Povestea LVMH. Cum a ajuns Louis Vuitton, un copil orfan şi extrem de sărac să pună bazele unui brand de lux care a schimbat lumea modei

Cel mai valoros brand de lux din lume vreme de 6 ani la rând şi probabil, cel mai uşor de recunoscut, Louis Vuitton are o istorie de 167 de ani în spate. Cunoscut publicului larg îndeosebi pentru genţile cu jocul de culori ca o tablă de şah şi monogramă, sub numele Louis Vuitton sunt produse acum de la pantofi, ceasuri şi bijuterii la ochelari şi parfumuri. Puţină lume ştie însă cum s-a ajuns aici sau că cel care a fondat compania, Louis Vuitton, nu doar că nu a ştiut ce înseamnă luxul până nu a creat un produs de lux, dar a cunoscut sărăcia cruntă şi a depăşit bariere pe care alţii nu le-ar fi trecut nici cu sprijin. Povestea LVMH este însă mai complexă de atât şi înglobează cele mai celebre branduri de lux din lume.

Citeşte şi: De 273 de ani Moët & Chandon face femeile frumoase – LIFE.ro

Louis Vuitton, tânărul orfan ajuns adoratul înaltei nobilimi

Fondatorul Louis Vuitton s-a născut pe 4 august 1821 într-un sătuc din estul Franţei, la o fermă aflată aproape de graniţa cu Elveţia. Tatăl se ocupa cu creşterea animalelor, în timp ce mama confecţiona pălării de damă. Aceasta a murit însă pe când Louis avea doar 10 ani, iar relaţia cu mama vitregă nu a fost una deloc bună. La scurt timp şi-a pierdut şi tatăl, aşa că puştiul de nici 14 ani a decis că locul lui nu mai e acolo.

Voia să ajungă la Paris, însă drumul de 370 de kilometri nu avea să fie nicidecum unul simplu. Când mergi pe jos şi trăieşti din banii câştigaţi în urma unor slujbe ocazionale nu ai cum să avansezi prea uşor. Nu s-a lăsat însă demoralizat şi nici nu s-a oprit până când nu a pus piciorul în capitala Franţei.

Avea deja 16 ani când a ajuns la Paris, iar soarta a făcut să-şi găsească de muncă la atelierul lui Monsieur Marechal, recunoscut pentru cuferele de călătorie şi cutiile personalizate de împachetat. Că avea îndemânarea mamei, că avea un talent nedescoperit până atunci, cert este că tânărul Louis Vuitton a devenit rapid dintr-un simplu ucenic un meşteşugar celebru în oraş.

În câţiva ani era deja cel mai cunoscut şi căutat din breaslă. Nu e de mirare că însăşi împărăteasa Franţei l-a angajat ca să-i ambaleze hainele potrivit cu statutul său. Hainele ei fine şi scumpe aveau nevoie de transport pe măsură, capabil să le protejeze din toate punctele de vedere.

„Să ambaleze cele mai frumoase haine într-o manieră rafinată.”

A fost suficient pentru ca Louis Vuitton să devină alegerea firească a întregii nobilimi şi a celorlalţi membri ai familiei regale.

Anul 33 din viaţă a fost anul de cotitură pentru Vuitton. S-a căsătorit cu mult mai tânăra Clemence, o adolescentă de 17 ani şi a părăsit atelierul lui Marechal ca să-şi deschidă propriul atelier, tot în Paris. Deasupra magazinului scria cu litere de-o şchioapă:

„Ambalăm în siguranţă cele mai fragile obiecte. Specialişti în ambalare de lux.”

Lucra pentru cei mai importanţi şi bogaţi oameni din societatea franceză, dar Louis Vuitton visa la mai mult decât atât, mult mai mult. 4 ani mai târziu lansa propriul model de geamantan, unul revoluţionar: dreptunghiular – până la acel moment toate aveau capace rotunde care evitau să rămână apa pe ele în cazul zilelor ploioase. Şi materialul folosit era inovator pentru acele vremuri. Vuitton a renunţat la piele în favoarea unei pânze groase şi rezistente, care nu mai transfera vreun miros neplăcut hainelor din interior, cum se întâmpla frecvent în cazul celorlalte cufere. Scheletul era şi el realizat din lemn de plop, mai flexibil şi mai uşor, iar geamantanul cu totul devenea mult mai uşor decât tot ce exista la acel moment.

Cererea pentru acest model a explodat. Era atât de mare încât în scurt timp Vuitton s-a văzut nevoit să transforme atelierul din Paris într-o fabrică, la 5 kilometri de oraş, în Asnières-sur-Seine. 200 de angajaţi avea ca să poată acoperi cererile pentru geamantanele sale.

Ai fi putut crede că puştiul orfan de odinioară, care a călătorit 2 ani ca să ajungă la Paris, avea acum suficient ca să nu îşi dorească mai mult. Dar ambiţia lui Louis Vuitton nu avea limite. Avea 46 de ani şi o experienţă de 30 de ani în spate când a participat la Expoziţia Universală de la Paris şi a primit bronzul, alături de multe comenzi, de această dată internaţionale.

