Marea Britanie și coloniile sale producătoare de cacao, blocând astfel aprovizionarea cu ciocolată.

Ideea era de a înmulți aroma pudrei de cacao extrem de costisitoare, cu ajutorul alunelor măcinate ce creșteau din abundență în Alba și care erau foarte ieftine.

„Bunicul meu era complet obsedat de ideea de a descoperi formula perfectă. Obișnuia să o trezească pe bunica în mijlocul nopții și să o roage să guste din amestecul lui, spunându-i de fiecare dată: Cum ți se pare? Ce crezi?”, povestea Giovanni, nepotul lui Pietro Ferrero.

Creația lui Pietro, cunoscută sub numele de „gianduja” în dialectul local a fost vândută inițial sub forma unui produs ca o cărămidă, ce putea fi feliat și mâncat cu pâine.

Acest produs era un mare hit. Până în 1950, avea o flotă de 200 de camioane ce îl livrau în toată Italia. Câțiva ani mai târziu, avea 1000 de camioane.

În 1957 fiul lui, Michele, a preluat compania și a avut viziunea de a mai adăuga puțin zahăr produsului și de a-l denumi Nutella. Apoi a ambalat produsul în borcane. Acesta a fost primul pas spre transformarea companiei într-un titan al cofetăriilor și al treilea cel mai mare magazin de dulciuri din lume. Astăzi aproape un sfert din producția de alune din lumea întreagă este folosită de către Ferrero.

De fapt Michele a fost geniul din spatele tuturor produselor, cel care a adăugat în portofoliu Kinder și Tic Tac până la finalul anilor ’60.

Angajații își amintesc și azi cum fondatorul Ferrero Rocher stătea de fiecare dată în capul mesei alături de o duzină de tehnicieni în halate albe și gusta din cele mai recente invenții.

Asemenea lui Willy Wonka, Michele era foarte secretos și nu a acordat niciodată un interviu. Motto-ul lui era: „Numai cu două ocazii ziarele ar trebui să menționeze numele cuiva – nașterea și moartea”.

Prietenul lui, Franzo Grande Stevens, a spus într-un interviu pentru La republica: „Michele a descoperit o soluție ce îți permite să pui lichior în ciocolată, fără ca aceasta să-l absoarbă. Nu a fost ușor și a fost mândru că a descoperit formula, însă s-a temut să o patenteze în Europa din cauză că cineva ar fi putut să o vândă competiției. Așa am descoperit că Italia are un acord cu Egiptul și astfel a tradus-o în arabă”.

Obsedat de muncă, Michele s-a căsătorit în fabrică. Soție i-a devenit secretara companiei, Maria Franca. Când a invitat-o în oraș, la prima întâlnire, a avertizat-o că s-ar putea să vorbească numai despre ciocolată.

Copiii lor, Giovanni și Pietro, au avut voie să mănânce Nutella la micul dejun în fiecare zi, a mărturisit Giovanni într-un interviu acordat mulți ani mai târziu. Tot astfel, Pietro, fiul său mai mare, a permis și el copiilor lui. Pregătindu-l pentru moștenire, Michelle îl lega la ochi pe Pietro, și îl punea să găsească ieșirea din fabrică ajutându-se doar de simțul mirosului.

Din păcate, Michelle Ferrero a fost forțat să-și trimită copiii să locuiască la Bruxelles în anii ’70, în timpul așa numiților „Ani de plumb” când copiii foarte multor oameni de afaceri din Italia au fost răpiți pentru răscumpărare de mafie și de către teroriștii de extremă dreaptă.

Tot în anii ’70, când existau foarte puține magazine de jucării, Michele s-a gândit că cei mici ar trebui să trăiască experiența entuziasmului de Paște în fiecare zi și a creat astfel Kinder Surprise, un ou de ciocolată în care era ascunsă o surpriză.

Astăzi, al treilea cel mai mare producător de jucării, Ferrero a angajat o echipă de 20 de inventatori cu normă întreagă ce lucrează cu psihologi de copii pentru a crea noi jucării.

Michele s-a mutat la Monte Carlo unde avea un laborator personal și de unde făcea naveta zilnic la Alba, cu elicopterul.

