Și-au cumpărat o veche dubiță Volkswagen T3 pe care au numit-o Eni. Și-au dat demisiile și au plecat să exploreze lumea. Ce înseamnă vanlife pentru Dorina și Ionuț

Dorina și Ionuț sunt doi români care au adoptat stilul vanlife. Lucrau în aceeași companie, au fost întâi prieteni și apoi relația lor s-a transformat într-una de cuplu. Spun că i-a legat pasiunea pentru călătorii. Și tot ea i-a făcut ca acum patru ani să își ia timp pentru ei și să plece cu van-ul prin Europa. 

Așa au întâlnit-o pe Eni, un Volkswagen T3. Au luat-o cu 800 de euro și credeau că 3-4000 euro vor fi suficienți pentru conversie. Dar „în acest caz bugetul a fost cu mult depășit, conversia totală ne-a costat 10.000 euro”.

Dar Eni i-a ajutat să se plimbe prin lume, să se cunoască mai bine, să se bucure de relația lor și să înțeleagă că de fiecare dată, „între călătorii, fie ele scurte sau lungi, să revenim pentru o perioadă acasă, cumva, zburăm, dar nu uităm nici unde ne sunt rădăcinile”.

Astăzi Dorina și Ionuț își spun The Wanderers. Am întrebat-o pe Dori dacă numele are vreo legătură cu filmul lui Philip Kaufman cu Ken Wahl și Karen Allen, dar nu are nicio legătură – „am pornit doar de la ideea că we are going to wander a lot„.

Așa că am vrut să vedem pe unde au umblat și am vorbit cu Dori despre ce înseamnă vanlife pentru ei, despre locurile pe unde au fost, problemele pe care le-au înfruntat și învățămintele care le-au schimbat viața.

Dorina, ce faceți, pe unde sunteți acum?

Momentan suntem acasă, în România, planificând următoarele călătorii din acest an. Pentru noi funcționează foarte bine ca între călătorii, fie ele scurte sau lungi, să revenim pentru o perioadă acasă. Cumva, zburăm, dar nu uităm nici unde ne sunt rădăcinile.

Pe unde ați călătorit pe patru roți până acum?

Lista e lungă 😊 Acum 4 ani, când ne-am hotărât să ne luăm niște timp pentru noi și să vedem lumea, visam să călătorim cu van-ul prin toată Europa. Spun „visam” pentru că realitatea ne-a prins destul de repede din urmă 😊 Am pornit inițial spre Grecia și după ce am petrecut două luni acolo, pe când ne pregăteam să trecem în următoarea țară, Albania, dubița noastră, Eni, s-a stricat și a trebuit să o aducem pe platformă înapoi în țară. 

Ne-am dat seama că nu vrem să renunțăm, însă, la planuri, așa că am repornit la drum cu micuțul nostru Renault Clio, în care modificasem zona din spate astfel încât să se transforme într-un pat. 

Astfel am plecat să vedem restul Europei. Am petrecut câteva luni vizitând Ungaria, Slovenia, Austria, Italia, Franța, Spania, Belgia, Olanda, Germania, Cehia, Slovacia și Polonia. Începând cu anul următor, am reparat-o pe Eni și am revenit la câteva dintre țările pe care nu le văzusem: Serbia, Croația, Muntenegru și Albania.

Aveți un Volkswagen T3. De ce această mașină? Cum ați ales-o?

Ne plac foarte mult vechile dubițe Volkswagen din perioada anilor 1950-1980 și am știu de la început că ne dorim o mașină care să aibă acel look retro. În plus, Ionuț este foarte pasionat de mecanică și mașini clasice și își dorea să „readucă la viață” și să dea o nouă șansă unei astfel de mașini. Ne-am fi dorit chiar un model mai vechi de atât – un T2 sau chiar T1 – însă acestea sunt foarte greu de găsit și, de obicei, la prețuri prohibitive.

Spuneați că pe mașina voastră o cheamă Eni. De unde a venit numele 🙂

De la „Anytime, anywhere” (oricând, oriunde) – cam așa cum ne place nouă să călătorim 😊, dar și cu o mică referință la numărul ei de înmatriculare.

Cum de ați avut această idee a construirii unui van? 

Când ne-am hotărât să ne luam un an sabatic pentru a călători ne-am gândit la mai multe variante. Știam sigur că nu vrem să depindem de cazări, bilete de avion sau tren pentru că ne doream o libertate de mobilitate cât mai mare, astfel încât să putem hotărî oricând dacă vrem să petrecem mai mult sau mai puțin timp într-un loc. Astfel, era clar că o „căsuță pe roți” era cea mai bună variantă pentru noi. Am avut în vedere și variana de rulotă sau autorulotă, însă ne doream să nu fim limitați la a sta în camping-uri, iar un van ni s-a părut cea mai bună variantă pentru a face wild camping (campare în natură). 

