M-am întâlnit cu Rucsandra Hurezeanu la Rue du Pain, într-o dimineaţă, la cafea. Nu ştiu cum face ea de fiecare dată, dar arată ca şi cum ar fi scoasă din cutie. O cutie de păpuşă proaspăt aduse unei fete cuminţi. Era perfect aranjată, deşi venise de la sport, era zâmbitoare, plină de viaţă. Ne-am aşezat cafelele şi apele în faţa noastră, pe masă, dar nu am băut din ele timp de 26 de minute, cât a durat interviul…
De unde vii acum?
Rucsandra Hurezeanu: Am fost într-un „turneu” în Asia de Sud Est.
Mai exact?
În Thailanda, Indonezia, Cambodgia şi Filipine unde m-am întâlnit cu distribuitori. Am stat câte o zi, o zi şi jumătate în fiecare dintre aceste ţări şi de fiecare dată mă întrebam ce caut eu aici 🙂 … Dar întâlneam oameni foarte drăguţi şi ăsta era probabil, unul dintre răspunsurile la întrebare…
Ce fel de oameni?
Rucsandra Hurezeanu: De exemplu, în Thailanda am ajuns într-o mahala a Bangkok-ului, după o oră de mers cu taxiul, la o familie care se ocupa de distribuţie de cosmetice şi care, la întâlnirea noastră s-au aşezat la masă, în această ordine: tatăl, fiul şi fiica. Tatăl era în costum şi şlapi, iar prin birouri alergau nişte copii, ai lor şi ai angajaţilor lor. Această familie avea o firmă care distribuia branduri mari de cosmetice din Franţa, în toată ţara! Discuţia, în pofida aparenţelor, s-a purta la un nivel foarte ridicat, profesionist! La final, ne-au chemat un taxi, numai că pentru asta a trebuit să meargă unul dintre ei mai multe străzi, până să-l şi găsească… E o lume… altfel, cu care noi nu suntem obişnuiţi… În Cambodgia am ajuns la un hotel impecabil, m-am întâlnit cu un doctor care era distribuitorul, un om foarte elegant, dar pe străzi era o aglomeraţie şi o sărăcie incredibile, nici măcar nu îţi puteai imagina că oamenii pot trăi aşa. Iar în Filipine am întâlnit două antreprenoare, una avea în jur de 60 de ani şi era de origine chineză, foarte sofisticată, excentrică, era scriitoare, pictoriţă, dar acum avea o colaborare cu 45 de clinici de estetică şi făcea distribuţie pentru ele. Întâmplător, în ziua în care ne-am întâlnit, avea o alergie pe faţă şi pe mâini şi am ajutat-o, dându-i cu apa noastră termală, Herculane, ceea ce i-a calmat alergia pe loc. Uneori am senzaţia că ajung exact la momentul potrivit, în locul potrivit :). Apoi, tot în Manilla, am întâlnit o altă filipineză cam de vârsta mea care arăta foarte tânără, tot de origine chineză (acolo chinezii fac cele mai multe afaceri). Ne-am întâlnit într-o mahala a cartierului chinezesc, unde am ajuns după două ore de mers cu taxiul. Şoferul nu ne-a lăsat la adresă, ci chiar vizavi de o pasarelă, spunându-ne că peste această pasarelă se află destinaţia şi că dacă ne duce cu maşina, mai durează încă o oră fiindcă trebuie să ocolească tot… Şi ne-am dat jos (eram cu un coleg) şi am traversat pasarela, peste nişte gunoaie… Colegul meu începuse să devină nervos, eu râdeam spunând „ce aventură!”. Ne-am întâlnit cu această chinezoaică, Nikki, care avea cea mai mare reţea de distribuţie din Asia, distribuie toate brandurile importante. Mi s-a spus că dacă o conving pe ea, am intrare în toată Asia!
Şi?
Şi ne-am înţeles minunat, am găsit tot felul de subiecte comune: şi ea era mamă a doi băieţi, eram amândouă antreprenoare… da, a fost foarte bine, am rămas în discuţii, acum continuăm negocierile.
