Simți că meriți să te bucuri de o greutate ideală? Terapeuta în nutriție, Anca Alungulesei, ne învață cum să slăbim fără să renunțăm la vreuna dintre plăcerile noastre culinare

„Pe o scară de la 1 la 10 cât simți că meriți să te bucuri de tot ceea ce înseamnă greutatea ideală și, implicit, o viață sănătoasă?”. Aceasta este întrebarea cu care Anca Alungulesei își începe programul de Psiho-Dietă și este, de altfel și întrebarea pe care ne-a adresat-o la finalul acestui material. Anca Alungulesei este terapeut în nutriție, are o expertiză de peste 10 ani în domeniul alimentației sănătoase și a creat revoluționara metoda de slăbit Psiho-Dieta. De ce revoluționară? Pentru că este una dintre puținele programe de slăbit care te vor învăța cum să trăiești sănătos și să dai jos din kilogramele în plus, fără să-ți refuzi nicio plăcere culinară.

Cum facem asta? Și care a fost momentul care i-a schimbat viața? Am vorbit cu Anca Alungulesei și iată ce am aflat:

Anca Alungulesei, ce înseamnă pentru tine o viață sănătoasă?

Dacă mi-ai fi adresat această întrebare acum câțiva ani, ți-aș fi răspuns fără să stau pe gânduri că, pentru mine, o „viață sănătoasă” se învârte în jurul farfuriei cu mâncare. Acum însă, îți răspund cu aceeași convingere și încredere că „o viață sănătoasă” înseamnă cu mult mai mult decât o farfurie corectă și echilibrată.

Viața sănătoasă reprezintă un cumul de factori care contribuie atât la definirea conceptului, cât și la susținerea lui în practică. Pe măsură ce trecem prin viață, adică ne maturizăm, ne modificăm ca structură umană, acumulăm experiențe diferite și, astfel, nivelul nostru de înțelegere se schimbă. Ni se schimbă de fapt perspectiva pe care o avem despre viață și implicit perspectiva despre ce înseamnă viața în conceptul de sănătate.

Asta nu înseamnă evident că ceea ce credeam acum câțiva ani despre ideea de „viață sănătoasă” era greșit, ci înseamnă doar că nivelul de înțelegere și experimentare este altul în acest moment.

Așadar, acum pentru mine, „o viață sănătoasă” înseamnă să fiu bine cu mine, cu ceea ce sunt eu cu adevărat. Să fiu autentică și integră, să ofer, dar să știu și să primesc, să-mi trăiesc viața în concordanță cu gândurile și cu emoțiile mele, să fac alegeri sănătoase pentru corpul meu (includ aici și farfuria cu mâncare), astfel încât să mă simt bine în el și, evident, să mă raportez la cei din jurul meu cu înțelegere, empatie și iubire.

În viziunea mea, toate acestea formează conceptul de a duce o viață sănătoasă și împlinită. A trăi cu sens. Degeaba mănânci sănătos și corect dacă gândurile și emoțiile tale nu se află în concordanță cu ceea ce simți și transmiți atât ție cât și celor din jurul tău. Din punctul meu de vedere, pentru a duce o viață sănătoasă e nevoie să ne dezvoltăm capacitatea de a fi într-un sincron perfect minte-suflet-corp și spirit. Și, doar atunci când creierul ajunge să fie sincronizat cu inima și, evident, cu stomacul, reușești să ajungi la ceea ce cu toții ne dorim, adică acel echilibru intern în care ești bine cu tine și în care înțelegi că atât viața, cât și toate trăirile despre viață sunt în tine și nu în exterior.

Când ai devenit interesată de sănătate și, în special, de nutriție?

Anca Alungulesei: De peste 10 ani profesez în domeniul alimentației sănătoase, însă preocupările mele în ceea ce privește stilul de viață sănătos sunt mult mai de demult. Pentru că îmi place să lucrez cu oamenii, să îi cunosc în profunzime și pentru că dintotdeauna am fost o fire curioasă, interesul meu primordial a fost să-i descopăr dincolo de ceea ce se vede, dincolo de greutatea lor, să aflu ce-i motivează, ce le face bine, ce le lipsește, ce alegeri fac (inclusiv cele alimentare) și, mai ales, de ce fac toate asta. Tot acum mulți ani am trecut și printr-un episod personal apăsător, când mama mea s-a îmbolnăvit. Atunci am studiat mult din dorința de a găsi soluții în natură, în jurul nostru, la îndemâna noastră și a spiritului nostru. Și a fost bine, mulțumim lui Dumnezeu.

Atunci am învățat lecția empatiei și a atenției față de esența lucrurilor din jur pe care de obicei nu le băgăm în seamă sau le considerăm ca pe un dat firesc. Am învățat să fiu recunoscătoare pentru viață și să fiu atentă la semnalele corpului și ale naturii.