Având în vedere pasiunea lui Ionuț pentru recondiționări și mașini, odată ce ne-am hotărât la un van, era clar că el va fi 100% implicat în tot ce ține de conversie 😊

Voi v-ați ocupat de întreaga conversie a mașinii? Cât de greu și cât a durat întregul proces?

Ne-am ocupat de cea mai mare parte a conversiei mașinii, apelând la specialiști acolo unde a fost nevoie (cum ar fi tinichigeria sau partea mecanică). Tot procesul a durat 8 luni și a fost mult mai provocator decât ne-am așteptat. Eni nu era într-o stare foarte bună și au fost foarte multe aspecte de care a trebuit să ne ocupăm: îndepărtarea ruginii, partea mecanică, partea electrică etc.

Cât v-a costat conversia?

Pe Eni am luat-o cu 800 de euro și credeam că 3-4000 euro vor fi suficienți. Dar în acest caz bugetul a fost cu mult depășit 😊 Conversia totală ne-a costat 10.000 euro.

Și ce au spus prietenii, familia când le-ați povestit de planul vostru pe patru roți?

Prietenii au fost extrem de încântați și ne-au încurajat constant. Cu familia a fost ceva mai greu (râde). Pentru că planul nostru presupunea și să renunțăm la job-uri pentru a călători, desigur, și-au făcut griji pentru noi și le-a fost greu să înțeleagă că suntem dispuși să renunțăm la stabilitatea financiară pentru acest vis. 

De asemenea, pentru că în România ideea de vanlife (a călători sau a trăi într-un van) nu este foarte cunoscută, li s-a părut o nebunie (râde). În timp, s-au obișnuit cu ideea, iar acum nu li se mai pare nimic ciudat când îi anunțăm că plecăm într-o nouă călătorie cu van-ul.

Povestiți-ne puțin despre voi 🙂

Asta este partea cea mai grea, când trebuie să ne descriem 😊 Ionuț este consultant în IT și este genul de persoană întreprinzătoare, mereu plină de idei, care nu suportă să stea o secundă fără să lucreze la ceva: fie că este recondiționarea unei mașini, a unei motociclete sau biciclete sau vreo nouă aplicație IT la care s-a gândit. Fără el, Eni nu ar fi fost recondiționată, ar fi rămas de mult în drum pe undeva – deoarece el e cel care mereu își suflecă mânecile și o repară – și nu am fi descoperit o groază de locuri minunate, pentru că el este cel mai îndrăzneț dintre noi, cel care de fiecare dată când călătorim o ia pe drumurile alea mici, lăturalnice, pe care mulți nu s-ar gândi să meargă. Uneori nu duc niciunde și ne întoarcem, dar ce cele mai multe ori descoperim locuri superbe pe care, pentru o seară, le avem doar pentru noi.

Eu sunt persoana cu poveștile. Lucrez ca specialist in social media, deci sunt cea care documentează călătoriile și le povestește în cuvinte și imagini pe Instagram și Facebook. De asemenea, eu sunt cea (puțin) mai realistă din cuplu – cea care face documentarea dinainte de fiecare călătorie, ține bugetele și se asigură că visăm, dar stăm, pe cât posibil, și cu picioarele pe pământ. 

Ionuț e pasionat de munți, drumeții și cățărări, iar eu sunt îndrăgostită de mare și aș petrece zile întregi vizitând muzee și locuri pline de istorie, așa că în călătoriile noastre ne asigurăm că avem câte puțin din fiecare.

Cum v-ați cunoscut? 

Ne-am cunoscut acum aproape 10 ani, amândoi lucrând la aceeași companie. Timp de 4 ani am fost foarte buni prieteni, iar de aici, încet-încet s-a dezvoltat ceva mai mult. Amândoi ne doream foarte mult să călătorim și cred că ăsta a fost unul dintre lucrurile care ne-au adus împreună.

În 2017 v-ați dat demisiile și ați plecat cu vanul în lume. Cum a fost aceea perioadă pentru voi? 

Decizia de a ne da demisiile și a renunța la locurile de muncă pe care le aveam de aproape 10 ani (eu), respectiv, 5 ani (Ionuț), nu a fost una ușoară. Ne era, însă, foarte clar că ne doream să ne luam acest timp pentru a călători și ne-am dat seama că dacă amânăm (pentru „la pensie”, de exemplu) riscăm să nu mai avem sănătatea sau resursele financiare pentru a o face. 

