Roxana Domnica, antreprenor. „Dacă nu lucrezi pentru visul tău, te va angaja cineva să muncești pentru visul lui”

Roxana Domnica este antreprenor și om de marketing. Pandemia a lovit afacerea ei și a soțului ei, Dan Domnica, cu forță, la fel ca în cazul multor altor oameni de afaceri. Asta însă nu a fost suficient pentru a-i face să renunțe, ci să găsească forța pentru a continua cu energie.

Ce îl face pe un antreprenor bun, eficient?

Roxana Domnica: Cred că este ceva ce am învățat cu toții să facem prost sau ne-a fost predat prost – multitasking. Eu cred că e greșit să crezi că multitasking-ul e eficient. Eficiență înseamnă să prioritizezi lucrurile, să le iei pe rând și să nu mai crezi că există urgențe. M-a învățat pe mine cineva smart că urgențe sunt doar la spital. În business avem doar lucruri importante, foarte importante și cu grad mare de importanță. Dacă reușești să faci un pic de prioritizare, cred că poți să fii și eficient. Și cred că mai poți să fii eficient dacă înveți să delegi și înveți ce înseamnă delegarea. Eu am învățat pe pielea mea că delegi acțiunea, și nu rezultatul. Am învățat la un curs de management că, dacă vrei să fii un manager bun, trebuie să-ți cunoști foarte bine departamentul, foarte bine acțiunile pe care le fac oamenii din departamentele tale și să știi că fiecare acțiune are un rezultat și să urmărești rezultatul. În teorie sună ușor, dar în practică e mai greu. Trebuie să ai fișe, să știe fiecare pe ce e bun. Mie mi-a luat ceva timp să înțeleg că oamenii sunt buni pe bucățele, nu pe tot procesul. Antreprenorul trebuie să aibă timp să analizeze toate astea. Doar că nu prea e timp, pentru că ești atras în tot felul de acțiuni. Cred că diferența dintre oamenii care au succes sau nu este păsarea – dacă îți pasă sau nu. Antreprenorul mic-mediu e destul de mult prins în micro management. Iar la cursuri ni se predă ca trebuie să fim macro, să vii cu idei noi, să fii inovativ. Dar noi nu avem cum, că suntem prinși cu contracte.

Te-ai îmbogățit?

Roxana Domnica: Nu m-am îmbogățit, dar nici nu m-am făcut antreprenor ca să mă îmbogățesc. Mie mi-a plăcut foarte tare. Antreprenorul are un soi de masochism destul de plăcut. Eu le spuneam părinților mei, care au un business al lor, că eu am tipologia clasică de angajat atunci când mă întrebau dacă vreau afacerea mea. ”Eu muncesc foarte mult, îmi fac treaba cu păsare dar nu vreau bătaie de cap”, le spuneam.  Lucrurile s-au schimbat când compania pentru care lucram m-a trimis la niște întâlniri ale antreprenorilor și am descoperit un alt soi de oameni. Mi s-au părut pasionali, entuziaști și vizionari. Mi-au plăcut tare mult și am decis să mă fac freelancer. Nu m-am făcut antreprenor din prima. Am renunțat la job pentru că nu aveam prea mult timp să merg la întâlniri și evenimente. Când am descoperit întâlnirile cu antreprenori, am descoperit că îmi place foarte mult să vorbesc cu oameni. Dar să vorbesc la modul să mă conectez cu ei. Nu aveam cum să fac asta având un job care se termina la 5. Iar maketingul îl puteam face de oriunde, îmi găsisem clienți cât să-mi asigur venitul. Apoi am găsit acești antreprenori, acești oameni minunați, l-am găsit pe soțul meu. Și el renunțase la job și urma să devină antreprenor, după ce a auzit un lucru care sună cam așa: ai salariul pe care îl meriți. Dacă crezi că meriți mai mult, go and work for it! El așa a pornit antreprenoriatul. Eu am continuat în freelancingul meu, apoi am intrat în antreprenoriat, pentru că am lansat și o comunitate între timp. Atunci mi-am luat și primul angajat, prima mea colegă. Anul a trecut, soțul meu avea o companie care a crescut și avea nevoie din ce în ce mai mult de oameni și atunci am zis să facem asta împreună.

Viziunea ta care era?

Roxana Domnica: Viziunea mea era să facem lucruri cu care oamenii să se mândrească. Și să ajutăm oamenii. Eu lucrez într-un domeniu destul de ciudat pentru România – securitate și prevenție. Am zis că facem filmulețe să le explicăm oamenilor… chiar ne uitam zilele trecute că avem filmulețe făcute atunci, când aveam mai mult timp. Acum nu mai avem timp să facem marketing. Am descoperit acum sloganuri foarte bune, făcute atunci, când aveam angajați puțini și mici, provocări mici. Businessul e ca un copil – când e mic, și provocările sunt mici. Pe măsură ce cresc, cresc și provocările.

Ce face diferența dintre un antreprenor și un angajat?

