Nicușor Dan și iubirile din viața lui: Aheea, Mirabela și Bucureștiul. Pentru prima oară în casa matematicianului care a lăsat numerele pentru a schimba orașul în care trăiește
Nicușor Dan este candidat la Primăria Capitalei și conform sondajelor omul cu mari șanse să conducă Bucureștiul. A pornit pe acest drum ca un simplu activist care se lupta pentru respectarea legii în Capitală.
Ceea ce puțini știu este că cea care a fost alături de el încă de la început este Mirabela, partenera sa de viață și mama copilului lor. Mirabela a vrut de mică să schimbe lumea în bine, iar când l-a întâlnit pe Nicușor Dan a simțit că măcar poate încerca. S-a implicat în lupta sa de activist, a devenit ONG-istă, a mers la mitinguri, a fost președinte fondator al USR și a întins bannere în intersecții în campania electorală din 2012.
După ce s-a născut Aheea, Mirabela a simțit că trebuie să-i predea controlul total lui Nicușor Dan, iar ea să-și asume rolul părintelui care răspunde la nevoile copilului.
Este o femeie foarte independentă, corporatistă încă din prima zi de muncă, o femeie ce ar putea avea un punct de vedere foarte pertinent în extrem de multe domenii. A ales însă să nu-și facă vocea auzită în dezbaterile politice și publice și să fie doar partenera de viață a lui Nicușor Dan.
Cum a început povestea lor de dragoste și cum au ales Bucureștiul pentru a le deveni casă?
La această întrebare și la multe altele vei găsi răspunsurile mai jos.
Pentru că pentru prima dată o publicație, LIFE.ro, a pătruns în casa Mirabelei, a lui Nicușor Dan și a micuței Aheea. I-am găsit relaxați, naturali și foarte firești. Ne-au primit așa cum probabil își primesc toți prietenii, cu zâmbete, prăjiturele și inima deschisă. Am plecat râzând după ce ne-am bucurat de toată atenția Aheei 😀
Cu cine seamănă Aheea? Ce trăsături esențiale regăsiți fiecare la ea?
Nicușor Dan: Eu cred că este dornică de cunoaștere. Aceasta este trăsătura ei esențială.
Și de la cine a luat-o?
Nicușor Dan: De la mama ei 😀
Aheea: Am părul lui tati. El îl are cârlionțat.
Nicușor Dan: Și de la mami ce ai luat?
Aheea: Buzele și alunița 😀
Dar o trăsătură de personalitate?
Mirabela: Ținând cont că Nicușor o cunoaște mai bine decât mine, cu toate că eu petrec mai mult timp cu ea, consider că seamănă cu tati. Sunt anumite momente în care soluția sau rezolvarea problemei doar tati o intuiește, eu oricât de mult aș negocia nu ajung la un consens cu ea. Și tot timpul ei fac glume, iar eu sunt de cealaltă parte a baricadei 😀
Dacă o întreb acum pe Aheea cu ce se ocupă părinții ei, ce credeți că-mi răspunde?
Nicușor Dan: Ia să vedem 😀
Aheea: Mami se ocupă de Renault și tati de politică.
Ați fi intuit răspunsul acesta?
Mirabela: Nu 😂. Am avut emoții.
Aheea, ce ai vrea tu să te faci când o să fii mare?
Aheea: Pictoriță! Mult, mult! Vreau să mă fac și pictoriță și profesoară și artistă!
Dar mami și tati au vreun vis pentru Aheea când va fi mare?
Mirabela: Nu, doar să zboare, doar să fie ea și să fie fericită.
Nicușor Dan: Nici eu nu am nici un plan. Îmi doresc să se descopere singură.
Mirabela ce visa în copilărie să devină?
Mirabela: la început detectiv particular, ulterior avocat, prin liceu m-a inspirat foarte mult profesorul de geografie și voiam să salvez lumea cu autorul copiilor, adică să fiu cadru didactic. După ce am terminat facultatea am vrut să rămân în București și pentru că era foarte dificil să mă întrețin din punct de vedere financiar, am continuat să lucrez într-o corporație. Începusem să lucrez din timpul facultății și ulterior am luat decizia să continui. Nu regret pentru că sunt ferm convinsă că pot să salvez lumea și altfel.
Nicușor Dan: Dar s-a făcut ONG-istă în paralel 😀
Asta când?