Astfel, ne-a fost clar că acela era cel mai bun moment și nu am regretat niciodată această decizie. Perioada aceea a fost una de creștere pentru amândoi: am întâlnit mulți oameni minunați, am vizitat o mulțime de locuri incredibile, dar ne-am confruntat și cu probleme și ne-am dovedit că le putem face față.

Citește și: Povestea celor doi tineri care și-au dat demisiile, și-au vândut mașinile și au plecat după soare, trăind într-un van făcut de ei

Între timp vi s-a alăturat și Xena, cățelușa voastră. Ea cum s-a acomodat vieții pe patru roți?

Xena a devenit parte din familia noastră acum 2 ani și ne-a surprins cât de bine s-a acomodat călătoriilor și vieții în van. Poate petrece liniștită ore întregi în van, atunci când suntem pe drum, însă odată ajunși la destinație, iubește să cerceteze și să descopere locurile noi în care ne aflăm. 

Acest stil de a călători ne-a permis să petrecem foarte mult timp cu ea și ne încântă să vedem plăcerea pură cu care se bucură de fiecare loc în care ajungem: fie că sare în apă dacă suntem campați pe o plajă sau aleargă liberă când stăm în vreo poieniță.

Acum ce faceți? V-ați întors la muncă 🙂

Da, după anul sabatic ne-am întors la muncă, fiindu-ne clar amândurora că ne dorim job-uri care să ne permită să lucrăm și să călătorim, în același timp. Ionuț s-a întors la vechiul lui job pentru că acesta îi permitea să lucreze și de la distanță. În schimb, eu știam încă dinainte să plec că îmi doresc o schimbare profesională și speram că această călătorie mă va ajuta să îmi clarific direcția în care vreau să merg. 

Experiența documentării acestei călătorii m-a făcut să îmi dau seama că îmi doresc ca pasiunea pentru social media să fie mai mult decât un hobby, așa că după o perioadă petrecută la o agenție de publicitate, acum lucrez ca freelancer în social media.

Între timp, pentru că anul 2020 ne-a oferit „ocazia” de a lua o mică pauză de la călătorii, am lansat și Van Life Boutique – primul magazine online din România dedicat iubitorilor de vanlife și călătorii. 

Cum v-a venit această idee?

Pentru că nu am găsit niciun astfel de magazin dedicat iubitorilor de vanlife, de unde să ne procurăm atât lucruri utile în călătorii, piese specifice pentru van-uri, dar și obiecte inspiraționale care să exprime acel spirit boem pe care îl iubim, ne-am gândit să îl creăm noi. Am adunat aici toate lucrurile care ne inspiră, pe care le folosim și pe care le-am recomanda cu drag oricărui călător. Și ne dorim să continuăm să adăugăm astfel de obiecte descoperite în călătoriile noastre. 

Revenind la viața voastră de acum. Cum a fost întoarcerea la „birou” după o lungă perioadă de libertate?

Nu a fost atât de grea pe cât ne-am fi așteptat. Ionuț, pe de o parte s-a întors la un job pe care îl cunoștea, unde se simțea foarte bine, cu colegi minunați (plus că deja avea o mie de proiecte de care voia să se apuce 😊 ), iar pentru mine tranziția s-a făcut treptat. După călătorie am început încet-încet să lucrez ca freelancer și abia apoi m-am angajat. 

Care este mesajul vostru pentru cei care se gândesc să facă pasul și să călătorească pe patru roți?

Este un mod minunat de a călători, oferă incredibil de multă libertate și ocazia de a te bucura de locuri superbe în care nu mulți turiști ajung. 

Care sunt cele mai importante lucruri de care trebuie să țină cont?

În primul rând, foarte importantă este mașina pe care și-o aleg. În cazul în care nu sunt pasionați de mecanică și nu li se pare că reparațiile în mijlocul călătoriei sunt parte din aventură, este bine să aleagă o mașină cât mai fiabilă.

În al doilea rând, ca orice stil de viață (pentru că este mai mult un stil de viață decât un mod de a călători), vine cu bune și cu rele. 

Sunt multe momente minunate, dar sunt și multe provocări și trebuie să fie conștienți că se vor bucura de acele clipe „instagramabile”, dar vor fi și multe situații mai puțin plăcute cărora vor învăța să le facă față pentru că și asta face parte din călătorie 😊

Și, nu în ultimul rând, acest stil de a călători vine și cu responsabilitatea față de natură, față de locurile în care ne face plăcere să campăm. Responsabilitatea de a le proteja și de a le lăsa așa cum le-am găsit sau chiar mai curate.