Roxana Domnica: Avem un angajat care ne-a spus că nu vrea să stea peste 5 și jumătate. El nu are skill-urile necesare pentru job-ul ocupat, așa că l-am întrebat cum le va dobândi, că va trebui să citească, să învețe de la colegi. Cred că diferența este să vrei să faci ceva mai mult decât faci. Mai nou, oamenii vor să își facă doar bucățica lor. Dacă se poate de pe o plajă, cât mai repede, sau acasă, în pijamale, fără prea mult efort. Nu cred că e bine nici să-ți dai viața pentru muncă, deși eu cam din modelul ăla fac parte. Eu sunt o combinație de muncă și pasiune, de respect pentru client, dacă am un dead-line nu mai contează că a trecut programul. Eu îl fac până îl termin. Eu văd că tinerii din ziua de astăzi nu mai vor să facă atâta efort. Dar poate și pentru că ei le ating mult mai ușor. Vremurile s-au schimbat mult și trebuie să învățăm diferențele astea. Trebuie să învățăm să înțelegem aceste diferențe. Diferit nu înseamnă neapărat greșit. Ce aș vrea eu e ca tinerii să-și facă bine treaba în orele de muncă, nu neapărat să stea peste program. Eu am învățat marketing online după orele de program. Făceam marketing clasic pentru o companie care nu avea nevoie de marketing online, iar eu descoperisem Facebook. Și am spus că eu voi face bani cu acest instrument. Nu știam cum, dar știam că voi reuși. Veneam devreme la serviciu și citeam, apoi, când venea toată lumea la birou, mă apucam de muncă propriu-zisă. Și acum vin înaintea tuturor la birou și citesc ce e mai nou. Dar astăzi lipsește și responsabilitatea.

Care este diferența dintre un freelancer și un antreprenor?

Roxana Domnica:  Freelancer este când vrei să faci tu totul și îți asumi și, când descoperi că ai nevoie de un pic mai mult timp, iei pe cineva alături care să-ți ofere timpul ăla. Antreprenorul e un freelancer cu angajați. Cel puțin până devii mai mare și ai niște viziuni de a crește compania. Sunt oameni care se tem să angajeze, de teamă că nu au cum să-l plătească pe angajat. Deci îți cumperi niște timp, dar cu anumite costuri. E un soi de masochism antreprenoriatul. Diferența este că o bună perioadă de timp vei face lucruri pentru alții, dacă ești antreprenor. Dacă ești freelancer, totul e pentru tine, tot ce încasezi, încasezi tu, dar resursele sunt limitate. Timpul tău e limitat, deci și veniturile.

Ce înseamnă să ai succes?

Roxana Domnica: Pentru mine măsurarea succesului este entuziasmul. În ziua în care o să-mi pierd entuziasmul… atunci înseamnă că am ajuns la eșec. Pentru că chiar în agitația mea, în partea asta colerică pe care o am de a face lucrurile, este entuziasm. Poți trece prin perioade grele, poți rămâne fără angajați, fără sediu, dar dacă ai rămas fără entuziasm, fără plăcere, fără sclipirea din ochi… Și e foarte important să o păstrezi, când oamenii încearcă să-ți răpească asta. Pentru că în România nu suntem crescuți ca un colectiv. Sunt foarte puțini încurajatori în jurul nostru. Pentru firmele mari există evenimente mari în care sunt urcați pe scenă și încurajați. Pentru cele mici nu. De asta am făcut eu comunitatea asta, unde sunt oameni care te întreabă cum pot să te ajute. Sunt antreprenori cărora le pasă unora de alții. Iar mie îmi place asta. Eu sunt un giver și cred în teoria că lucrurile ți se întorc în viață. Cred în răsplata universului.

Ce este eșecul?

Roxana Domnica: Să-ți pierzi entuziasmul. Nu falimentul, nu pierderile financiare. Falimentul este un lucru extraordinar, o cale să-ți faci un business din nou. Cred că s-a pus mult preț pe succes, multă presiune: afaceri de succes, povești de succes. Mai citisem un lucru extraordinar pe Facebook, al unui mare om de afaceri: să te trezești în fiecare zi cu bucurie! Iată un indicator de succes despre care nimeni nu vorbește! Chiar dacă am o zi extraordinar de grea, eu mâine mă trezesc cu bucurie și abia aștept să ajung la birou. Pentru mine asta e succes! Iar oamenii entuziaști sunt molipsitori!

Așa că diferența dintre angajat și antreprenor e asta: dacă ai un vis și nu muncești pentru el, te angajează altcineva să muncești pentru visul lui!

Cu ce te mândrești?

Roxana Domnica: Mă mândresc că am trecut întreagă la cap prin perioada asta, că mă bucur de lucrurile mărunte. Nu mă mândresc că nu mai am mult timp să mă plimb pe jos, să ascult muzică sau să citesc, dar mă mândresc că am timp pentru copilul meu. Când ajung acasă, nu mai răspund la telefon. Îi rezerv timp copilului meu. Copiii cresc repede. Mă mândresc că îmi permit să spun NU unor proiecte care mi-ar răpi din timpul cu copilul meu!