Marian Paraleu: „Într-un an de liceu, am strâns vreo 3000 de euro din proiectele mele. Atunci m-a prins microbul online-ului.”

Marian Paraleu este un tânăr de 26 de ani care a început să descopere secretele marketingului online în adolescență. Cum se descrie el acum? ”Ajut companiile să își depășească blocajele pe care le au în marketing prin analiză psihologică a clientului și implementarea unei strategii de marketing multi-channel”.

Care e magia ducerii la un milion de vizualizări a postărilor pe YouTube?

Marian Paraleu: Magia constă în infrastructura pe care ne-o oferă YouTube și prin faptul că putem face reclame plătite pe YouTube. Iar la această infrastructură, noi setăm anumite campanii pentru a putea ajunge la un milion de vizualizări. Tacticile pe care le folosim sunt etice. De fapt, e muncă, nu e magie.

Ce-ți place ție la această muncă?

Marian Paraleu: Am ales să fac marketing pentru că m-a provocat cumva să cunosc oameni noi de fiecare dată. Pentru mine, fiecare client e o lecție nouă. Astfel sunt ”obligat” să învăț domeniul de activitate al fiecărui client în parte, ceea ce pentru mine înseamnă plus de know how și dezvoltare personală.

Dacă te-aș fi întrebat la 11 ani ce vrei să te faci când vei fi mare, ce mi-ai fi spus?

Marian Paraleu: Știam doar că trebuie să am o muncă de birou, nu neapărat către zona de IT. Afinitățile pentru zona asta le-am descoperit cam pe la 13 ani, când am făcut primele site-uri. Existau niște site-uri predefinite, iar eu făceam vreo 3 site-uri pe săptămână, nu lucruri serioase. Făceam ca exercițiu. Atunci mi-am dat seama că e posibil ca ăsta să fie drumul meu în viață. Peste doi ani, când am ajuns la liceu, în prima oră de informatică profesorul a pus două întrebări, eu am știu să răspund și m-a remarcat, m-a luat sub aripa lui și mi-a arătat cum se face un site profesionist, de unde cumperi domeniul, am învățat SEO și așa mai departe. După ce am învățat partea asta, m-a învățat cum e cu online-ul, cum se fac bani din reclame. Deja de la 16 ani îl ajutam pe dumnealui, apoi am început să-mi câștig primii bani din online.

Și ce făceai cu ei?

Marian Paraleu: I-am strâns, pentru că aveam senzația asta că trebuie să strâng banii, nu să cumpăr ceva cu ei. Poate pentru că părinții mei sunt tot antreprenori. Ei fac comerț en gros cu legume și fructe. Și nu au fost vreodată zgârciți, să-mi impună să nu cheltuiesc. Pur și simplu așa am fost eu și eram cel mai bogat elev de liceu.

 Câți bani ai strâns la 16 ani?

Marian Paraleu: Nu mai știu exact, dar într-un an, pe lângă cheltuieli – pentru că mai și cheltuiam – am strâns vreo 3000 de euro. Din momentul în care am înțeles cum funcționează lucrurile, am cam știut ce vreau să fac. Atunci m-a prins microbul online-ului.

Tu nu voiai online, ci antreprenoriat online. Cum ai ajuns să faci asta?

Marian Paraleu: În primul rând, eu am fost conștient că am nevoie de o perioadă de învățare și mi-am văzut de școală. Eu nu cred că există succes fără școală. Să ai succes cu școală nu înseamnă neapărat să faci facultate în domeniul în care activezi. Eu am făcut Contabilitate și m-a ajutat să-mi dezvolt abilitățile de logică, de lucrul cu cifre și așa mai departe.

Ce i-ai spune unui tânăr care nu crede în facultate și doar vrea să facă bani?

Marian Paraleu: I-aș spune că, fără să-și dea seama, fiecare informație cu care intră în contact contribuie la dezvoltarea lui. Și mai e un lucru: atunci când vrei să fii antreprenor, pe lângă studenție, trebuie să fii pregătit să poți sta la masă cu orice tip de persoană. Trebuie să fii pregătit pentru orice tip de discuții. Fără informații și fără școală nu prea ai cum.

Povestește-mi mai mult despre școală…….

