Geanina Petre, femeia de etnie romă care lucrează în televiziune și scrie a doua carte despre Ferentari. Și povestea cartierului în care a văzut bătăi cu macete, violență, abuzuri verbale și mame care puneau droguri în gențile copilelor sale

Geanina Petre:„La muncă sunt singura de etnie romă”

Cât de mult ai muncit să porți acest titlu?

Nu cred că am muncit mai mult decât altul. În schimb, a trebuit mereu să râd cu un ochi și cu celălalt să mă fac că nu văd. Adică, la muncă sunt singura de etnie romă. Cel puțin la nivel declarativ. Și la început a fost greu, când apărea o știre gen : “ un clan de țigani a pornit un scandal în nu știu ce cartier” ..ăștia de prind redacție își dădeau ochii peste cap. Gen așa sunt țiganii.. Sau dacă vreunuia îi scapă: “Ai dracu țigani!” , își dădea seama apoi de situație, se întorcea spre mine și zicea” Scuze.. nu mă refer la tine, tu nu ești așa”.

Când erai mică, îndrăzneai să visezi că vei ajunge în fața camerelor sau ți-au fost tăiate aripile?

Nu m-am gândit niciodatà că vreau asta. Știam doar că vreau să cunosc mai mult decât restul vecinilor sau prietenilor.

Ce influență a avut familia ta în alegerea profesiei?

Familia nu mi-a impus niciodată să fac ceva anume. Dar m-au învățat că dacă vreau să fac ceva, trebuie să muncesc. Plus că i-am văzut pe ei cât s-au chinuit când eram mică. Apoi, cu trecerea anilor, datorită muncii lor, eu nu am dus lipsă de nimic! Ba din contră, trăiam mai bine decât unul care, să zicem, că făcea parte dintr-o pătură socială superioară.

Apropo de familie, al câtelea copil ești în familia ta?

Sunt singură la părinți, deși mi-ar fi plăcut să am frați.

Părinții tăi ce meserie au sau au avut? Nu cunosc vârsta lor, nu știu dacă sunt la pensie.

Părinții mei au fost comercianți.

Ți-au insuflat părinții tăi ideea că singura armă cu care poți dobândi în viață este studiul și educația permanentă sau s-au speriat de cât de multă investiție financiară înseamnă asta? Ce îmi poți spune?

Personal, cred că nimeni nu îți poate insufla dorința de a face. Cred că te naști cu ea, sau nu. Ei au fost mereu deschiși în direcția asta de a mă dezvolta și nu s-a pus problema vreodată să am nevoie de ceva bănuți și să nu facă tot posibilul să îmi dea. Am fost norocoasă, deși mama avea așa o reticență în a mă lasă să ies în lume, cumva, din cauza mentalității celorlalți. Îi era teamă, probabil, să nu fiu dezamăgită.

Geanina Petre:„La școală eram brânză bună în burduf de câine în ochii profesoarei de biologie”

Ce școli ai urmat?

Doar liceul îl am. Dar nici nu plâng că nu am studii superioare, deși încurajez clar educația! Dar educația în domeniul în care tu vrei să activezi. Sistemul nostru de învățământ îmi pare cam absurd, adică de ce să faci un elev care e slab la matematică să creadă că nu e un om cu potențial? Nu poți judeca un pește după abilitatea de a se urca în copac.

Au fost, poate, și profesori care au văzut o sclipire în tine și te-au îndemnat să îți urmezi visul de a avea o meserie frumoasă?

Da :)) era o profesoară de biologie care mi-a zis” Petre, ești brânză bună în burduf de Câine”. Apoi mi-a dat un 4, cică să mă motiveze.

Geanina, cum ți-a fost copilăria în Ferentari? Ce înseamnă el pentru tine?

Copilăria în Ferentari a fost o experiență foarte tare, care m-a pregătit pentru ceea ce sunt astăzi. Adică un om care cunoaște câte puțin din orice. Plus că instinctul meu vis-a-vis de oameni e destul de bun. Știu din prima când unul ar vrea să îți fure geanta. I-am studiat pe ăștia, de la felul în care încep să te analizeze, până la modul de abordare J). Pentru mine, Ferentari e acasă, dar e și locul unde am văzut lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă un copil. Spre exemplu, când eram mică, aveam un vecin de vreo 20 de ani. S-a întâmplat acum să-l văd afară și peste o oră, era poliție și mă-sa striga de durere că a murit în baie de la droguri. Își făcuse o doză prea mare.

Citește și: Daniel Drăghița și povestea unui rom adoptat de Germania care i-a oferit în doi ani de școală ceea ce nu i-a oferit România în aproape două decenii

Acum unde locuiești? Mai ești legată de acest cartier?

Acum locuiesc la 10 min de Ferentari, la curte. Da, evident că încă sunt legată. Vara ador să mănânc o pungă de semințe la scara blocului și să mai povestesc cu vecinii ce mai e prin cartier.

Ai văzut o altfel de mentalitate în Ferentari față de ceilalți copii de vârsta ta? Visai că o să ajungi „mare”?

Singura deosebire dintre mine și ceilalți oameni de acolo a fost că mie îmi era foame:). Foame de necunoscut, foame de a învăța lucruri noi, foame de a cunoaște și alte tipologii de oameni. Și partea cu” visai să ajungi mare”? Chestia asta, încă nu e valabilă la mine, mai e mult până să ajung mare.

Geanina Petre:„ Aveam pe una în cartier a cărei mamă vindea droguri și le ascundea în gentuța ei Hello Kitty”