4 ani mai târziu totul a fost la un pas de ruină. Un război de un an şi prăbuşirea monarhiei franceze au lăsat în urmă o fabrică devastată de hoţi şi 0 angajaţi. Louis Vuitton nu se temea însă nici de sărăcie, nici de muncă. Le trăise din plin pe amândouă, aşa că a luat-o de la capăt. A construit un nou magazin-atelier în Paris şi a decis să vină cu noi modele pentru pânza geamantanelor sale. A adus, pe lângă griul original, pânză cu dungi albe şi roşii, apoi una cu maro şi bej – devenită simbol pentru marca Vuitton. Bogătaşii vremii s-au îndrăgostit de geamantanele lui, aşa că în 1885 Vuitton deschidea primul magazin din afara ţării: la Londra, pe celebra Oxford Street. În 1889 acesta pleca de la Expoziţia Universală cu medalia de aur. 3 ani mai târziu fondatorul companiei murea, dar lăsa afacerea pe mâini la fel de talentate şi inspirate, cele ale fiului său: George Vuitton.

George Vuitton duce moştenirea peste hotare

George Vuitton a moştenit flerul şi ambiţia tatălui său, aşa că primul lucru pe care l-a făcut după ce a preluat compania a fost să ţintească pieţele internaţionale. Cum magazinul din Londra nu avea succesul aşteptat, acesta a trecut oceanul şi a mers cu produsele la Târgul Internaţional de la Chicago. Americanii l-au primit cu braţele deschise, iar marca Vuitton intra într-o nouă eră.

În 1896 George crea monograma celebră acum în întreaga lume, LV, apoi introducea florile din Orient pe pânza geamantanelor. 1901 venea cu un nou model în portofoliu – steamer bag – o geantă mai mică ce putea fi pusă în interiorul geamantanelor. 12 ani mai târziu Vuitton deschidea pe Champs-Elysees cel mai mare magazin de profil din lume. Au fost apoi deschise magazine în New York, Washington, Bombay, Alexandria şi Buenos Aires şi alte noi modele de genţi au cucerit clienţii. În 1936 George Vuitton a murit, iar afacerea a fost preluată de fiul său, Gaston-Louis Vuitton.

Gaston-Louis Vuitton şi drumul către povestea LVMH, cea mai valoroasă companie din Europa

3 ani de linişte a avut Gaston la conducerea companiei, până când a început cel de-al Doilea Război Mondial. Dar tocmai această perioadă este considerată partea neagră a istoriei companiei. Gaston a ales să-şi vadă interesul şi să colaboreze cu naziştii în timpul în care au ocupat Franţa. Asta i-a adus nu doar siguranţa pentru vieţile membrilor familiei, dar şi bunăstarea firmei în tot acest timp.

Finalul războiului a găsit compania într-un punct foarte bun, aşa că Gaston s-a putut concentra pe dezvoltarea de produse noi şi a readus pielea în procesul de fabricaţie. A lucrat apoi la dezvoltarea unor sisteme de închidere cât mai sigure, continuând munca tatălui său. Îşi dorea o încuietoare cât mai mică, elegantă, dar imposibil de spart. Şi a şi reuşit să o realizeze. Era atât de sigur de ea încât l-a provocat pe însuşi Harry Houdini să evadeze dintr-un cufăr Louis Vuitton. Celebrul iluzionist nu a răspuns provocării, mişcare suficientă pentru ca siguranţa încuietorilor să fie considerată dovedită.

Expansiunea companiei a continuat de la an la an, iar anii `80 au adus celebritatea şi pe pieţele asiatice. Anul 1987 a adus însă şi formarea LVMH, compania bunurilor de lux. Moet et Chandon, producător de top al şampaniei Hennessy, lider în producţia de coniac şi Louis Vuitton şi-au unit forţele ca să cucerească orice loc rămăsese necucerit. Într-un singur an profitul a crescut cu 49%, iar după încă un an Louis Vuitton avea 130 de magazine în întreaga lume.

Citeşte şi: 12,1 miliarde de euro: preţul cu care compania de lux LVMH vrea să cumpere Christian Dior – LIFE.ro

LVMH este acum cea mai valoroasă companie din Europa. După unirea celor 3 mărci celebre, consiliul de administraţie a continuat ideea de a introduce sub aceeaşi umbrelă branduri de lux care să crească portofoliul, în prezent fiind vorba de 75 de nume valoroase. Printre acestea se numără Givenchy, Christian Dior, Kenzo, Marc Jacobs, Bulgari şi Stella McCartney. Bernard Arnault deţine 51% din LVMH şi conduce compania din 1989, fiind vizionarul care a transformat-o în lider mondial vreme de 6 ani la rând.