El a identificat un supermarket din apropierea Luxemburgului, unde a afirmat că „cumpărătorul a reprezentat media europeană” și acești consumatori norocoși au devenit terenul de testare pentru multe dintre invențiile sale.

De-a lungul anilor, Michele Ferrero a inventat și alte produse, tablete de ciocolată, bomboane cu lichior sau deserturi cu cafea, însă nici unul nu a trecut testul timpului.

Fondatorul Ferrero Rocher, poate cele mai bune bomboane de ciocolată

În anii ’80 au fost lansate bomboanele Ferrero Rocher, cele care au devenit ambasadoarele brandului.

Michele era un catolic devotat și se spune că a modelat primele bomboane Rocher pe Roc de Massabielle, o grotă stâncoasă de la Lourdes pe care o vizita în fiecare an în pelerinaj. Chiar a comandat câte o statuie Madonna di Lourdes pentru a le instala în fiecare dintre cele 20 de fabrici din lume.

Fiind un perfecționist, fondatorul Ferrero Rocher a avut nevoie de cinci ani pentru a finaliza aceste praline, chinuindu-se să reușească să formeze curba dorită din napolitană.

Însă, imediat după începerea producției, a oprit procesul de fabricație susținând că mașinăriile nu imprimă eticheta albă central.

Pralinele Ferrero Rocher nu ar trebui ținute în frigider și se consumă în maxim opt luni, conform instrucțiunilor producătorului. În țările mediteraneene, chiar sunt rechemate în fabrică în timpul verii, din cauza temperaturilor ridicate.

Pe podeaua din fabrică, 900 de praline Ferrero Rocher sunt realizate în fiecare minut de către mașinării personalizate, cu o creștere a producției 24 din 24 de ore înaintea perioadei de Crăciun.

Alunele sunt înglobate în jumătate de sferă de napolitană, apoi sunt umplute complet cu cremă de pralină înainte de a fi unite cu cealaltă jumătate de sferă de napolitană și trecute pe sub o adevărată cascadă de ciocolată.

Fondatorul Ferrero Rocher, fabrica oamenilor din Alba

A lucra la fabrica Ferrero Rocher este un job pentru toată viața, susțin angajații. Când Michele a preluat compania de la tatăl său, în 1957, el le-a promis oamenilor: „Nu voi avea liniște până ce nu voi securiza un viitor pașnic copiilor voștri”. Și s-a ținut de cuvânt. La momentul în care milioane de italieni erau forțați să abandoneze zonele rurale ale Italiei pentru a căuta locuri de muncă în marile orașe, Michele Ferrero a fost primul om de afaceri care a trimis autobuze pentru a aduce muncitori la fabrică. Angajații își încălzesc locuințele cu căldură de la fabrică, beneficiază de creșe și grădinițe în fabrică și au asigurări de sănătate pe viață.

Angajații pensionați  participă la cursuri de dans irlandez și de computer, oferite de fundația companiei condusă de văduva lui Michele, Maria Franca, astăzi a cincea cea mai bogată femeie din lume.

Iar angajații au răspuns cu o fidelitate absolută. În dimineața de după inundațiile dezastruoase din 1994, toți muncitorii și-au lăsat casele sub apă pentru a veni să salveze fabrica și nu a existat niciodată vreo grevă a angajaților.

Familia Ferrero a fost lovită de tragedie în 2011 când moștenitorul Pietro a murit în urma unui atac de cord, la vârsta de 47 de ani, în timpul unui turneu de ciclism în Africa de sud.

Zeci de mii de oameni i-au adus atunci omagiile lor. Iar când Michele a murit, oamenii din localitate au intrat în doliu oficial și au denumit piața centrală a orașului după numele patriarhului lor.

La funeralii au participat peste 60 de mii de oameni, inclusiv câțiva prim miniștri și membri ai unor familii regale.

Fiul cel mic al lui Michele, Giovani, care scrie povestiri în timpul liber, este astăzi șeful companiei.

La funeraliile tatălui său el a spus că va continua munca lui: „Tata și-a dorit o fabrică pentru oameni, nu oameni pentru fabrică, având concepția muncii ce pune grijile sociale înaintea profitului”.