Narcisa Pheres, creatoarea bijuteriilor purtate de Michelle Obama și vedetele de pe covorul roșu. De la Corabia în Japonia și de la pasiunea pentru frumos la designerul ce îmbogățește colecțiile celor mai bogați oameni ai lumii

Cum a fost țara?

Eram absolut îndrăgostită de cultura japoneză la momentul respectiv: așa calmă, liniștită, îți oferea suficient spațiu și intimitate, iar asta pentru mine însemna enorm pentru că sunt omul înnebunit să am spațiul meu, să nu se bage prea mult lumea în sufletul meu, iar Japonia mi s-a potrivit mănușă.

Deși e una dintre cele mai aglomerate țări…

E aglomerat, însă singurătatea pe care o ai în viața de zi cu zi e fantastică. Oamenii sunt politicoși tocmai pentru că vor să pună distanță între ei și tine. Pronumele de politețe vine din cultura japoneză care creează spațiul acela de respect impus. Inclusiv unui copil îi vorbesc la persoana a doua plural.

Azi tot în Japonia trăiești?

Da, mă împart între Hong Kong și Tokio. Compania mea are head office-ul în Japonia, CFO-ul companiei este japonez, foarte mulți din partenerii cu care lucrez sunt în Japonia. Copiii, soțul meu, familia, suntem toți în Hong Kong și, de obicei – mai puțin în perioada covid – o săptămână pe lună sunt la Tokio. Fac naveta 😊

Ce viață interesantă! Dar probabil și obositoare…

Da. Acum după acești trei ani de stat mai liniștită, mi-am dat seama că nu prea îmi mai place să călătoresc atât de mult. E obositor și de fiecare dată mă gândesc cât de repede mă pot întoarce acasă.

Hai să ne întoarcem la bijuterii și la școală…

Da, eu nu cred în noțiunea asta de autodidact sau în orice om care s-a trezit peste noapte că vrea să fie designer. A fi designer nu înseamnă neapărat un ochi creativ. Poți să fii stilist, nicio problemă – sunt foarte mulți în lumea asta – dar a te numi designer înseamnă că trebuie să creezi ceva de la 0, să ai o foaie de hârtie goală în fața ta și să te apuci să pui ceva pe ea ca unica ta creație, nu să te folosești de ceva ce au făcut alții și tu să vrei să schimbi puțin culoarea sau forma.

Citește și: Copilăria cu dantele și adolescența cu fum de petrecere a surorilor Wagner, creatoarele bijuteriilor de porțelan.

Când ai făcut primele bijuterii cum au fost primite? Bănuiesc că nu ai vândut primele creații…

Ba da, au fost vândute de dinainte de a le face. Eu nu lucrez decât piese făcute la comandă. Iar colecțiile pe care le fac eu pentru mine și care sunt arătate prin lume, reprezintă doar piese pe care iubesc eu să le fac în momentul respectiv. Totdeauna creez o piesă gândindu-mă dacă eu aș purta-o sau nu.

Citeam undeva în presă că bijuteriile tale sunt purtate inclusiv pe covorul roșu la marile evenimente…

Patru, cinci ani numai astfel de piese am făcut.

Ce e în sufletul tău când vezi piesele pe red carpet?

Depinde cine le poartă. Bineînțeles că ești bucuros de reușită și că oamenii apreciază ce faci tu. Cea mai mare satisfacție cred că am avut-o când Michelle Obama mi-a purtat un inel, iar asta se întâmpla pe la începutul carierei de red carpet, acum vreo cinci ani de zile. Asta a atras foarte multe celebrități care au vrut să poarte piese în continuare. Îmi amintesc că am fost foarte surprinsă: „Wow! Din toată lumea, dintre toate celebritățile, prima care a ales să poarte ceva de la mine a fost exact persoana pe care o admir foarte mult”. Mi s-a părut un fel de serendipity în lumea asta, dar în același timp mă gândesc: „Ah, trebuia să schimb puțin designul, să fie puțin mai lungi cerceii aceia, să fie altfel modificată piesa”. Totdeauna sunt nemulțumită de ceva 😊.

În afară de faptul că lucrezi piesele la comandă, colecțiile se găsesc și în anumite magazine?

Fiind un designer brand, nu retail brand, nu mă interesează foarte mult să fiu în magazine. Clienții mei sunt colecționari de bijuterii, nu doar clienți. Când vor ceva special de la mine, e important să mă cunoască și să-i cunosc, să aflu ce pot aduce eu din punct de vedere creativ în viața lor. De o bijuterie trebuie să te bucuri, să-ți aducă fericire, nu doar mulțumirea că ai ceva care lucește și costă mult. Trebuie să-ți reprezinte personalitatea. Într-un magazin totul devine foarte comercial și e legat de numere și bani. Eu nu am fost un designer comercial niciodată, nu m-a interesat aspectul acesta. Și cred că așa am atras și succesul. Colecționarii au fost interesați mai mult de partea artistică și de faptul că piesele mele sunt unicate.

Lumea care își permite piese foarte mari, nu vrea să poarte ce poartă toată lumea.

Toți putem purta de la un anume brand un produs cheie care se află în toate magazinele, toată lumea știe cât costă, 20 de mii de alte femei au aceeași piesă și vreau să fiu și eu în rând cu lumea. Clientela mea deja a trecut de statutul acesta social sau financiar. Vrea să fie unică, vrea să fie doar ea, nu o interesează să arate că are aceeași poșetă și aceleași bijuterii ca toate prietenele ei.

Faci bijuterii doar pentru femei?

Nu. Am o colecție unisex, pe care am lansat-o acum câțiva ani.

Sunt atâția oameni bogați și colecționari în lumea asta?

8 miliarde de oameni suntem toți și un procent din populație este. Dar să știi că nu sunt extrem de scumpe toate piesele. Sunt unele care încep de la 5-6 mii de euro, nu fac doar piese de milioane.

Interesant este că la colecția de bărbați, cine a cumpărat o piesă, a luat cam toată colecția 😊