Mirabela: În 2006 împreună cu Nicușor care a pus bazele asociației Salvați Bucureștiul am devenit și eu membru co-fondator. La început am activat pe diferite proiecte pe care le-a avut asociația, nu cele care reprezentau mersul la judecătorie… De fapt nu, am fost și la judecătorie în locul lui Nicușor o dată. Dar mi-a lăsat toate instrucțiunile, el fiind plecat din țară.
Nicușor Dan: I-am făcut un curs de procedură civilă 😀
Și ați avut câștig de cauză atunci?
Mirabela: Tot ce aveam de făcut era să obțin amânarea procesului și am obținut-o 😀
Nicușor Dan ce visa când era mic?
Nicușor Dan: Când eram foarte mic auzeam că trebuie să mă fac doctor ca să câștig bani, așa că mi-am însușit visul de a deveni medic ☺. Apoi am fost foarte bun la matematică și în perioada comunistă visam să fiu lider într-un institut de matematică dar, de fapt să citesc filosofie și literatură. Apoi am devenit matematician, după aceea activist și acum politician.
Din ce oraș veniți fiecare?
Mirabela: Nicușor din Făgăraș și eu din Vaslui.
Și la 19 ani ajungeați amândoi la facultate în București?
Nicușor Dan: Exact așa s-a întâmplat, cu diferența că eu am mai făcut armata un an.
Ce erau părinții dumneavoastră?
Mirabela: Tatăl meu era cadru didactic, iar mama învățătoare.
Și nu v-ați inspirat și din activitatea mamei atunci când vă doreați să deveniți cadru didactic?
Mirabela: Nu mama a fost cea care m-a inspirat, mama a fost cea care mi-a pus frâne. Când am vrut să urmez liceul pedagogic, mama mi-a spus că mai bine nu, m-a îndrumat să merg la un liceu normal și dacă mi-aș fi dorit pe mai departe să fiu cadru didactic, să ajung cel puțin profesor și nu învățătoare ca ea. Ea era nemulțumită că nu-i erau recunoscute toate eforturile, iar financiar îi era destul de dificil să-și poată întreține familia.
Ați terminat ASE?
Mirabela: Nu. Am terminat Geografie și la ASE am făcut un master în publicitate și relații publice.
Și la Renault ce lucrați?
Mirabela: La Renault sunt manager și lucrez în domeniul logistică. Sunt angajată Dacia, dar toate activitățile pe care le am sunt pentru întreg grupul.
Este aceeași corporație în care ați rămas după facultate?
Mirabela: Nu, au mai fost și altele. Renault-ul a fost o alegere la un moment dat 😀
Nicușor Dan, ce meserie aveau părinții dumneavoastră?
Nicușor Dan: Mama a fost contabilă la REMAT până a ieșit la pensie, tata a fost muncitor la combinatul chimic din Făgăraș.
Frați?
Nicușor Dan: Eu am o soră care trăiește în București și care este psiholog. În anii ’90 a terminat Energetică și apoi și-a dat seama că nu e ceva ce-i place pentru că nu era o meserie foarte feminină, cel puțin nu atunci, așa că a terminat apoi Psihologia și acum profesează ca psiholog.
Ați crescut vreunul cu bunicii?
Nicușor Dan: noi mergeam câte două luni în fiecare vară la bunici. Mâncam mămăligă cu lapte în fiecare seară, erau niște câmpuri mari pe care le cutreieram, jucam fotbal, mergeam la scăldat, jucam table cu bunicul, amintiri ce îmi provoacă un sentiment de mare liniște și de suspendare a timpului.
Dar amintirea aceea haioasă care s-a tot povestit de-a lungul timpului în familie? „Nicușor când era mic….”
Nicușor Dan: Poate că mi-am spart capul de patru ori 😂. Pe la vreo doi ani m-am împiedicat și am căzut cu capul în ceaunul câinelui 😂
Mirabela când era mică ce năzbâtii a făcut?
Mirabela: Năzbâtii? Eu am fost un copil cuminte 😀. Doar poate că o dată când am întârziat acasă… Trebuia să merg acasă la apusul soarelui – aceasta era cerința tatălui meu – și într-o zi, fiind prinsă în joc am uitat de apus. Mi-am primit o pedeapsă….
Aheea: Cum?