Până la produse, calitatea lor, formule etc., se pare că mai întâi sunt oamenii, nu?
Ruxandra Hurezeanu: Da, categoric, oamenii… De obicei, am o intuiţie bună la oameni şi ştiu când iese, când nu iese afacerea. De pildă, am avut o negociere eşuată cu o companie din Emiratele Arabe, pentru că am crezut că dacă proprietarul companiei este convins, restul se va întâmpla de la sine… Ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că în negocierile cu managementul operaţional n-am dat destulă atenţie relaţiei.
Ştiu că ai fost la Monaco, la evenimentul organizat de Ernst &Young în care se premiază antreprenorul anului la nivel mondial.
Da, este cel mai prestigios eveniment global pentru antreprenori şi este o comunitate de business interesantă. O săptămână în care poţi cunoaşte cei mai buni antreprenori din 55 de ţări şi asistă la conferinţe foarte interesante. Anul acesta câştigătorul World Antrepreneur of the Year a fost Manny Stul din Australia, care are o poveste de viaţă extraordinară. Este un evreu, s-a născut în lagăr în Polonia, şi-a pierdut părinţii la 3 luni, a supravieţuit războiului, a emigrat în Australia şi acum are una dintre cele mai mari companii de jucării, Moose Enterprise.
Ai fost în juriu?
Rucsandra Hurezeanu: Nu, eu sunt în juriu la concursul din România care începe acum şi se termină la finalul anului. Premierea va avea loc undeva prin luna februarie.
Cum pun problema antreprenorii când se întâlnesc?
La fel ca întotdeauna: îşi prezintă afacerea, scot în evidenţă avantajele unice pe care le au şi încearcă să-i convingă pe ceilalţi că vor face mulţi bani cu produsele lor. Când sunt convinşi, încep negocierile.
Cum a evoluat leadership-ul?
Rucsandra Hurezeanu: A evoluat mult, astăzi noţiunea de „conscious leadership” este în plină ascensiune. E un curent care pune accent pe valorile de tip feminin: comunicarea, înţelegerea, colaborarea, respectul, mai puţin competitivitatea sau agresivitatea, care erau mai mult atribute masculine ale succesului. Femeile care răzbăteau la conducere erau şi ele descrise în aceste atribute. Ne aducem aminte de expresii ca „doamna de fier”, „femeia bărbat” etc. Chiar şi eu, când am început să lucrez, eram într-o companie condusă de sârbi şi sloveni şi am fost nevoită la un moment dat să angajez un director de vânzări şi am propus o femeie, mi s-a spus „nu, avem nevoie de un bărbat în poziţia asta, nu de o femeie”. I-am convins până la urmă, dar nu a fost uşor…
Te-ai lovit de această problemă ca femeie?
Rucsandra Hurezeanu: Da, când lucram în corporaţie, da. Ca antreprenor, nu. Sigur, dacă merg în Middle East, acolo văd o diferenţă a relaţiilor dintre femei şi bărbaţi. În Iran bărbaţii nu dau mâna cu femeile, nu se uită în ochii lor, e foarte ciudat. Am avut de încheiat afaceri în Arabia Saudită şi am fost sfătuită să nu mă duc personal acolo, să sugerez o altă destinaţie de întâlnire – Dubai, Bahrein… – pentru că acolo nu ai voie să intri în încăperi în care se află bărbaţi, de pildă.
Tu pleci mult, soţul tău, Emil Hurezeanu stă la Berlin, fiind Ambasadorul României în Germania. Când vă mai întâlniţi?
Emil vine destul de des în România, eu merg la Berlin…
Şi funcţionează aşa?
Depinde ce înseamnă funcţionează. E greu, pentru că noi eram o familie cu doi copii, cu bone, bunici, casa era plină. Acum soţul meu şi copilul cel mare, Luca, sunt în Germania şi casa pare goală acum. Asta este situaţia. Pe de o parte am înţeles plecarea lui, îi place mult ce face.
Te-a consultat când a plecat?
