Regimul comunist i-a trimis în exil în Tulcea - Artista Luiza Zan: „Ai mei nu vorbeau de frica spionilor”

Ai concerte atât în România, cât şi în străinătate. Și ești şi mama a doi copii. Când și cum reușești să le faci pe toate?

Nu reușesc să le fac pe toate, de fapt nu știu pe nimeni care să reușească. Accept că unele lucruri vor rămâne mereu mai nefăcute și termin fiecare zi părându-mi rău că nu am făcut mai multe. Așa sunt toate mamele, cred.

Nu sunt doar mamă și cântăreață, ci și profesoară, fac un doctorat și am niște proiecte de scris, scriu contracte, fac mult mai multe decât simt uneori că pot duce. Dar avem o singură viață și nu prea dorm, așa că timp se găsește mai pentru toate.

Luiza Zan: „Copiii mei sunt la vârsta la care școala primează, deși ambele fete cochetează cu muzica”

Copiii tăi fac și ei muzică? Te vor urma pe acest drum artistic? 

Copiii mei sunt la vârsta la care școala primează, deși ambele fete cochetează cu muzica. Nu știu ce carieră vor avea, dar le voi sprijini, indiferent ce vor alege să facă în viață. Sper să învețe de la mine devotamentul pentru pasiunea cu care te adâncești în meseria ta.

Ce nu știe nimeni despre Luiza Zan?

Sunt un om destul de rezervat, iar lumea nu prea știe multe despre mine, în afara interviurilor pe care le dau… Oamenii oricum au un fel de a te vedea, un filtru personal prin care văd într-o poză, pe o scenă, un filtru prin care te aud, indiferent cum vrei tu să te prezinți lumii.

Poate nu știe nimeni că îmi plac extrem de mult pantofii trăsniți, că am o colecție impresionantă de pantofi care nu pot fi purtați pe stradă, spre exemplu. Câteva perechi Irregular Choice, câteva perechi Chie Mihara… Dar cui îi pasă? (hahaha)

Care este cel mai mare vis al tău? Și cea mai mare temere?

Cel mai mare vis al meu este secret, mi l-am desenat în minte la 10 ani și îl voi spune înainte să trec pe cealaltă parte a curcubeului (zâmbește).

Cea mai mare temere o pot spune. Că muzica nu va mai fi motorul care poartă lumea către Dumnezeu, cum este acum.

Citește și: Actrița Cătălina Mihai și fascinația pentru vârsta de 27 de ani: „Cine spune că iubirea, cu timpul, se face mai mică, minte”

Pe 9 aprilie te vom putea vedea în concert la Sala Radio. Invită-ne, te rog, la acest spectacol…

Muzica pe care o vom cânta pe 9 aprilie este cea mai complexă formă la care ideile mele muzicale au fost puse pe note de incredibil de talentatul Andrei Petrache. Schițele mele muzicale au ajuns la cea mai frumoasă formă orchestrală și abia aștept să le ascultați.

Este un vis împlinit, să cânt alături de orchestra de cameră radio și în spațiul plin de emoție și amintiri personale care este Sala Radio.

Muzica este o reverie, o poveste care sună ca muzica de film, pe care se pot așeza imagini, dorințe, povești nescrise încă. Am ascultat schițele orchestrale și am plâns, abia aștept să plângem împreună.

Și, ultima întrebare, în ce proiecte ești implicată acum? Și unde te putem vedea pe scenă în perioada următoare?  

Anul acesta este unul care a început în forță și, dacă totul urmează cursul trasat deja, va fi un an plin.

În luna aprilie voi cânta alături de grupul meu de gospel, Sepsi Gospel și de studenții mei din Târgu Mureș, pe 24 și 25 aprilie, la Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe, alături de Amphitrio, profesorul meu, Rick Condit, din Statele Unite, Gyarfas Istvan la chitară, din Ungaria, la Euphoria Music Hall din Cluj, pe 27 aprilie, apoi la Iași de ziua mondială a jazz-ului, pe 30 aprilie, iar surprizele anului le păstrez pentru următorul interviu.