Mirabela: Nu am mai avut voie afară o săptămână 😀. În schimb eram foarte responsabilă și aveam grijă de frații mei. Asta povesteau cei din familie: atunci când frații mei erau mici și au plecat părinții la o nuntă, eu am fost singura care a reușit să-i liniștească.
Câți frați aveți?
Mirabela: Acum am un frate, dar am avut doi și pe unul dintre ei l-am pierdut.
Nicușor Dan (dorind să schimbe un subiect trist): Îmi amintesc că atunci când eram mici, împreună cu prietenii mei ne urcam pe casă și stropeam oamenii care treceau pe stradă. Într-o zi, vecinul de vis-a-vis i-a spus tatălui meu. Am considerat că ne-a trădat și nu l-am mai salutat două săptămâni 😂
Și pedeapsa?
Nicușor Dan: nu ne pedepseau cine știe ce, dar mai rău a durut trădarea 😂
Dar în școală cum erați: copiii populari sau mai degrabă tocilari?
Mirabela: Eu recunosc că nu am chiulit de la școală. Am plecat o singură dată când au vrut să plece toți colegii și atunci mi s-a părut corect să nu fiu eu singura care rămâne în clasă, dar altfel nu chiuleam.
Aveați 10 la toate materiile?
Mirabela: Nu, nu am fost copilul de 10, în schimb la materiile ce-mi plăceau eram fruntașă. Am învățat foarte mult la chimie în liceu, deși eram la profil uman, iar asta pentru că aveam un profesor dur, căruia voiam să-i demonstrez că se poate și astfel. Acum nu mai știu o boabă de chimie.
Nicușor Dan? Tocilar sau popular?
Nicușor Dan: În școala generală am fost cel mai bun din clasă într-o școală de cartier și simțeam că e obligatoriu să am 10 pe linie. La liceu eram în clasa cea mai bună din oraș, matematică-fizică – cum era pe vremea aceea – eu eram în continuare foarte bun la matematică, însă erau niște fete care erau bune la toate, așa că după primul trimestru mi-am dat seama că nu are rost competiția cu ele și m-am relaxat.
Chiuleați?
Da, sigur că da. Mergeam la meciurile echipei de handbal, aveam fel de fel de activități.
Acum aș vrea să vorbim despre prima iubire din liceu, sau poate de mai devreme. Vorbim separat sau împreună? ☺
(Râsete generale)
Nicușor Dan: Mirabela tu ești prima 😀
Mirabela: Am fost foarte îndrăgostită de un băiat din cartier, dar nu i-am spus niciodată. Nu era la un liceu chiar foarte bun și îmi era frică de tatăl meu.
Adică „nu era de familie bună” 😀….
Mirabela: „Nu era de familie bună”. Nu era vorba de familie, trebuia să fie doar un băiat serios. El însă era foarte popular în cartier și fiind opusul meu normal că m-a atras. Știu că mă uitam seara pe geam, îl urmăream când se plimba cu bicicleta ca să ies și eu cu bicicleta, dar nu am avut niciodată curajul să-i spun.
Și Nicușor Dan? Poate la grădiniță?
Nicușor Dan: Mi-au spus părinții că la grădiniță voiam neapărat să stau numai lângă o anumită fată 😀. La liceu m-am îndrăgostit de colega de bancă. Clasic. A fost o iubire nefericită.
De ce? Că doar dumneavoastră v-ați îndrăgostit?
Nicușor Dan: Cam așa 😂
Spuneați că v-a atras opusul dumneavoastră în adolescență. Mai târziu l-ați întâlnit pe Nicușor Dan. Și el este opusul dumneavoastră?
Mirabela: Da 😀. Mă completează și în același timp…. Am două personalități: una rațională și una rebelă. Pot spune că atunci când sunt cu el îi dau frâu liber personalității mai rebele.
Când începe povestea de dragoste? Cine îmi spune?
Nicușor Dan: Mirabela!
Mirabela: Îl las pe el să văd dacă știe 😂. Acum notez și eu.
Aveți cuvântul:
Nicușor Dan: A fost în februarie 2005. Ne-am întâlnit în Club A.
Corect?
Mirabela: Corect! 😂
În Club A? Cine a făcut primul pas?
Nicușor Dan: Am invitat-o la dans.
Se invita la dans în Club A?