Marian Paraleu: Am terminat liceul și stagiul de practică inițial. Eu am făcut Liceul Economic și, cum părinții mei erau antreprenori, am zis să fac Contabilitate. Știam de pe atunci că e foarte probabil să nu practic asta. Primul an l-am făcut la Constanța, eu fiind din Brăila, după care m-am mutat la București. Asta pentru că știam deja că vreau să fac marketing și aveam nevoie de un oraș în care să pot găsi agenții să mă pot angaja și să pot învăța meserie. Scopul meu final a fost de a mă dezvolta pe marketing online. Deja eram hotărât că asta vreau să fac în viață. Se întâmpla acum 8 ani, când marketingul online începuse de vreo 3-4 ani, dar lucrurile erau încă ambigue. Se făceau câteva conferințe pe la București, dar nu ceva extraordinar. Dar eu am ales marketing online pentru că aveam experiența din liceu, când învățasem și SEO – o componentă a marketingului online, și știam ceva, dar nu suficient. În zona asta sunt câteva abilități esențiale, fără de care nu prea poți să lucrezi: trebuie să îți placă să lucrezi cu cifre, trebuie să fii o fire analitică, o fire care ia decizii pe bază de logică, nu de impuls, trebuie să ai răbdare și, bineînțeles, pasiune.

 Tu când ți-ai dat seama că ai aceste abilități?

Marian Paraleu: Când am ridicat primul site în Google prin SEO, pe la 16 ani, mi-am dat seama că dacă am reușit să fac asta la nivel amator, cu siguranță voi reuși și la nivel profesionist.

Când ai simțit că ai succes?

Marian Paraleu: Nu prea am simțit asta, pentru că mie succesul mi se pare ceva relativ, nu ceva bine definit. Am simțit că sunt mulțumit în momentul în care am început să primesc recomandări, după ce am început pe drumul antreprenoriatului, de la al doilea mentor al meu din SEO. Când mentorul meu a avut încredere în mine să-mi dea client și să-și pună reputația lui  în mâinile mele, atunci m-am simțit mulțumit, nu neapărat un om de succes. Am avut o împlinire morală.

Unde îți dorești să ajungi, ca antreprenor?

Marian Paraleu: Îmi doresc să le demonstrez antreprenorilor că marketingul nu e ceva de care trebuie să fugă. Foarte mulți, din cauza unor experiențe mai puțin plăcute, au devenit foarte fricoși. Li se pare că marketingul ori e intangibil, ori pot fi păcăliți foarte ușor. Și de aici am dezvoltat eu latura asta de human to human – adică eu mă apropii foarte mult de client, îi explic, îl învăț, dacă are nevoie de suport îi mai explic încă o dată tocmai pentru a-l face să înțeleagă că e ceva ce trebuie să faci, dar nu e ceva periculos pentru tine sau afacerea ta.

Ce te motivează?

Marian Paraleu: Dincolo de motivația profesională, mai ales de când a mai crescut și firma și am început să fac mai mult decât un salariu mediu pe lună, motivația mea în momentul de față este să-mi răsplătesc familia. Fără familie, eu nu aș fi ajuns nicăieri. Și atunci vreau cumva să ajung în punctul financiar în care să le ofer ”pensie privată” părinților mei, să le pot asigura, în anii care urmează un venit lunar fără să îmi fie afectat stilul de viață.

Ce simți tu că le datorezi părinților tăi?

Marian Paraleu: În primul rând, recunoștință, eu având și povestea de viață cu problema medicală – eu m-am născut prematur la 7 luni și am dezvoltat o problemă la mers. Până la 18 ani am umblat pe la toți medicii din România, am luat tratament ”cu TIRul”. Până la 18 ani m-am recuperat cam 90%. Se vede că am un mic defect la mers.

Cum ai simțit tu tot procesul ăsta de recuperare?