Rucsandra Hurezeanu: Ştii cum a fost? Când i s-a propus această funcţie, a zis „da” pe loc. Şi eu, care cred în intuiţie, am zis că aceasta era şi răspunsul potrivit. Pentru că după aceea, a stat şi s-a gândit la ce se va întâmpla, că el pleacă şi noi rămânem aici şi a început să se gândească că se poate răzgândi.
Cum ai testat această nouă postură a ta, de soţie de ambasador?
Sunt în multe locuri, mai tot timpul. Nu am timp să mă gândesc foarte mult. Am avut parte de experienţe foarte interesante. Când a fost momentul depunerii scrisorilor de acreditare, a avut loc un ritual care se respectă de fiecare dată cu onoruri militare. Apoi am participat la vizita Preşedintelui Germaniei în România şi am fost, de asemenea, emoţionată când am păşit pe covorul roşu de la Cotroceni.
Copiii ce spun? Îşi dau seama ce se întâmplă?
Rucsandra Hurezeanu: Da, copiii îşi dau seama, sunt plăcut impresionaţi de schimbările din viaţa lor. Au participat la depunerea scrisorilor de acreditare. A fost foarte drăguţ că Preşedintele Germaniei a dat mâna cu Toma, cu băiatul meu cel mic, şi a avut un moment de comunicare cu el, l-a luat la poza oficială, lucru care nu se face de obicei…
Cum arată viaţa ta? Eşti fericită?
Ştii cum sunt eu? În 90% din timp am o bucurie care vine din interior. În rest, am şi eu frustrările sau tristeţile mele, ca orice om, dar balanţa este una pozitivă, să ştii.
Tu nu eşti o femeie fragilă, nu-i aşa? Trăsăturile tale fizice aşa te-ar defini…
Rucsandra Hurezeanu: Nu, cred că sunt o femeie puternică.
Cum faci faţă unei situaţii neplăcute?
Încerc să o pun lucrurile într-o perspectivă diferită.
Lucrezi în industria frumuseţii. Cum este, cum vezi trecerea timpului, tinereţea, frumuseţea?
Soţul meu are o vorbă: „unele femei îl au pe vino-ncoace, altele îl au pe vino-ncoace şi rămâi!”. Acest „vino-ncoace şi rămâi” nu vine din frumuseţea fizică, niciodată. Adică aceia care mă iubesc pe mine, mă iubesc pentru ceea ce sunt, pentru generozitate, blândeţe, grijă faţă de ceilalţi…
Produsele Ivatherm sunt competitive cu mai toate produsele up market din lume, nu?
Rucsandra Hurezeanu: După ultima călătorie, am ajuns să le preţuiesc şi mai mult. Cred că Ivatherm are o personalitate cum puţine branduri au – în primul rând, apa termală Herculane care este cea mai bună apă! E dovedit prin studii clinice şi are o mineralizare medie de 2500 mg/l, pe când celelalte au mineralizare fie foarte mică (500 mg/l), fie foarte mare (10.000 mg/l). Fiecare apă e diferită, dar eu am şansa să am în produsele mele cea mai bună apă termală. E calmantă, antiinflamatoare, antiiritantă. Avem unele cele mai interesante inovaţii la nivel mondial: Resveratrol, celule stem vegetale, aquafiline. Ultimul concept este acum dedicat pielii foarte sensibile, care are la bază probiotice ce inhibă flora patogenă şi încurajează flora saprofită. Acest concept este folosit în gama Toleriskin. Lansăm mereu produse noi, însă anul acesta mai avem de lucru, pe lângă lansările programate, la produsele destinate Asiei şi Orientului Mijlociu.
De ce?
Pentru că acolo au probleme mai ales cu hiper-pigmentarea, de aceea produsele de iluminare sunt cele mai vândute. Apoi produsele cu factori de protecţie foarte mare care contează enorm şi, mai ales, produsele a căror aplicare trebuie să fie lejeră, pentru că temperaturile sunt foarte ridicate. În China, din cauza poluării, produsele de curăţare şi protecţie sunt foarte căutate, de aceea apa termală este la mare căutare.
Tu exploatezi natura în produsele tale?
Da.
Îi faci rău?
Nu!
