Mărturisiri întârziate

Întârzii. Întârzii mereu. Când m-am născut am întârziat vreo două zile, spre disperarea maică-mii. Toată copilăria am fost întârziata şcolii, întârziata echipei de gimnastică şi cea de la cor, iar când m-am măritat am devenit singura mireasă întârziată din istoria Bisericii Sfântul Nicolae. Am întârziat la examenul de admitere şi la cel de licenţă, am întârziat când mi-am născut copiii – de m-au dus direct în sala de operaţii, fără forme de internare şi alte protocoale -, am întârziat la primul divorţ, şi la al doilea, la emisiuni în direct, la şedinţe foto, la votare (eu sunt cea care închide urna), la întâlniri, la onomastici, la lansări de carte sau de produs  (nu am asistat la lansări de rachete, dar cred că aş fi întârziat şi acolo), la spectacole, la dentist, la cină, la coafor, la viză, la spovedanie, la semafor şi, fir-ar să fie, am prostul obicei de a întârzia prea mult în relaţii anapoda. Am încercat toate metodele posibile şi imposibile pentru a fi măcar o dată în viaţă punctuală, fără niciun rezultat. Ceasul meu interior refuză să ticăie în acelaşi ritm cu ceasul universal.

Am citit undeva că e o chestie genetică: oamenii care întârzie au o genă în plus sau în minus sau deformată – nu mai ţin minte, care-i împiedică să perceapă trecerea timpului aşa cum o face restul omenirii. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău, dar… Dar hai să mă opresc, pentru că acest articol nu este despre întârziere. Vedeţi, întârzii până şi într-o biată introducere!

Să revin: după ce am înţeles că orice aş face şi orice aş drege nu voi reuşi niciodată să ajung la timp (insist: timpul vostru, în al meu sunt perfect sincronizată), am schimbat tactica. Mi-am propus să-mi transform defectul în glorie. Ştiţi, ca Danny de Vito, care dacă nu ar fi fost atât de mic, n-ar fi devenit atât de mare; ca Stephen Hawking, care dacă nu ar fi fost paralizat, n-ar fi cutreierat tot universul; precum Kim Kardashian, care… Of! Vedeţi, iar întârzii în detalii. În fine, aţi prins ideea. 

Aşa se face că, după aproape 20 de ani în care am întârziat cu precizie şi inocenţă, în totalitate fără premeditare şi plină de cenuşă în creştet (iertat să-mi fie defectul) la fiecare eveniment de beauty, la fiecare interviu şi la fiecare întâlnire, am adunat o arhivă de trucuri, secrete, sfaturi, reţete, istorii şi istorioare de beauty cum nu cred să mai existe multe în ţară. Când mă vedeau bieţii oameni venind cu faţa roşie şi răsuflarea tăiată de alergătură, îmbrăcată în scuze, mai ceva ca Baba Dochia în ale ei cojoace, sădind regrete (cu flori şi frunze şi albine în jurul lor) la fiecare pas, cu mii de fluturi în stomac şi ditamai invazia de licurici în privire, le părea atât de rău de părerea mea de rău, că lăsau deoparte orice scut şi ne împrieteneam pe dată.

În premieră absolută vă dăruiesc câteva dintre cele mai simple şi eficiente trucuri/sfaturi/reţete de beauty, adunate de la cei mai respectaţi specialişti în frumuseţe şi antiageing. Nu intenţionez să divulg numele domniilor lor, pentru că toate acestea mi-au fost încredinţate în particular. Dar vă rog să mă credeţi pe cuvânt: sunt autentice, funcţionează şi, cel mai important, le-am testat pe propria-mi făptură câţiva ani buni. De aceea le public… cu întârziere.

1.       Frumuseţea vine din interior. La propriu. Nicio cremă, oricât de performantă şi concentrată ar fi nu va reuşi să facă mare lucru, dacă nu este susţinută de suplimente nutritive specifice (şi, evident, o alimentaţie echilibrată). În lupta pentru frumuseţe e mult mai important cu ce îţi hrăneşti organismul, din interior, decât ceea ce aplici pe piele. Dacă ar fi să aleg între a investi în suplimente nutritive performante sau o cremă foarte scumpă, cu promisiuni năucitoare, aş alege fără ezitare suplimentele. Dacă organismul este bine susţinut, cu toţi nutrienţii de care are nevoie şi nu există probleme majore ale tenului, o simplă cremă hidratantă, cu SPF, este suficientă pentru rutina zilnică. De fapt, în opinia mea, orice cremă ar trebui comercializată împreună cu suplimentele nutritive care să o potenţeze. Altminteri nu funcţionează optim. Aceasta este opinia unui ilustru dermatolog american, care a revoluţionat teoria celulitei şi cea a hidratării tenului. Pe blogul meu veţi găsi începând de mâine lista suplimentelor recomandate pentru fiecare tip de ten. Alte studii şi opinii legate de acest subiect găsiţi aici. 