Nicușor Dan: Da, în special mai spre dimineață… 😂
Când așteptam cu toții primul tramvai că nu aveam bani de taxi?
Mirabela: Exact! 😂. Se terminase sesiunea, urma să plec acasă, aveam bilet de tren, numai că în ziua aceea s-a întors din Franța o prietenă foarte bună. A venit cu bagajele direct la cămin și când a auzit că plec acasă a spus: „Cum să pleci acasă? Am așteptat atâta timp să ne vedem. Mergem în Club A!”. Până la urmă m-a convins să rămân.
Deci ea a fost zâna bună din poveste că v-a dus în Club A în seara aceea?
Mirabela: Da 😀
Nicușor Dan: Eu eram într-o perioadă în care făceam matematică, aveam o gașcă de prieteni, dar nu puteam niciodată să estimez când vor termina și ei treaba și uneori ieșeam singur, de nebun. Aceea a fost una dintre serile acelea.
Care a fost primul job cu carte de muncă?
Nicușor Dan: După facultate am lucrat trei ani în București, după aceea am plecat cu o bursă în Franța unde mi-am dat doctoratul. Era un program în timpul doctoratului în care eram obligat să fiu ceea ce în România se numește asistent.
Institutul de matematică al Academiei Române, de unde am plecat în Franța, pentru că a avut tot timpul o politică foarte inteligentă de a atrage resursele înapoi în țară, m-a angajat din 1994, deși nu m-au plătit. Am fost angajat aproape toată perioada în care am stat în Franța.
Și primul salariu?
Nicușor Dan: Cele patru ore pe săptămână pe care le aveam ca asistent în Franța erau plătite. Eram asigurat la Casa de Sănătate, plăteam impozit, eram un mic bugetar al Franței. Apoi, în 1998 când m-am întors, aveam salariu de la Institutul de matematică al Academiei, vreo 50 de dolari pe lună.
Asta însemna puțin la vremea respectivă….
Nicușor Dan: Foarte puțin. În Franța, ca doctorand aveam vreo 1500 de euro.
Și primul salariu adevărat din care vă puteați întreține?
Nicușor Dan: Probabil că primul salariu din care am trăit cu adevărat a fost acesta de la Parlament, din 2016 😀
Cum își imagina Mirabela viața în momentul în care l-a cunoscut pe Nicușor Dan?
Mirabela: Nu știu dacă mi-am imaginat cumva… o viață construită pe respect, pe libertate, permițându-ne să ne vedem fiecare de cariera lui, întâlnindu-ne la mitinguri… 😀
Mergeați la mitinguri?
Mirabela: Da. Am mers cu el și când era miting de trei persoane: el cu încă o persoană și eu le aduceam ciocolată caldă.
Ulterior, cu cât a trecut timpul așteptam vacanțele. În timpul anului lucrează foarte mult, lucra și atunci când făcea matematică, iar când erau vacanțe știam că trei săptămâni suntem în Vamă și nu avem acces la telefoane, laptop-uri și tot ce facem este să ne petrecem timpul împreună. În fiecare dimineață îi aduceam ziarele când mă întorceam de la plajă – el nu se trezea niciodată să meargă cu mine la plajă – ulterior mergeam să mâncăm și ne petreceam toată ziua împreună.
Dar bănuiesc că vă prindeau zorile în fiecare noapte în Vamă….
Nicușor Dan: De aceea nu reușeam să mă trezesc să merg la plajă 😀
Ar fi fost mai frumos, mai interesant sau mai anost dacă nu ar fi intrat în viața publică?
Mirabela: Pentru mine, personal, e un dezavantaj faptul că e persoană publică. Timpul pe care îl are îl petrece cu noi, dar e tot mai puțin și nu mai putem programa nimic.
Vă considerați parte din echipa lui Nicușor Dan sau sunteți partenera lui doar acasă?
Mirabela: Am ieșit din activitatea lui profesională, sunt doar partenera lui acasă. Odată cu nașterea Aheei, am ieșit și din asociație și din acest voluntariat pe care îl făceam pentru politică.
În 2012 când a candidat prima dată am participat activ la campania lui.
Nicușor Dan: Adică lucra opt ore la birou și apoi mai lucra încă opt ore pe calculator pentru campanie, uneori până dimineața.
