„Avem o lozincă: Hrană, nu gunoi. Împreună împotriva risipei, împreună împotriva sărăciei” - Gabriel Sescu, președinte al Băncii pentru Alimente

Gabriel Sescu este fondatorul Băncii pentru Alimente, o organizație non-profit inspirată de modelul Food Bank din SUA, și care luptă împotriva risipei alimentare.

Banca pentru Alimente funcționează ca un punct nodal între retaileri, comercianți, lanțuri alimentare, pe de o parte, și organizații care au nevoie de alimente în derularea programelor lor, pentru beneficiari.

Banca pentru Alimente, al cărui membru fondator este și Lidl România, are o acoperire națională și mai multe puncte strategice zonale, care fac distribuția alimentelor, și nu numai, mai eficientă.

Ascultă discuția în podcastul LIFE.ro de pe Spotify:

De ce ați decis să deschideți această organizație și cum ați reușit să o inițiați?

Gabriel Sescu: E o poveste un pic mai lungă în spate. Eu, de profesie, sunt asistent social. Lucram deja de peste 15 ani în cadrul unei organizații, unde am evoluat de la referent angajat, după terminarea facultății, până la manager. Aici a trebuit să mă ocup de diverse programe sociale: cantină socială, centru de zi pentru copii și tineri cu dizabilități, centru rezidențial pentru copiii abandonați, diverse alte programe sociale, unde am avut nevoie de hrană. Pur și simplu, în costurile proiectului erau și cele de hrană. Produsele trebuia fie să le cumperi, fie să le găsești în regim de donație-sponsorizare.

Până în 2007, am avut parteneri externi care ne-au sprijinit mult mai ușor cu donații în alimente. Trimiteau un camion, un tir sau un grupaj de câțiva paleți cu produse alimentare achiziționate la un preț preferențial din Germania, Italia, Elveția, Franța sau Austria. După 2007, de când am devenit stat membru, nu au mai putut obține pentru noi astfel de ajutoare. Ne-au sugerat să ne descurcăm pe plan local. Însă am avut un partener în Italia care ne trimitea în continuare produse, produse care aveau un termen relativ scurt de valabilitate raportat la întregul termen al produsului, indiferent că discutăm despre orez, despre sos de roșii sau paste făinoase. Ajungeau cu termen de valabilitate de o lună, dar noi, având cantină socială, le și foloseam a doua zi. I-am întrebat cum se descurcă și mi-au explicat conceptul pe care ei îl aplicau în Italia. Iar la final de 2015, început de 2016, mi-am pus în minte că pot face mai mult decât făceam și am luat legătura cu cei de la Federația Europeană a Băncilor, am văzut că în România nu exista așa ceva, le-am scris că aș vrea să fac asta, că am experiența asta și am întrebat ce înseamnă dincolo de partea practică. Ce înseamnă să fii o bancă, pe ce principii lucrezi, și așa mai departe. Au fost foarte deschiși, mi-au trimis informațiile și documentele de care aveam nevoie și, cu ajutorul unor prieteni, am ajuns în Italia și timp de o săptămână am lucrat ca voluntar în banca de lângă Milano, tocmai pentru a vedea de unde vin produsele, cine le oferă, cum sunt depozitate, cui sunt date, ceea ce se întâmplă în spate, așa încât ele să fie folosite acolo unde trebuie, într-un program special, pentru persoane din proiecte. Pentru că există, la un moment dat, și suspiciunea că ar putea fi vândute sau că nu își ating scopul pentru care au fost donate sau sponsorizate. Încet, încet am strâns câțiva prieteni, foști colegi de facultate, colegi de muncă, le-am spus că vreau să fac banca pentru alimente, am stat de vorbă vreo 25, ne-am întâlnit vreo 15, iar la constituire au venit doar 8 cu actele necesare. Am plecat la drum cu 8 membri, i-am informat pe cei de la Federația Europeană că am pus pe picioare o persoană juridică care își propune să facă asta la București, am făcut și un eveniment de lansare la Camera de Comerț și Industrie, în noiembrie 2016, unde am invitat diferite personalități politice în ideea de a-i informa despre cine suntem și ce facem și de a le cere sprijinul atunci când aveam să venim către ei. Cred că cel mai important lucru a fost că ei au auzit că există așa ceva la nivel european și că au putut să discute cu oameni care asta făceau de ani buni – pentru că au venit două persoane de la Federația Europeană la eveniment și au dat un pic de greutate. Iar din momentul ăla eu am început să fac două baze de date: una cu organizații care ar vrea să primească alimente și alta cu companii care ar putea să doneze și pe care am început să le abordez.

