„Răspunsul universal al tatălui meu era: „N-am!”. Am descoperit bani schimbați în valută ascunși sub saltea, prezervative folosite în mașină”. Cum a trecut Eduard Andrei Vasile peste o copilărie marcată de durere și lacrimi pentru a ajunge astăzi profesor

Eduard Andrei Vasile: „Tata nu a dorit-o pe sora mea, iar mama nu concepea avortul. Sora mea s-a născut cu dislalie polimorfă. Cu siguranță stresul mamei din timpul sarcinii nu i-a adus nimic bun. Din contră.”

Cum s-a schimbat atmosfera în familie odată cu venirea pe lume a surorii tale mai mici?

A doua sarcină a mamei a fost marcată de lacrimi și suspine zilnice. Tata nu a dorit-o pe sora mea, iar mama nu concepea avortul. Nu știm și nu o să știm niciodată cauza, dar sora mea s-a născut cu dislalie polimorfă, adică are o mică dificultate de vorbire. Cu siguranță stresul mamei din timpul sarcinii nu i-a adus nimic bun. Din contră.

Relația pe care o avea sora ta cu tatăl tău era la fel de rea precum cea pe care o aveai tu cu el?

Nu am avut o relație rea cu el pentru că nu am avut, de fapt, nicio relație. În ceea ce o privește pe sora mea, a avut grijă tata să îi spună că nu a dorit-o. Sora mea nu a uitat și nici nu va uita vreodată ce a auzit. 

Cum este relația pe care o ai cu sora ta, sunteți apropiați?

Suntem foarte apropiați și avem o relație frumoasă. O iubesc tare mult pe sora mea, iar venirea ei pe lume a fost o mare bucurie. Aveam cinci ani. 

Ce spuneau mama și bunica ta atunci când tatăl vostru vă jignea? Îi căutau explicații și care erau acelea?

Jignirile erau mai mult la adresa mamei, dar cum noi o iubim pe mama extraordinar de mult, ne-au afectat mai mult decât dacă ne-ar fi fost adresate direct. Bunica a fost mereu mediator, încerca să îi explice tatălui meu că este total greșit ceea ce face. Știu că erau discuții interminabile, dureroase. Cam asta este imaginea pe care o am în minte.

Citește și: Mărturia unei femei care a fost timp de 10 ani victimă a violenţei domestice: „N-am făcut decât să îl întreb unde a fost şi m-am trezit direct cu un pumn în faţă. Ţin minte că eu eram pe jos şi el ştergea sângele cu mopul”

Ați avut vreodată vreo discuție cu mama voastră despre o posibilă separare de tatăl vostru?

Eu o rugam pe mama să divorțeze. Nu îmi era bine și nu îi era nici ei. Cum până de curând am trăit cu toții sub teroarea „gurii lumii” și crezând că e mai bine pentru noi să rămână împreună, l-a iertat de fiecare dată pe tata. Da, noi insistam să facă acest pas.

Mai vorbești acum cu el… a încercat vreodată să vă mai contacteze?

Eu am fost singura persoană care a rămas în contact cu el. M-a blocat recent pe WhatsApp și cred că așa e cel mai bine. Primeam cel puțin 30 de mesaje zilnice în care mi se explica cât de mult a greșit mama (deși nu știe nimeni cu ce) și câtă dreptate are el. Am încercat să comunic cu el despre alte subiecte, însă tot la mama ajungeam. Așadar, liniștea n-a fost totală nici după divorț.

Părinții tăi au divorțat în cele din urmă. Cum arată acum viața mamei tale?

Mama s-a recăsătorit. L-a reîntâlnit pe primul ei iubit din copilărie. Lucrează pe brânci în sistemul medical, a absolvit licența și masteratul în psihologie și ne bucurăm de viață. Cred că și-a regăsit liniștea de mult pierdută.

Cum vă înțelegeți cu tatăl vostru vitreg?

Ne este alături în orice moment și ne ajută cum poate. Este pontos, n-ai cum să te plictisești cu el. Avem o relație foarte faină cu toții și oricum este o persoană care se face plăcută. Îi aduce fericire mamei, ceea ce contează cel mai mult.