Nari, copilul digital al Narada: un AI care te ajută să-ți crești copilul, nu să-l controlezi. O poveste despre empatie, știință și curajul de a construi o educație nouă

„E un copil de nota 10, dar se prăbușește dacă greșește ceva. Ce pot să fac?”

Bianca Apostu, manager de proiecte și tehnologie și întreaga echipă a organizației Narada, a auzit în ultimii ani, poate de sute de ori, această întrebare. Din partea unor părinți extenuați, a unor profesori care simt că nu mai ajung la copii, din partea unor oameni care vor să ajute, dar nu știu de unde s-o apuce.

Răspunsul, sau mai bine zis, un sprijin real pentru astfel de momente a venit sub forma lui Nari: primul asistent AI din România dedicat educației comportamentale.

Creat în parteneriat cu Deloitte Technology Delivery Center în urma unui hackathon dedicat exclusiv educației, Nari nu este un AI generic care scanează internetul pentru a oferi sfaturi la minut. Este un coleg digital, antrenat cu sute de cercetări din domeniul schimbării comportamentale (SBC), cu studii Narada din teren, cu obiceiuri și rutine testate direct în școlile din România.

Ce face Nari, concret? În loc de sfaturi abstracte, oferă micro-rutine comportamentale. Adică exerciții scurte, aplicabile imediat, pentru părinți sau profesori care vor să ajute un copil să se regleze emoțional, să devină mai rezilient, să gândească mai clar.

De exemplu, dacă un copil plânge pentru că a luat o notă mică, deși a muncit mult, Nari încurajează un dialog de tipul:

„Ce ai învățat din asta? Ce ai face diferit data viitoare? Ce ți-a ieșit bine totuși?”

Un mod de a transforma frustrarea în reflecție, de a schimba narativul intern al copilului: nu sunt un eșec, sunt în proces.

Cum s-a născut Nari?

Am povestit în câteva cuvinte cu Bianca Apostu despre nevoia identificată la Narada și despre felul în care acest asistent AI e diferit și mult mai de folos pe intervenții comportamentale decat un Ai obișnuit.

Cum a apărut ideea lui Nari?

Totul a pornit din nevoia reală din teren. De la profesori care ne spuneau: „Nu mai știu cum să ajung la elevii mei”. De la părinți care ne scriau: „Copilul meu e bun la toate, dar se blochează emoțional la orice obstacol”. Aveam nevoie de un instrument accesibil, empatic și aplicat. Așa a apărut ideea unui AI care să nu dea sfaturi seci, ci să împreună soluții testate, adaptate, vii.În plus, în prima jumatate a anului am făcut un exercițiu de sondare publică și am întrebat oamenii ce lipsește atunci când pare că nu mai lipsește nimci în educație, gândindu-ne să vedem ce au de spus părinții și profesorii legat de instrumentele ce nu se regăsesc în cataloage. Ne-au răspuns peste 450 de oameni, ale căror idei exprimau îngrijorare față de viitorul copiilor și față de oportunitățile reale de a se adapta acestuia, fără o serie de metacompetențe precum gândire critică, autodisciplină sau autoreglare.

Cum de ați convins Deloitte să se alăture proiectului?

Cu sinceritate și cu pasiune. Le-am povestit despre ce vrem să facem și de ce contează atât de mult. Apoi am construit, împreună, un hackathon unde peste 100 de dezvoltatori și specialiști IT au venit cu idei, cod, strategie. A fost o demonstrație de solidaritate, de inteligență colectivă.

Ce diferență face Nari față de un AI general, ca ChatGPT?

Nari nu este antrenat cu tot internetul. E antrenat cu lucruri testate: cercetări din domeniul schimbării comportamentale, intervenții din școlile din România, feedback de la profesori. E ca diferența dintre un medic de familie care te cunoaște de ani și un robot care ți citește simptomele. Nari încă nu are un ton cald, dar are conținut cald, construit pentru realitatea noastră.

Ce spun oamenii care l-au testat? A ajutat cu adevărat?

Părinții ne-au scris că încă de la primele răspunsuri, au simțit că nu sunt singuri. Că pot să transforme o criză emoțională într-o conversație. Că Nari înlocuiește panica cu planificarea. Unii profesori ne-au spus: „În sfârșit am cu cine vorbi despre ce mă frământă la clasă”. Începem să primim nu doar aprecieri, ci povești. Asta înseamnă că funcționează.

Cum poți să-l folosești chiar azi pe Nari?

Nari este gratuit, accesibil oricărui vizitator pe www.narada.ro. Nu ai nevoie de cont sau aplicație. Doar de o întrebare sinceră.

Scrie ce te frământă – ca părinte, ca profesor, ca om care vrea să ajute – iar Nari îți oferă o idee, o rutină, un pas mic pe care încă de azi îl poți face.

Este un instrument ancorat între știință și umanitate, în tot ce Narada a învățat în 5 ani de intervenții reale în peste 500 de școli din România.

Poate nu vom putea ține copiii feriți de toate obstacolele. Dar, cu Nari, poate învățăm să-i pregătim să le treacă cu fruntea sus.

De la acoperișuri reparate, la centuri de siguranță emoțională

Asociația Narada s-a născut în urmă cu peste 5 ani, când Andra Munteanu, o tânără antreprenoare cu background de voluntariat, a pus mâna pe un studiu care arăta care sunt cele mai frecvente cauze pentru care copiii nu merg la școală: părinții nu dau importanță educației și preferă să-i trimită la muncă, durerile de dinți netratate și… lipsa încălțărilor.

Așa a început totul: cu acoperișuri reparate, toalete mutate din fundul curții în interior, clase renovate, calculatoare donate, internet dus în sate unde semnalul era o raritate. Cu biblioteci noi și curți transformate în locuri de joacă.

Dar toate aceste intervenții – cât de valoroase și necesare ar fi fost – nu atingeau ceva esențial: siguranța care nu se vede.

În România anului 2025, problema nu mai este (doar) lipsa resurselor materiale, ci lipsa acelei siguranțe interioare fără de care niciun copil nu poate învăța cu adevărat.

Generațiile de astăzi nu mai pot fi pregătite pentru o singură meserie. Pentru că meseriile viitorului nu le cunoaștem. Dar putem să-i pregătim pentru incertitudine. Pentru eșec. Pentru alegeri grele și realități schimbătoare.

Iar pentru asta, avem nevoie să cultivăm ceea ce se numește „metacompetențe”: gândire critică, autoreglare emoțională, reziliență.

Campania de repoziționare Narada vine cu un nou mesaj și o nouă misiune: să punem centura de siguranță pe interiorul copiilor.

Și primul instrument creat în această direcție este chiar Nari:

„Un asistent care nu dă ordine, nu trage de tine, ci înseamnă sprijin, răbdare și instrumente concrete pentru o educație mai umană.” – spune Bianca.

Citește și: În România viitorului, educația se oprește la ușa care n-are pantofi în față. Așa a strâns Narada o generație întreagă în jurul unei idei: să nu mai lăsăm niciun copil în urmă