Cum funcționează acest circuit? Și cum vă asigurați că el funcționează?

Gabriel Sescu: Plecând de la toate informațiile pe care am reușit să le adun, am reușit să fac ceea ce pentru o companie se cheamă planul de business, am făcut un plan de proiect – bancă pentru alimente, am venit cu principiile care stau la bază, dar și cu ceea ce ne propunem să facem, cum ne propunem să facem și, enumerând cumva și experiențe din câteva țări europene pentru a fi credibili în demersul nostru. Nu a fost ușor. Cel puțin primul an, când oamenii spuneau că alimentele vor ajunge să fie vândute. I-am invitat să ni se alăture pentru trei luni și să nu ne judece înainte. Noi ne-am propus să facem altceva și de aceea am preluat și un proiect care funcționează bine în majoritatea statelor europene și care nu avea cum să nu meargă în România atâta vreme cât cumva ne adresam acelorași parteneri care acolo lucrează – producători din zona alimentară, vânzători en gros sau companii care fac distribuție, zona de retail. Sunt aceiași cei care colaborează cu băncile, indiferent de țară. Atâta vreme cât acolo o companie de retail poate să predea asemenea produse și o bancă să preia, e același lucru, de ce nu am face aceleași proceduri în România? Greu a fost până am spart gheața, până prima companie ne-a creditat cu o finanțare. În iulie 2017 am primit prima finanțare de la Lidl România, care ne-a ajutat să ne cumpărăm o dubiță second hand, să ne cumpărăm un mic spațiu de depozitare frigorific și să avem o persoană dedicată. La începutul anului următor am putut arăta că am colectat 57 de tone. Imaginați-vă că tonele astea se compun din diverse chestii, de la pliculețe de zahăr vanilat esențe de pus în prăjituri până la palet cu conopidă, morcovi, țelină sau alte leguminoase. Orice găseam și era bun de consum și în termen, acceptam.

Cum ați parcurs acești ani și cum ați deblocat blocajele care au apărut?

Gabriel Sescu: Au fost provocări, nu blocaje. Au venit pas cu pas pentru că și noi aveam o singură mașină, o singură persoană care se ocupa cu colectarea și distribuția. Dar, odată cu anii și cu sprijinul diverșilor parteneri, am crescut suprafața de depozitare, cantitățile colectate, numărul de camionete și a existat o întreagă evoluție timp de trei ani de zile de la o bancă la 9 bănci regionale, în așa fel încât să acoperim teritoriul României și să existe, pe o rază de 100 km, un loc unde cine are astfel de produse și vrea să le doneze, să se poată adresa. E adevărat că am început să lucrăm cu câteva kilograme, apoi câteva sute, cu o camionetă plină cu marfă, dar azi avem și un tir achiziționat cu sprijinul celor de la Federația Europeană și oricând există o cantitate mare, mișcăm tirul, preluăm și distribuim la câteva bănci regionale ceea ce noi reușim să colectăm. Am reușit să colectăm 30 de tone de carne congelată cu termen mic de valabilitate și să distribuim în timp util, am colectat zeci de paleți cu suc de fructe concentrat cu termen scurt de 2 săptămâni. Sunt lucruri pe care ni le-am asumat ca logistică și, atunci când provocarea vine, căutăm soluția cea mai rapidă de a ajunge la produs, a-l prelua, a-l distribui între bănci și în 24-48 de ore să fie distribuit organizațiilor beneficiare. Dacă în 2017 am colectat în București 57 de tone, în 2022, cu o rețea de 9 bănci regionale am reușit să colectăm 6270 de tone de alimente. Lucrurile au crescut într-un ritm alert și datorită sprijinului primit de la parteneri pentru a ne cumpăra camionete, a avea un spațiu de depozitare mai mare, personal cu care să lucrăm.

Lucrăm și cu voluntari, dar sunt zone în care trebuie să ai personal angajat, să te asiguri că este acolo la program pentru preluare, pentru distribuire, etc. Provocări au fost și noi le propunem partenerilor noștri un program pilot – să lucrăm împreună o lună, două, să vadă ce înseamnă pentru ei o astfel de activitate, pentru că legea împotriva risipei alimentare presupune mai mulți pași – când termenul se apropie de scadență să încerci să vinzi accelerat sau să donezi produsele unor organizații care sunt înscrise într-un registru de la Ministerul Agriculturii. Așa că noi propunem să ni se alăture o lună, jumătate din ce au la vânzare cu termen sub 10 zile să doneze băncii și jumătate să păstreze pentru vânzare. Așa vor vedea ce costuri aveau în mod normal într-o lună pentru distrugere. Pentru că dai 1000 de lei pentru marfă, să zicem, și mai dai 500 de lei pentru distrugere. Nu e logic să ai costuri suplimentare pentru distrugere. Așa că îi invităm să colaboreze 2-3 luni cu noi și, la final, să vadă cum e mai rentabil. Dintre toate companiile cu care am abordat lucrurile, nu știu dacă sunt una sau două cu care să nu fi continuat, iar motivele au ținut strict de rațiuni interne ale lor. Partenerii pe care îi avem sunt deja de 4-5 ani cu noi și lucrăm în continuare pentru că și pentru ei este o activitate benefică.

