Lupta cu frica și reconstruirea de sine. Cum a depășit Eduard Andrei traumele copilăriei, a renunțat la un job bun într-o multinațională și, în pofida tuturor criticilor, a ales drumul greu al reconversiei profesionale și a devenit profesor

Care sunt cele mai importante relații din viața ta, de unde îți iei încrederea, sprijinul, siguranța? Mai ales în contextul unei relații de familie complicate, cu un mediu nesigur. Cât de mult contează „anturajul”?

Îmi iau toate acestea din ceea ce fac. Atunci când văd copii care mă iau în brațe cu recunoștință, prieteni care îmi mulțumesc pentru ceea ce le ofer și eu, părinți care îmi mulțumesc pentru ceea ce fac pentru copiii lor – toate acestea fac un tot unitar pe care este imposibil să nu-l apreciezi. Atât timp cât mă ajut pe mine și îi ajut și pe ceilalți sunt fericit și sigur.

Acest anturaj despre care tot vorbim este aproape vital. Ceea ce auzi, ceea ce vorbești cu prietenii tăi sunt semințe pe care le plantezi acum. Fructele și florile le vei vedea mai târziu, dar de tine depind. 

Eduard Andrei: „Plasele de siguranță ar trebui să fie în tine. Orice este legat sau împământenit în ceilalți nu este trainic și nici cinstit. Tu ești direct răspunzător”

Eduard, cât de greu este să faci o schimbare? Cât de greu este să spui „stop” sau „nu”, mai ales când modelele pe care le ai în jur nu ți-au arătat niciodată că poți face acest lucru?

Putem vorbi, firește, și despre situații mai puțin fericite. E nevoie de o autoanaliză onestă. Nu am mai lăsat în viața mea pe nimeni care mi-a perturbat liniștea și optimismul. Trăim, în mare parte, din speranțe. De ce aș lăsa pe cineva să mi-o sufle-n văzduh?

Crezi că aceste schimbări pot fi făcute mai ușor dacă ai „o plasă de siguranță”?

Plasele de siguranță ar trebui să fie în tine. Orice este legat sau împământenit în ceilalți nu este trainic și nici cinstit. Tu ești direct răspunzător. Dar și deciziile astea se rafinează. Nu pot fi bune mereu, dar pot fi din ce în ce mai bune.

Citește și: Mărturia unei femei care a fost timp de 10 ani victimă a violenţei domestice: „N-am făcut decât să îl întreb unde a fost şi m-am trezit direct cu un pumn în faţă. Ţin minte că eu eram pe jos şi el ştergea sângele cu mopul”

Și, ultima întrebare, ce mesaj ai avea pentru oamenii care se gândesc la o reconversie profesională sau la o schimbare, în general?

Să își întocmească o listă cu beneficii versus riscuri. Să prioritizeze liniștea sufletească, bucuria. Trăim vremuri tulburi iar siguranța financiară este un deziderat pentru orișicine. Trebuie găsit un compromis. Am încredere că vor lua decizia cea mai bună pentru ei.