2.       Rutina cosmetică trebuie schimbată la aproximativ 28 de zile. Ai consumat borcănaşul de cremă, e timpul să treci la altceva, alt brand, altă formulă, care să aducă tenului alţi nutrienţi şi să-l stimuleze în alt fel. Nimeni nu poate trăi prea mult timp hrănindu-se cu acelaşi fel de mâncare la fiecare masă (doar dacă e caviar – caviarul are într-adevăr o compoziţie perfectă), nu pentru că te plictiseşti de gust, ci pentru că îţi privezi organismul de anumiţi nutrienţi, pe care felul respectiv de mâncare nu îi conţine. La fel, şi tenul are nevoie de mese diversificate. Deci, schimbă în totalitate produsele de îngrijire a tenului după ce le-ai consumat. Fidelitatea pentru un anume produs sau brand nu are efecte benefice pe termen lung. Acest sfat mi-a fost dat de o doamnă cu multe diplome în cosmetologie, franţuzoaică, trainer internaţional pentru o marcă celebră de produse profesionale.  

3.       Aceeaşi doamnă care la 60 de ani arăta de 40 mi-a mărturisit că pentru fermitatea tenului (adică pentru efect de lifting) foloseşte în partea inferioară a feţei (linia bărbiei şi obraji) o cremă pentru sâni, deoarece are o concentraţie mai mare de ingrediente active ce stimulează producerea de colagen şi elastină.

4.       Majoritatea produselor cu efect de lifting (creme, seruri, măşti) din portofoliul marilor branduri cosmetice au în compoziţie substanţe de sinteză. Acestea asigură un lifting imediat, spectaculos, dar efectul dispare de îndată ce încetezi să mai aplici produsul. Pentru rezultate de durată, e bine să completezi rutina cosmetică cu un produs ce conţine numai ingrediente 100 % naturale. De exemplu: dimineaţa crema/serul cu efect rapid (cel de sinteză), iar seara, înainte de culcare, aplică o cremă sau un ser pentru fermitate, 100 % natural. Va stimula tenul să îşi găsească propriile resurse de regenerare. Recomandarea îi aparţine unei doamne fenomenale, de 80 de ani, farmacist cu experienţă, fondatoarea unei linii cosmetice ce se bucură de un succes fulminant.

5.       Cel mai bun produs anticelulitic pentru hidratarea pielii şi fermitatea tenului e în bucătăria ta: dizolvă 100 g de miere în apă de izvor, în proporţii egale. Dacă vrei, poţi îmbogăţii loţiunea cu o lingură mare de polen crud. (Compoziţia rezistă aproximativ o săptămână, la temperatura camerei). Foloseşte acest elixir la duş, după ce te-ai clătit de săpun. Masează-l bine pe tot corpul până devine lipicios, apoi clăteşte cu apă şi usucă-te cu prosopul, prin tapotare. Pentru ten, foloseşte soluţia în loc de serum, pe tenul curat, înainte de a aplica crema: masează până ce tenul devine lipicios, apoi clăteşte cu apă, usucă prin tapotare. Reţeta poartă semnătura unei bune prietene, medic naturopat, o doamnă frumoasă din toate punctele de vedere, ale cărei tratamente mi-au salvat pielea de multe ori.

6.       Pentru un ten ferm, neted şi luminos, mănâncă în fiecare zi la micul dejun un ou fiert, moale. Gălbenuşul de ou conţine toţi aminoacizii necesari, toate vitaminele şi mineralele esenţiale regenerării tenului. Ideea îi aparţine unui profesor doctor în dermatologie, un domn care la 70 de ani arată de 50 şi zâmbeşte fermecător. Tot domnia sa mi-a mărturisit că secretul tinereţii sale i se datorează soţiei, pe care o iubeşte ca în prima zi, care îl face fericit şi îl face să râdă mai tot timpul. De unde deduc că dragostea şi fericirea sunt esenţiale pentru tinereţe – dar sunt sigură că ideea aceasta aţi mai auzit-o.

7.       Dacă vrei să nu faci riduri, dormi în aşternuturi de mătase. Ei bine, doamna care mi-a dat acest sfat nu era nici doctor, nici nutriţionist, nici cosmetolog. Era gazda mea din facultate. Fostă profesoară de psihologie, făcuse parte din societatea selectă a Clujului de odinioară. Era frumoasă, rafinată şi din cale afară de cochetă. Când am cunoscut-o eu era deja în etate, dar arăta senzaţional.

Atât pentru azi. Restul rămâne pentru altă dată. Fuuuuuug. Trebuie să o iau pe Anastasia mea de la şcoală şi chiar vreau să ajung la timp. Of, Doamne, nu vreau să fiu iar în întârziere! Când o văd aşteptându-mă, cu mii de fluturi în stomac şi ditamai invazia de licurici în privire, îmi pare aşa de rău de părerea ei de rău că îmbătrânesc pe loc. Şi-atunci…