Care sunt lucrurile la care nu vă așteptați și vi s-au întâmplat: plăcute sau neplăcute?

Surprize au fost multe! Nu ne așteptam, de exemplu, ca această comunitate de vanlifers să fie atât de unită. Și aici nu mă refer neapărat în spațiul online, ci fizic, dacă campăm undeva și mai este un alt van, indiferent din ce țară este, de cele mai multe ori se leagă o conversație. Am întâlnit, astfel, oameni minunați și am rămas prieteni cu mulți dintre ei.

Neplăcute, dar nu neapărat neașteptate, au fost momentele când van-ul s-a stricat. Fiind nu doar mașina, ci și casa ta, grijile sunt cu atât mai mari. Și în aceste cazuri am avut, însă, parte de surprize plăcute – oameni care ne-au sărit în ajutor fără să aștepte nimic în schimb.

O astfel de experiență am avut-o la un service auto din Grecia la care ne dusesem pentru o reparație. În timp ce mecanicii lucrau la van ne-am dat seama că nu îi intrebasem câte ne va costa. I-am întrebat puțin temători la final, așteptându-ne la ce era mai rău și, spre surpriza noastră, ne-au spus că nu ne costă nimic, putem pleca. Am crezut că nu am înțeles bine pentru că noi abia rupeam câteva cuvinte în greacă, iar ei, și mai puține în engleză. Însă chiar asta ne spuneau, că putem pleca pentru că nu ne iau niciun ban. Le-am mulțumit din suflet, am plecat și pe când treceam pe lângă primul magazin ne-am gândit să le facem o surpriză: să îi cinstim cu niște bere rece. Am cumpărat un bax de bere și ne-am întors. Când am intrat pe ușă, am văzut mai întâi îngrijorare pe fețele lor, probabil se gândeau că ni s-a stricat iar mașina, dar când le-am arătat că ne-am întors doar ca să le mulțumim în felul nostru, li s-au luminat fețele, au început să râdă și, cu toate nu am înțeles foarte multe din ce au zis în greacă, am înțeles clar „Românii ăștia!”. Astfel, chiar dacă a început cu un necaz, aceasta a devenit una dintre multele amintiri frumoase din acea călătorie.

Ce ați învățat despre voi din toate aventurile pe care le-ați avut pe patru roți?

Am învățat că putem fi fericiți cu foarte puține haine și obiecte atât timp cât facem ceea ce ne place. Fiind o persoană foarte activă, Ionuț era mereu grăbit și dorinic să facă cât mai multe. Această experință l-a învățat „să vadă viața cu alți ochi”, să se bucure de momentul prezent, să își acorde timp și să facă ceea ce iubește, fie că este muncă sau orice altceva.

Eu am descoperit că îmi doresc să îmi transform pasiunea în job și am urmat această cale. Și, de asemenea, mi-am învins fobia de insecte 😊 Toată viața am avut o frică groaznică de insecte, mai ales dacă le vedeam în casă. Campând în natură, însă, mi-am dat seama că acum eu eram la ele în „casă” și trebuie să respect acest lucru, iar asta m-a ajutat să scap de frică. 

Cât de mult v-a ajutat în relație?

Mai mult decât să ne ajute, ne-a dovedit că relația noastră este una puternică. Am petrecut luni de zile împreună, 24 de ore din 24, într-un spațiu de doar câțiva metri pătrați, iar odată întorși acasă ne-am dat seama că tot împreună ne doream să fim. Uitându-ne în urmă, acesta a fost un antrenament foarte bun pentru 2020 😊

Mai plecați la drum? Ce planuri aveți pentru viitor?

În lunile următoare avem planificate câteva călătorii prin țară, după care vrem să mergem o periadă în Grecia (țara noastră de suflet când vine vorba de călătorii cu van-ul). De asemenea, de ceva vreme ne dorim să petrecem câteva luni explorând Spania și Portugalia și sperăm să facem asta la toamnă. 

Citește și: Cum trăiesc cei doi români pe care pandemia de coronavirus i-a prins cu autorulota în Spania, într-un sat de la poalele munților Pirinei

Și, ultima întrebare, care este locul vostru preferat și de ce?

Fără cea mai mică îndoială, Grecia. Este o țară incredibil de frumoasă și este perfectă pentru vanlife datorită multitudinilor pe plaje sălbatice pe care se poate campa, dar și a atitudii oamenilor care sunt foarte primitori.