Fotograful care încearcă să surprindă România frumoasă, Alexandru Handrache: „Când ești pe coclauri așteptând răsăritul, ego-ul trebuie să rămână acasă pentru că realizezi că nu ești așa de important în fața frumuseții naturii”
Alexandru Handrache trăiește în Bucovina și în timpul pandemiei a lansat un proiect fotografic numit „Pe dealuri”. Nimic revoluționar, spune el, dar foarte apreciat, în special de către românii care trăiesc departe de țară. Primește adesea mesaje din partea acestora și se bucură de fiecare dată când simte că i-a ajutat să-și mai domolească puțin dorul de casă.
„Pe dealuri” vorbește despre România frumoasă, cea văzută la răsărit în Bucovina sau Apuseni ori la apus, în Dobrogea sau Marea Neagră. Un proiect în care se strâng toți cei care, printr-o fotografie, surprind și promovează România. Un cont de Instagram pe care nu trece zi fără ca Alexandru Handrache să posteze măcar o fotografie.
Face fotografie comercială și merge la eveniment pentru a putea să-și finanțeze pasiunea pentru fotografia de natură. Recunoaște că din fotografia de peisaj nu se poate trăi în România, dar cumva este împăcat cu acest lucru. O face din pasiune, una costisitoare, dar în mod cert pentru toată viața. Pe de altă parte, Alexandru Handrache se simte mândru de fiecare dată când simte că a putut să-și ajute un client să-și promoveze afacerea.
Alexandru Handrache, povestește-ne puțin despre proiectul „Pe dealuri”…
E un proiect simplu la prima vedere, încerc să promovez fotografi care fac chestii mișto. Conceptul nu este nici nou și nici revoluționar, dar fac tot posibilul să postez doar fotografii care au ceva special, compoziție, moment, lumină, subiect. Nu mă limitez doar la fotografia de peisaj, dar recunosc că sunt puțin subiectiv aici, fiind și eu fotograf de natură.
Cum și când a apărut ideea proiectului?
„Pe dealuri” a apărut în perioada aia tristă când a început pandemia. Era aproape imposibil de ieșit la pozat, în special la răsărit și m-am gândit să încerc să fac o pagină unde să repostez fotografii mai vechi de ale mele. Într–o zi am văzut o serie frumoasă de prin Apuseni și am zis hai să o postez, cu tag la autor, să vedem ce iese. Asta a fost cred că acum doi ani și de atunci nu trece zi fără să postez măcar o fotografie.
De unde dorința de a promova România și, mai ales, în acest fel?
Cred că toți cei ce facem fotografie promovăm România, mai mult sau mai puțin. Ca formă de exprimare artistică, fotografia are darul de a atrage privitorul și de a stârni curiozități despre locurile pozate. În plus, chiar sunt de părere că avem locuri care merită aduse în fața privitorilor.
Alexandru Handrache: „Natura din România este un subiect nesfârșit”
Ce crezi că are cel mai frumos România?
Frumosul este peste tot, dacă ne oprim puțin să-l și observăm. Natura din România este un subiect nesfârșit. Fac asta de ceva timp și recunosc că am multe zone în care nu am ajuns. Toată lumea știe de Apuseni sau de Bucovina, da nu e neapărat necesar să vizităm locuri celebre. Frumosul se poate găsi și în mijlocul unei păduri sau la umbra unei căpițe de fân pe un câmp. Depinde de fiecare aici.
Citește și: Cum s-a născut primul și cel mai complex documentar despre „România Sălbatică”? Și care e povestea lui Dan Dinu, fotograful din Brașov care mai bine de zece ani a documentat și a filmat cele mai spectaculoase momente petrecute în natură
„Pe dealuri” este doar o pasiune sau este un proiect din care faci bani?
Strict pasiune și dorința de a promova oameni care merită promovați. Nu a fost și nu va fi niciodată despre bani. Dacă fotografia are acel ceva, va fi postată, indiferent de cine este autorul sau cu ce aparat/telefon a făcut-o.
Alexandru Handrache, cum a început pentru tine pasiunea pentru fotografie?
A început de ceva vreme și spre rușinea mea încă nu am găsit ce caut în fotografie. Cred că e o căutare nesfârșită, an de an, răsărit după răsărit.
La un moment dat este și o formă de dependență, cel puțin pentru mine nu există altă senzație mai plăcută decât să fiu pe un platou de munte cu răsăritul în față.
Care a fost prima fotografie de care ai fost mândru?
Mândria intervine în fotografiile pe care le fac pe partea comercială. Când pot să ajut un client să-și promoveze afacerea prin pozele mele, chiar pot spune că sunt puțin mândru. La peisaj mă mândresc cu pozele făcute prin Bucovina pentru că știu că am ajutat măcar cu puțin la promovarea zonei.
Alexandru Handrache: „Fac fotografie comercială și puține evenimente, activități care îmi finanțează pasiunea de fotografie de natură”
Când ți-ai dat seama că acesta este drumul tău? Când s-a transformat pasiunea pentru fotografie într-o meserie?
