O cunosc pe Irina de foarte mult timp. De când eu eram în şcoală şi era foarte cool să ai prieteni mai mari. Întotdeauna mi s-a părut super cochetă – îmi amintesc cum îşi asorta hainele cu pantofii şi geanta, cum nu purta căciuli ca să nu îşi strice coafura. După câteva vacanţe împreună la mare ne-am pierdut. Iar anul trecut am regăsit-o pe Facebook, într-o altă ipostază. În postura ei #rezist.
Acum, la un an de #rezist, o văd pe Irina mereu în piaţă: „venim zi de zi în piaţă, pentru că ne pasă”.
De ce ieşiţi în fiecare zi în piaţă?
Pentru că trebuie să ţinem flacăra aprinsă ca să ştie politicienii că-i vedem şi nu plecăm până nu pleacă ei… până nu se schimbă ceva.
Ce te face să #rezişti?
Ies pentru că vreau să-mi exercit profesia la mine în ţară, iar direcţia în care merge ţara asta nu este una bună şi aş fi nevoită să plec. Iar eu nu plec, să plece ei!
Ziua doamnă, seara protestatară.
Acum, după un an #rezist, Irina este încă în piaţă, alături de ceilalţi – câteva zeci de protestatari din Piaţa Victoriei. Este una dintre ei. În fiecare zi. Şi asta pentru că este conştientă, asemenea celorlalţi, că dacă vrea ca România să se schimbe trebuie să lupte. Dezamăgită de opoziţia politică, crede că strada este cea care trebuie să ţină piept puterii actuale. Şi de aceea, anul acesta (aşa cum mărturiseşte) „cred că am lipsit din Piaţa Victoriei vreo 20 de zile”. Dintre aceste zile, jumătate dintre ele au găsit-o la mare: „am protestat în Constanţa, dacă tot eram acolo”. În rest, „am lipsit de maxim 10 ori, dar motivat”.
Altfel, anul acesta Irina şi-a pus viaţa pe pauză. Ziua este la farmacie, iar seara în piaţă. Iar acum că au venit din nou iarna, frigul şi zăpada, este nevoită să se adapteze la viaţa sa dublă: ziua doamnă, seara protestatară: „înainte să ajung în piaţă, mă schimb: am în maşină câteva perechi de pantaloni groşi, ghete, geacă, mânuşi … tot ce trebuie”.
Nu crede într-o luptă pentru România ei pentru că acest lucru nu există: „România este a noastră, nu a mea sau a ta sau a lor”. Şi pentru că nu vrea să plece, iese în stradă. Energia pe care şi-o ia din piaţă o ajută să rămână pozitivă. De aceea încearcă să nu lipsească în nicio zi.
Ce simţi când nu te duci în piaţă?
Simt că trădez pe cineva. Sunt ca o familie pentru mine. Într-o săptămână mă duc poate de 4 ori la ai mei, dar pe cei din piaţă îi văd în fiecare zi. Suntem prieteni deja.
Ce te face să continui să crezi şi să ieşi să protestezi?
La început nu am crezut că vom rezista atât de mult, dar să ştii că eu nu mă bag în proiecte în care nu cred. Din data de 22 anul trecut, atunci când a ieşi Iohannis, a fost ceva atât de frumos … a fost un sentiment atât de tare încât am zis că eu nu mai plec. Nu mai simt că e frig, că-mi îngheaţă picioarele, nu mai simt nimic.
Şi mai este ceva, atunci când simt că mai bine mă duc acasă, că nu mai am stare şi forţă să mă mai duc în piaţă, mă gândesc la Aurel şi la câinele său care vin pe jos în fiecare seară din Doamna Ghica – pentru că Tărcuţa, câinele său, nu se urcă în autobuz vin pe jos: dus-întors, în fiecare seară. Mă gândesc la toţi oamenii de peste 70 de ani pe care îi văd în piaţă sau la oamenii imobilizaţi în cărucior. Mă gândesc la domnul surdo-mut care iese în fiecare zi în piaţă. Dacă ei vin, eu nu am nicio scuză.
Eu nu plec, să plece ei!
Irina este una dintre Rezistenţii din Piaţa Victoriei. Oameni care ies în stradă zilnic din acelaşi motiv: conştiinţa. Au început să devină prieteni. Să vorbească şi despre alte lucruri. Sunt oameni cu şcoală, cu job-uri. O farmacistă. Un arhitect. Şi tot aşa…
Sunt în jur de 30 de oameni care de un an de zile fac acest efort pentru România:
Educaţi – atunci când politicienii i-au acuzat că nu ştiu legile şi că nu ar avea niciun motiv au început să se informeze. Citesc în fiecare zi ştirile pe care le distribuie pe pagina de Facebook – Rezistenţii din Piaţa Victoriei. Se informează mereu. Şi încearcă să ţină activă această comunitate (de peste 9.000 de oameni).
Hotărâţi – atunci când politicienii i-au acuzat că nici măcar nu ştiu pentru ce ies în stradă, le-au răspuns prin mesajele de pe pancartele pe care le-au arătat în fiecare seară în piaţă. Şi, mai apoi, au făcut Proclamaţia în 18 puncte de la Bucureşti, din mai 2017.
Acum ies în stradă pentru justiţie. Încearcă să rezolve lucrurile pas cu pas: „acum important este acest punct: justiţia”.
Am tot avut tentative să renunţ, nu ştiu cât voi mai rezista. Deocamdată #rezist.
Acum, la un an de #rezist, Irina ştie că rar o s-o găsească ora 21:00 acasă. Ştie ce o să facă serile viitoare: o să iasă în Piaţa Victoriei.
Dosar 1 an de #rezist. Citiţi şi:
Un an de #rezist. Cum a pornit totul şi de ce mai rezistăm?
Cât vom mai #rezista? Cât #rezistă ei
Pe aceeași temă
Citește mai multe