Mirabela: Când s-a născut Aheea am ieșit definitiv pentru că am considerat că e corect pentru Aheea ca măcar unul dintre părinți să fie acasă și să-i ofere atenția de care are nevoie.
Nicușor Dan: Cu toate acestea au fost împreună la tribunal, cu Aheea în cărucior, pe când avea vreo trei luni, deoarece trebuia să rezolve niște acte.
Apoi ne-am dat seama că timpul petrecut împreună era și așa prea scurt ca să mai facem echipă și la job.
Starea relației a fost vreodată influențată de luptele pe care Nicușor Dan le are de dus? A venit vreodată supărat acasă, deprimat de la job, lucru care a afectat relația?
Mirabela: Eu îl întreb: „Ești obosit sau supărat?”. Și el îmi răspunde. Dacă am întrebări închise primesc răspuns, dacă sunt deschise, nu 😀
Îl întreb: „Ne uităm la un film după ce adoarme Aheea?”. Iar el îmi răspunde: „Mai am un proces sau o conferință de pregătit” sau „ne uităm la film”. Și în funcție de răspunsul lui eu îmi pun ceasul să sune ca să mă trezesc pentru că adorm odată cu ea de cele mai multe ori.
Cum vă afectează lucrurile negative care se spun despre Nicușor Dan?
Mirabela: M-au afectat la început, dar asta și din cauza faptului că citeam foarte mult, urmăream pagina lui de Facebook și comentariile, însă, cu cât timpul meu liber s-a diminuat, nu mai sunt atât de atentă. După atâția ani de luptă, i-am spus de foarte multe ori că nu mi-a fost dat să văd o persoană mai perseverentă, nici în viața reală și nici în literatură. Și sunt ferm convinsă că indiferent de ce se spune, oamenii cunosc adevărul, sau dacă nu îl știu azi, îl vor afla mâine și pentru mine Nicușor e un învingător, indiferent de ce se va întâmpla.
Dar cum ați primit prima dată vestea că va candida la Primărie?
Nicușor Dan: Am luat decizia asta împreună, alături de o gașcă de vreo 10 oameni. A fost o ședință 😀.
Mirabela: Nu-mi mai amintesc exact acea întâlnire, dar îmi amintesc de un prieten cu care m-am întâlnit și căruia voiam să-i cer o semnătură. După anunțarea candidaturii trebuia să strângem semnături, iar eu mă ocupam și de asta. Prietenul acela mi-a spus că nu-mi dă semnătura: „Dar ești prietenul meu. Nu crezi în mine? Eu sunt direct implicată…”, am spus eu. Iar răspunsul lui a fost: „Ba da, dar tu ești prea naivă”. Până la urmă a semnat, dar mi-a spus că eu nu conștientizez cu adevărat răutatea oamenilor, că trăiesc într-o lume ideală și că ceea ce sper eu nu se va întâmpla.
În urma campaniei din 2012, văzând foarte mulți oameni minunați pe care i-am întâlnit și cu care am rămas prieteni și acum, spuneam că vom reuși, că suntem mulți, că suntem oameni de calitate…
Am fost foarte implicată în campanie. Nu a avut buget, nu avea bani de campanie și pentru că nu avea bani să plătească oamenii care să monteze bannere, le duceam noi, cu gențile de laptop în spate. Stăteam în intersecții, așteptam să se pună culoarea verde a semaforului ca să putem trage de banner și să-l montăm 😀. A fost foarte fain. Fiecare era șef de campanie, fiecare făcea ceva.
Ce șanse are acum Nicușor Dan, în lumea dumneavoastră ideală?
Mirabela: În 2012 toată lumea vota cu Nicușor Dan în lumea mea 😀. De data aceasta sper să câștige!
Dumneavoastră ce spuneți, ce șanse aveți?
Nicușor Dan: Niciodată nu am dat pronosticuri pentru că nu am vrut să anticipez votul oamenilor. Eu cred că este o alegere între două culturi, de fapt și că este cu adevărat momentul de schimbare. E o cultură a vătafului care se crede șeful ce decide asupra tuturor celor pe care îi bagă în seamă doar în campanie și de cealaltă parte este lumea reală în care există specialiști, în care oamenii colaborează, în care oamenii sunt cu adevărat în centrul politicii pe care o face administrația.
Spuneți-mi trei proiecte din programul dumneavoastră de care Bucureștiul chiar are nevoie și care nu s-au făcut până acum?