A fost ceva gradual și nu pot să o numesc meserie, încă. Este un fel de pasiune avansată să zicem, o pasiune în care am investit mult timp și resurse, dar care îmi oferă multe satisfacții. Totuși sunt conștient că e o alegere făcută pe viață și nu regret nimic.
Trăiești exclusiv din fotografie?
Adevărul este că, cel puțin în România, nu se poate trăi doar din fotografia de peisaj. În afară de vânzare de tablouri și poate ceva sponsorizări, nu prea se poate monetiza activitatea. Fac fotografie comercială și puține evenimente, activități care îmi finanțează pasiunea de fotografie de natură.
Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit pentru o fotografie?
Cele mai multe comentarii sunt de la cei plecați prin țări străine și cu dor de România. Cred că e cel mai frumos compliment asta, să poți să aduci o bucățică din locurile natale în sufletul oamenilor.
Citește și: Ionuț Teoderașcu, un explorator al satului românesc: „unde altundeva te poate opri cineva să te întrebe ce faci și dacă nu cumva vrei să intri puțin să guști țuica de prună”
Revenind puțin la proiectul tău „Pe dealuri”, cum i-ai descrie unui străin România?
România este o țară care chiar merită vizitată, în ciuda anumitor… neajunsuri cu infrastructura. Avem munți frumoși, unii chiar accesibili, sate prin văile nesfârșite care mărginesc acei munți, zone pitorești. Avem o Dobrogea cu dealuri nesfârșite și cu Marea Neagră care oferă răsărituri de neuitat, deci locuri sunt destule și din ce am mai observat, străinii care ajung pe aici se cam îndrăgostesc de multe dintre zonele pe care le aminteam mai devreme.
Ce simți atunci când ești pe dealuri, doar tu, natură și camera de fotografiat?
Cum am zis și mai devreme, este un sentiment unic, greu de definit, dar rudă cu libertatea aia pe care o simți când nu ai nicio grijă și uiți de oricare alte lucruri. Te afli în locul care trebuie, gândești compoziția și aștepți să răsară soarele, în timp ce natura se trezește încet, încet. E o senzație uluitoare, când mergi prin beznă și totul în jur este tăcut, iar pe măsură ce se crapă de ziuă, începe muzica naturii, păsările cântă, insectele învie.
Îți place să te plimbi singur pe dealuri sau mergi de fiecare dată cu un grup?
Nu e ceva bătut în cuie. Sunt zile când ies singur, momente când facem un grup mai mare, depinde de programul fiecăruia. Sunt locuri în care e mai dificil de ajuns pentru răsărit de exemplu, mai ales iarna, la fel cum sunt și zone unde poți fotografia de lângă mașină.
Alexandru Handrache: „Când ești pe coclauri așteptând răsăritul, ego-ul trebuie să rămână acasă pentru că realizezi că nu ești așa de important în fața frumuseții naturii”
Cine ți-a insuflat această pasiune pentru natură?
Pasiunea a venit în timp, mai întâi cea pentru drumeții și sport și mai apoi cea pentru fotografie. La un moment dat s-au îmbinat oarecum. Nu aș putea spune că mi-a fost insuflată de cineva anume, a venit din interior.
Mai ții minte prima dată când ai plecat pe dealuri… ce ai simțit atunci?
Prima, prima dată chiar nu pot să mă laud că o mai țin minte, dar era prin școala generală cred, printr-o excursie cu clasa în zona de munte a județului Suceava. Știu că am vizitat Vama și Sadova într-o toamna târzie și chiar mi-au rămas întipărite în minte peisajele.
Dacă ar trebui să convingi un român să-și viziteze țara, ce zone i-ai recomandă? Unde l-ai trimite pentru a-l ajută să se (re)îndrăgostească de România?
Aici voi fi puțin subiectiv, pentru că locuiesc în zonă și sunt foarte recunoscător pentru ce mi-a oferit și îmi oferă din punct de vedere fotografic. În capul listei, deci, Bucovina cu tot ce înseamnă ea. Mai apoi putem merge spre Neamț, cu Ceahlăul care trebuie vizitat măcar odată în viață. Nu pare mult, dar te poți pierde o vreme îndelungată în aceste două zone.
Și, ultima întrebare, ce ai vrea să știe lumea despre tine. Dacă ar fi să le spui oamenilor cine este Alexandru Handrache în câteva cuvinte, care ar fi acelea?
Nu sunt foarte obișnuit să vorbesc despre mine, așa că vor fi chiar câteva cuvinte (râde). Încerc să fiu un om simplu într-o lume relativ complexă pentru că asta mă ajută să văd lucrurile puțin diferit și în felul ăsta să le transpun în imagini. Când ești pe coclauri așteptând răsăritul, ego-ul trebuie să rămână acasă pentru că realizezi că nu ești așa de important în fața frumuseții naturii.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