Care este schimbarea pe care ați adus-o în comunități?

Gabriel Sescu: Plecând de la parteneriatele pe care noi le încheiem cu companiile, e important ca acestea să aibă o procedură clară, asumată de conducere, și atunci omul care gestionează produsele știe foarte clar ce are voie să dea. Nu e nevoie de decizii punctuale pentru fiecare donație. Ajungem să încheiem contracte de donație pentru un an de zile. Atunci noi avem un partener care periodic sună sau trimite email în care ne spune ce cantități ne poate trimite mâine, de exemplu. Noi trimitem și preluăm ce ni se oferă. Când e multă marfă, mergem cu 2-3 camionete. Nu ne blocăm în cantități pentru că în spatele muncii noastre sunt sute de ONG-uri care vin după astfel de marfă. Noi am ajuns la un nivel de colaborare încât ei vin și colectează de la noi ce avem de oferit și abia apoi merg la cumpărături să ia ce le mai trebuie pe lângă.

Ce povești aflați despre oamenii care primesc aceste produse?

Gabriel Sescu: Noi lucrăm direct cu persoane juridice, organizații care au programe sociale. Ne mulțumesc, pun fotografii pe pagina lor de Facebook cu beneficiarii, cu evenimente la care au folosit produsele colectate de la noi… la fel și persoane fizice care intervin într-o astfel de postare și mulțumesc. Banca încearcă să găsească hrană gratuită și, din păcate, se aruncă. Și atunci, creștinește vorbind, pentru că trăim într-o țară creștină, nu poți să admiți cu nonșalanță că ai un business și tu arunci. Pentru că ai un cost și trebuie să găsești soluția cea mai bună încât să salvezi. Sunt companii care au intrat în logica asta și care ne ajută enorm de mult, încercând, pe de o parte, ca business-ul lor să fie mai curat – pentru că tonele de care vă vorbesc eu ar fi însemnat, mare parte din ele, un munte de gunoi, ar fi însemnat costuri, consum de energie și de resurse pentru a fi distruse și ar fi păcat să nu folosești hrana și să o transformi în gunoi. Noi avem o lozincă ce spune Hrană, nu gunoi. Împreună împotriva risipei, împreună împotriva sărăciei. Pentru că a scoate hrana din zona de risipă e un câștig pentru toată lumea.  

Cum vă face să vă simțiți ceea ce faceți pentru oameni, dincolo de rapoarte și cifre?

Gabriel Sescu: Sunt copleșit de ceea ce se întâmplă pentru că, în 2016 – când am plecat cu o idee, nu mi-am imaginat toată dinamica asta. Mi-am imaginat un program social care se desfășoară în București și în zonă, colectează produse și le dă organizațiilor, eu venind dintr-o organizație. Modul în care companiile au înțeles să sponsorizeze cu astfel de bunuri, faptul că am găsit sprijin să putem funcționa, creșterea pe care noi am făcut-o, și mă întorc la cifre, se vede acolo. Astăzi vorbim de mii de tone pe care le colectăm anual și care ar fi însemnat mii se tone de deșeuri. În același timp, aceste mii de tone înseamnă milioane de tone de mâncare.

Cum reușiți să aduceți toți oamenii aceștia în preajma proiectului? Ce îi mână în luptă?