Nicușor Dan: Bucureștiul are nevoie de mai multe, dar cele trei mari proiecte structurale sunt traficul, poluarea și termoficarea.
Traficul trebuie redus și trebuie eficientizat transportul public. Asta poți să faci cu metrou de suprafață, cu mari parcări la intrarea în oraș conectate cu transportul public, reabilitarea infrastructurii de tramvai și bineînțeles achiziția de tramvaie, bandă unică pentru autobuz și troleibuz și semaforizare inteligentă. Nu sunt fantezii, sunt lucruri pe care le-au făcut marile orașe europene.
Și dumneavoastră puteți să faceți asta?
Nicușor Dan: Da, într-un mandat. Și cu sprijinul Guvernului.
Pe poluare trebuie să ne ducem la sursele de poluare: reducerea traficului, gropile de gunoi legale trebuie controlate la emisii, iar cele ilegale să dispară, trebuie să controlăm șantierele de construcții care produc praf, trebuie să spălăm străzile și mai ales să amenajam spații verzi.
Într-un mandat și asta?
Nicușor Dan: Da. Aici e o chestiune tehnică, adică e puțin lung de explicat, dar e important. În regimul comunist când s-au făcut toate cartierele de blocuri spațiile verzi dintre ele în planurile de sistematizare erau spații verzi. Din păcate și din prostie și din corupție ele și-au pierdut acest statut. Noi trebuie să le introducem în regim de spații verzi din punct de vedere juridic, astfel încât să nu mai fie retrocedate și să se poată construi pe ele. În plus sunt multe zone care au statut de spațiu verde și care trebuie pur și simplu amenajate. Iar pentru centura verde trebuie lucrat cu Guvernul.
Pe termoficare trebuie pur și simplu să schimbăm rețeaua, 1000 de kilometri. Acolo sunt pierderile și în momentul în care o facem pe asta vom câștiga și încrederea oamenilor. Acum mi-ar fi rușine să mă duc la cineva și să-i spun renunță la centrala ta de apartament și conectează-te la rețeaua centralizată.
Și asta se poate într-un mandat?
Nicușor Dan: Să schimbi 1000 de kilometri nu se poate într-un mandat. Dar să schimbi 3-400 de kilometri se poate, iar specialiștii știu care sunt zonele critice.
Veți continua vreunul dintre proiectele Gabrielei Firea?
Nicușor Dan: Bineînțeles. De exemplu, dacă acesta se numește proiect, ajutorul pentru persoanele cu dizabilități va fi plătit în continuare.
Dar bani pentru Catedrala Neamului?
Nicușor Dan: Aceasta este o chestiune sensibilă. Trebuie să existe dezbateri publice reale cu bucureștenii, iar dezbaterea bugetului anual este una dintre cele mai importante. Catedrala este unul dintre punctele sensibile și aș vrea ca ei să ia decizia.
Aș vrea să mai adaug legat de problemele Bucureștiului că unul dintre lucrurile care nu intră în atribuțiile primarului este legat de nivelul de trai și mai ales salariul mediu. Stimulând economia locală cred că putem să ridicăm salariul mediu la 1400 de euro pe lună. Am făcut toate calculele și comparativ s-a întâmplat asta în orașe cu guvernare de dreapta, un motiv în plus să cred că putem să atingem și noi acest obiectiv.
View this post on Instagram
Considerați că vreunul dintre proiectele făcute de Gabriela Firea este bun?
Nicușor Dan: Din păcate nu a făcut mari proiecte. Că s-au pus garduri la tramvaie e un lucru bun, că s-au refăcut strada Fabrica de Glucoză pe o distanță de 2 kilometri e iarăși un lucru bun, dar cantitativ au fost puține proiecte. Bucureștiul ca să iasă din problema aceasta majoră a traficului trebuie să aibă investiții de 2 miliarde de euro. Ea a investit 50 de milioane în patru ani.
Dar Traian Băsescu a făcut ceva bun?
Nicușor Dan: Traian Băsescu a făcut și bune și rele. Lucrul bun pe care l-a făcut a fost acela că a înțeles că tramvaiul este important și a demarat proiectul de modernizare a liniilor de tramvai.
Vă simțiți politician?
Nicușor Dan: Tot mai mult 😀
Pe aceeași temă
Citește mai multe