Marian Paraleu:  A fost horror. Când eram mic mergeam șchiop, colegii râdeau de mine, am trecut prin momente mai puțin plăcute, dar nu traumatizante. Am reușit să trec peste când mi-am conștientizat valoarea intelectuală și am ajuns la sintagma de a-mi accepta defectele pe care nu le pot controla. Mi-am dat seama că așa m-am născut, că nu mă mai pot naște o dată la comandă. A devenit ușor când, în liceu, profesorii mi-au descoperit abilitățile la informatică și atunci colegii nu mi-au mai făcut probleme niciodată. Doar în școala generală am avut probleme. Atunci îmi ziceau ”aragaz cu 4 ochi” pentru că purtam și ochelari, ”uite-l și pe ăsta ce strâmb merge”, clasicele. Dar în liceu, pentru că mă lăudau profesorii, colegii și-au făcut din start o altă imagine despre mine. Nu au mai contat defectele, ci calitățile.

Ai un nume din basme, care îți dă putere: Paraleu…

Marian Paraleu: Când aveam un profesor nou, chiar și în facultate, eram singurul pe care îl reținea chiar după primul curs. Acum, chiar și clienții îmi zic așa.

Am văzut o lejeritate în a-ți puncta defectele. Cum ai ajuns la această înțelepciune?

Marian Paraleu: Așa cum spuneam mai devreme, am învățat să-mi accept defectele pe care nu le pot controla. Și folosesc autoironia ca parte din mine și încerc să fiu și autentic. Ceea ce vreau eu să fac de când am început să comunic mai profi este să arăt traseul unui tânăr de când a început, nu de când a dobândit succesul. De-asta eu vorbesc deschis despre toate etapele, pentru a arăta că succesul nu se întâmplă peste noapte, ci e nevoie de multă muncă.

Ce comunici tu din traseul tău?

Marian Paraleu: Cam orice acțiune, sentiment, lecție pe care le întâlnesc, le învăț, le preiau. Eu am preluat foarte multe lecții și de la clienții cu care am interacționat. Evident, oameni cu mult mai multă experiență decât mine.

Cum te influențează pe tine aceste întâlniri de semi-mentoring?

Marian Paraleu: Mă ajută foarte mult. Sunt un tânăr de 26 de ani care a ajuns să stea la masă și cu multimilionari, prin recomandări. Ceea ce m-a diferențiat până acum a fost tocmai factorul acesta uman: faptul că discut cu ei, că le explic, că nu duc discuția într-o zonă corporatistă. Asta m-a ajutat să câștig simpatia, dar și aprecierea lor. Pentru ei a contat foarte mult cum sunt eu ca om, poate mai mult decât cum sunt ca profesionist. Cel puțin la primul contact. Când preluam un client nou, procesul este următorul: cunoaștem clientul antreprenor, cunoaștem business-ul, avem o întâlnire pe tema asta în care eu merg la întâlniri și încerc să înțeleg cât de mult pot, din modelul de business al clientului și apoi intrăm în creionarea elementelor din strategia de marketing și ducem procesul mai departe. Deci prima etapă e interacțiunea și conectarea umană cu clientul.

Ce ți se întoarce ție din această conexiune?

Marian Paraleu: Mi se întorc lecțiile. De exemplu, am întâlnit la un moment dat un domn cu mai multe afaceri foarte bine dezvoltate și am învățat lecția modestiei. Știind eu ceea ce a construit dumnealui în toată cariera sa antreprenorială și văzându-l cât de modest e și cum mă tratează, am înțeles că oriunde aș fi eu în viața asta, modestia trebuie să facă parte din mine. Oricum am fost întotdeauna un om modest, simplu, normal. Dar am văzut că și la nivelul ăla trebuie să rămân la fel. Un alt lucru învățat tot de la clienți a fost să nu judec oamenii, pentru că mai aveam momente din astea. Dar am întâlnit oameni cu afaceri de milioane de euro, foarte bine dezvoltați profesional, și i-am văzut foarte simplu îmbrăcați, fără branduri așa că nu ai fi crezut că sunt oamenii care sunt. Se leagă și asta tot cu modestia. Mi-am luat și câteva abilități de lider. Am înțeles că trebuie să-mi pun întotdeauna echipa pe primul loc. Chiar dacă clienții nu îmi achită la timp, eu am rezerve financiare și îmi plătesc întotdeauna colegii. Niciodată nu îi las fără venituri, din postura de lider. Asta mi se pare o abordare sănătoasă, pentru că dacă echipa nu e motivată, poți să fii cel mai bun antreprenor și cel mai bun specialist, că totul e în zadar.