Gabriel Sescu: Principalul lucru pe care îl facem este să colectăm alimente, iar alimentele ajung în organizații. Acesta este semnul viu că lucrurile acestea se pot face, iar din organizații reușim să mobilizăm voluntari care se adună în magazine când facem aceste colecte câteva ore pe zi, mai ales în preajma sărbătorilor, și să-i sensibilizeze pe oamenii aflați la cumpărături, iar aceștia să doneze un kilogram de zahăr, de făină, de ulei, să știe ce înseamnă banca. Sunt persoane care pleacă în logica creștinească – aș vrea să dau ceva de pomană pentru bunica – o să cumpăr un bax de făină și unul de ulei și las într-un colț, la ieșirea din magazin, știind că ceea ce se colectează acolo ajunge într-o organizație non-guvernamentală care are un program social și care va folosi produsele în mod deosebit pentru a ajuta persoane nevoiașe. Sunt multe persoane care mă sună și îmi spun că le place ce facem noi și că vor să facă o organizație în localitatea x, să ia produse de la noi și să le ducă în comunitatea respectivă. Le spun să nu facă asta, pentru că noi ajutăm organizațiile deja existente să poată continua, organizații care au un proiect, care ajută. Dacă veniți o dată pe lună la noi să luați alimente nu e de mare ajutor. Noi sprijinim un program social care face mai mult decât a da de mâncare. Dacă e vorba de un afterschool e vorba și de o educație pe care organizația o dă unor copii, încearcă să îi țină la școală, dacă e un centru pentru vârstnici sau pentru persoane cu dizabilități. Nu e despre a da pește cuiva.

Din punctul dvs de vedere și al organizației pe care o conduceți, ce înseamnă sustenabilitate?

Gabriel Sescu: A avea hrană este nevoia de bază pentru orice om. Nu ai mâncat, nu ieși din casă, nu te duci la școală, te duci târâș la serviciu, iar după două-trei zile nu mai ești în stare să ieși din casă. Ceea ce încercăm noi să facem este să nu ajungem aici. Suntem organizație non-guvernamentală, vorbim despre hrană, vorbim despre sărăcie, faptul că ceea ce facem noi intră într-o arie mult mai largă a sustenabilității ne bucură, dar nu acesta a fost scopul pentru care a fost înființată organizația noastră. Putem să fim sustenabili pentru că sunt 9 bănci, și atunci nu aduci produse de la Brașov la București. Asta înseamnă să nu consumăm mai mult combustibil decât e cazul, să păstrăm produsele în zona din care ele se colectează – din Covasna, Mureș, Harghita, să încercăm să rămână acolo. Nu are sens să avem costuri să mutăm marfa dintr-o parte în cealaltă. Activitatea în sine să nu produci gunoi, să nu ai costuri suplimentare pentru un produs care poate fi valorificat ca atare credem că și asta este înscrisă tot în zona de sustenabilitate. Iar faptul că sunt atât de multe organizații care solicită un sprijin punctual pentru o activitate, pentru o acțiune sau un sprijin permanent, sunt semne că activitatea noastră este una sustenabilă. Este căutată, este solicitat serviciul nostru și mă întorc la ce spuneam: este hrană gratuită pe care noi reușim să o colectăm.

Pentru dvs, dl. Gabriel Sescu, de la Banca pentru alimente, ce înseamnă sustenabilitate?

Gabriel Sescu: Pentru mine la bancă înseamnă să putem să colectăm marfa dintr-un areal cât mai apropiat de depozit, să putem să mergem cu camioneta cât mai aproape de plin, să nu umblăm cu ea pe un sfert, pe o treime, să folosim resursele pe care le avem în așa fel încât munca noastră să fie făcută mai repede, mai bine, mai ieftin.

Care este profitul acestei bănci?

Gabriel Sescu: Prin definiție, este o organizație non-profit.  Și ceea ce vă spuneam mai devreme, din păcate noi trebuie să muncim de două ori, lucru care e mai greu de înțeles într-un business. Pentru că noi chiar dacă am muncit în 2022, am avut o finanțare, am colectat niște cantități, le-am depozitat, le-am distribuit, asta nu înseamnă neapărat că noi avem resursa pentru anul următor să reluăm ciclul. Într-un business, ai vândut produsul, ai vândut bine, ți-ai încasat banii, ai cu ce să continui activitatea. Noi trebuie an de an să scriem cereri de finanțare, să obținem finanțări diverse, care să vină și împreună să  închidă bugetele pe care noi le-am estimat ca și costuri. Ceea ce ne-am propus noi și dorim să arătăm este că atunci când noi într-un an de zile am cheltuit 100 de mii de euro, într-o bancă, în spate am colectat 1000 de tone de alimente. Și dacă faci un calcul simplu vei vedea că tu, cu 10 cenți, ai reușit să colectezi un kg de hrană. Adică 50 de bani. Cu 50 de bani să colectezi și carne și cartofi și morcovi și cereale care costă 15-20 de lei o pungă de 300-400 gr. Eficiența unei bănci doar așa se poate vedea –  în suma pe care ai cheltuit-o într-un an și cantitatea de hrană pe care ai colectat-o și ai dat-o mai departe.

Urmărește discuția și în podcastul LIFE.ro de pe Youtube: