Mihai Gaiță, campion la tenis în scaun rulant sau cum viața l-a învățat să fie dublu învingător
Cer, gard, cer, pământ, pom sunt elementele pe care și le mai aduce aminte Mihai Gaiță de la accidentul de mașină pe care l-a suferit. E aproape un deceniu de atunci, iar viața în scaun rulant nu are un răspuns fără iz de frustrare și supărare. Nu vorbește prea multe despre momentul care i-a schimbat toată existența, deși face mai multe lucruri decât fac alții pe două picioare. Cei din jur, în schimb, îi amintesc zilnic că este pe patru. În spatele intenției lor de a ajuta, trezește în el sentimentul de neputință.
Mihai Gaiță pe terenul din Croația
Nu e scopul lui în viață să-și plângă de milă, cum nici al altora să-i reamintească că nu se poate mișca și că este beneficiarul unui scaun cu roți care îl ajută să se deplaseze. A învățat că pragurile sunt ca să le treci, nu ca să stea în fața lor. A mai înțeles că în spatele unui „îmi pare rău”, pe el îl stimulează și naște dorința de a nu sta pe loc și de a se mișca pe un teren de tenis. Culmea, iese în aplauze pentru că și-a transformat dizabilitatea în abilitate. Merge la competiții naționale și internaționale, fiind un jucător profesionist. Reprezintă România la turnee, iar locul 83 mondial, cel mai bine clasat român, îl onorează.
Mihai Gaiță:„Nu aș defini scaunul rulant ca o dependență.”
Mihai, unde te găsim în prezent? Care sunt activitățile tale zilnice?
În prezent, lucrez la o companie multinațională și de câteva ori pe săptămână încerc să îmi fac timp să joc și puțin tenis.
Și antrenezi?
Nu, nu.
Cum arată sufletul tău în această perioadă?
Ca și cum e pregătit să treacă munții.
Te pregătești, poate, pentru vreun proiect nou, pentru vreo competiție? Ce-mi poți mărturisi?
Momentan, singurul proiect viabil este un concediu cât de curând posibil pentru reîncărcarea bateriilor.
Te-am întrebat de proiect pentru că mă gândeam, de fapt, la o competiție. Mihai, guvernezi doar în jurul tenisului?
Aș vrea să cred că nu sunt “just another athelte”.
Echipa României
Dar înainte să descoperi acest sport ce făceai? Cu ce te ocupai?
Înainte de tenis încercam să joc baschet. De fapt, am jucat baschet de când eram în școala generală mai mult sau mai puțin.
Când ai început să cochetezi cu tenisul? S-a întâmplat odată cu dependența ta de scaunul rulant? Coincid perioadele?
În primul rând, aș vrea să fac o mențiune. Nu aș defini scaunul rulant ca o dependență. Eu cred că dependența e ceva care poți schimba. În 2013, când jucam baschet, în scaun rulant la o fundație am descoperit tenisul.
Și acum vine curiozitatea mea. Dacă n-ar fi fost scaunul, ce ar fi făcut Mihai în viață? Ce ți-ar fi plăcut să faci sau ești mulțumit cu ce întreprinzi în momentul de față?
Dacă nu aș fi fost în scaun rulant, cred că eram alături de un foarte bun prieten în Londra lucrând în domeniul bancar.
Mihai Gaiță:„Nu am mai putut recupera funcțiile motorii în urma unui accident.”
Apropo de scaun și dacă tot am pomenit de el, ce îmi poți mărturisi despre dizabilitatea pe care o porți? Ai suferit un accident? Ce s-a întâmplat? Oferă-ne detalii.
Sunt “wheelchair bound” cum se zice în urma unui accident de circulație din 2007 din care, din păcate, nu am mai putut recupera funcțiile motorii.
Ce amintiri mai ai cu tine de la accident?
Cer, gard, cer, pământ, pom.
Mihai Gaiță și Ionuț Filișan, parteneri pe teren
Cât a durat refacerea ta?
Nu știu despre ce refacere vorbim. Dacă este cea fizică, este încă “on goin”, ca să nu mai zic de cea spirituală.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
