Povestea geniului muzical din Republica Moldova care a cucerit Italia: Elvira Andronicescu a fost inspirată de mentorul lui Pavarotti și s-a întors acasă pentru a da glas mesajelor sale de pace

Elvira Andronicescu este copilul genial născut în Republica Moldova care descoperă muzica clasică la 5 ani și fără ca cineva să îi spună, reușește să individualizeze fiecare voce în parte și să o urmărească. Îmbrățișează cariera muzicală la 8 ani, iar la 19 ani se stabilește în Italia. La 21 de ani începe să cânte într-un cor dirijat de Alberto Martelli, compozitor și dirijor de orchestră de la Conservatorul din Parma.

Are ocazia ulterior să îl întâlnească pe Leone Magiera, fiind cel care l-a descoperit pe Pavarotti.

Ia toate cunoștințele de acolo și revine în România în pandemie pentru a reda țării noastre tot ce a studiat pe parte de compoziție și interpretare. Începând cu anul 2022, aceasta începe să compună piese după piese, având în spate mesaje de pace, iar notele pe care ea le atinge în melodii au rolul de a-ți ridica starea de spirit sau de a-ți amplifica o dispoziție bună.

Există în familia Elvirei interpreți de muzică clasică?

Nu avem interpreți în familie, însă mama era o mare iubitoare de muzică clasică, iar unchii mei și mătușa mea au studiat muzica clasică. Am crescut, practic, cu acest gen de muzică. Îl auzeam acasă, îl auzeam live la unchii mei când mergeam, iar ei repetau.

În ce lume o ducea pe Elvira de 5 ani muzica?

De poveste, de un basm în care eu trebuia să descopăr personajele. Știi cum sunt cei mici care îți cer să le spui o poveste, iar ei stau atenți și în creierul lor rulează imagini reale a ceea ce îi spune adultul? Ei bine, așa eram eu cu muzica. Simțeam energia ei care vine, mă ia și mă duce pe tărâmuri de unde eu iau notițe. Așa am ajuns, fără să îmi dau seama, să individualizez voci. Soprana mă ducea pe cel mai înalt vârf de munte, tenorul mă ținea de mână în timp ce mergea cu mine. Simple exemple…

Elvira Andronicescu: „Aveam 14 ani și cântam într-o trupă, chiar dacă trupa avea <concerte> doar în cartier”