Acela a fost un moment care ți-a schimbat viața?

Atunci mi-am descoperit pasiunea de a-i ajuta pe cei din jurul meu. Cumva, mereu am fost în rolul salvatorului pentru cei din jur. Și nu neapărat pentru că mi-au cerut ei acest lucru, ci pentru că eu am căutat acest tip de identificare. Mi-a plăcut să mă ofer și să vin în ajutorul celor care sunt în nevoie.

Acum însă rolul meu s-a schimbat. Am înțeles că nu pot ajuta pe toată lumea pentru că sunt persoane care pur și simplu nu vor să fie ajutate și este în regulă să fie așa. Respect mai mult decât orice liberul arbitru al persoanelor cu care interacționez, iar rolul meu în viața lor acum este mai mult de ghid decât de salvator. Îmi place nespus să-i ghidez pe oameni pentru că lucrul acesta îmi umple sufletul. Și dacă asta se traduce sub forma unui ajutor pentru ei, misiunea mea este împlinită.

Când ai început să realizezi importanța unei alimentații sănătoase?

Anca Alungulesei: Așa cum spuneam sunt mai mult de 10 ani de când am pornit pe acest drum din convingerea că farfuria de mâncare este piatra de temelie atât pentru conservarea stării de sănătate, cât și pentru repararea unei sănătăți șubrede.

Pe parcursul acestor ani însă, am venit în contact cu multe tipologii umane în ceea ce privește alimentația: cei care făcuseră o obsesie din alimentația sănătoasă, cei care credeau în moderație, cei pentru care mâncarea nu reprezenta decât satisfacerea unei nevoi de moment, adică obținerea senzației de sațietate și de prea-plin și cei care mâncau pentru că ceea ce aveau ei nevoie de fapt le lipsea: validarea, atenția celor din jur și iubirea.

Lucrul cu oamenii și diversele tipologii pe care le-am enumerat, mi-au adus, de fapt, în conștient, o listă mare de întrebări al căror răspuns nu l-am găsit în cărțile clasice de nutriție. Mult timp nu am înțeles de ce fiecare dintre noi face anumite alegeri alimentare, dar și faptul că reacționează și metabolizează diferit același fel de mâncare. Și dincolo de procesul chimic care se întâmplă în corp, concluziile la care am ajuns după toți acești ani au constituit, de fapt, baza metodei mele Psiho-Dietă. Am înțeles și am integrat faptul că, starea de bine a corpului este dată de mai mulți parametri. Este evident că mâncarea are rolul ei fundamental în ceea ce privește supraviețuirea umană, însă pe lângă mâncare, sunt necesare și alte elemente care să completeze ceea ce numim starea de sănătate, dar și elevarea ființei noastre.

Anca Alungulesei: Gândurile emise și emoțiile trăite cântăresc de cele mai multe ori mai mult decât gramajul din farfurie, combinațiile sănătoase sau calitatea ingredientelor.

Ce înseamnă programul Psiho-Dietă, povestește-ne puțin despre el…

Psiho-Dietă este metoda integrativă de slăbit prin care obținem transformarea corpului (scăderea în kilograme) cu ajutorul minții, pe termen lung. Această metodă reprezintă rezultatul muncii mele de peste 10 ani în domeniul alimentației sănătoase atât pentru corp, cât și pentru minte și, totodată, este procesul meu personal prin care am trecut de-a lungul timpului pentru a ajunge și a mă menține la greutatea optimă.

De-a lungul acestor ani am eficientizat și am rafinat metoda și am introdus cele mai valoroase instrumente, descoperite în urma unui proces complex de formare profesională și de studiu, pe care eu le-am folosit atât cu mine, cât și cu cei pe care i-am ajutat de-a lungul timpului să slăbească. Cu Psiho-Dietă reușim să dizolvăm și să depășim dependențele alimentare, problema supraalimentării, dar și reducerea autosabotajului mental, iar rezultatul este că toți cei care care practică Psiho-Dieta își modelează corpul și greutatea.

Cum funcționează dieta?

Anca Alungulesei: În momentul în care persoana intră în program, lucrăm concomitent pe două planuri: fizic și mentalo-emoțional.

În ceea ce privește partea fizică, programul se spijină pe un plan alimentar care are ca scop trasformarea corpului într-o adevărată „mășină de ars grăsimi”. Organsimul nostru are o sursă principală de energie, anume glucoză, și una alternativă, grăsimea. Acesta are capacitatea de a funcționa la fel ca o mașinuță hibrid. Printr-un proces controlat, denumit cetoza nutrițională, corpul nostru poate trece de la o sursă de energie la alta.

Cei mai mulți dintre noi, din cauza alegerilor alimentare pe care le facem și a predispoziției către carbohidrați, dulciuri și amidonoase, funcționăm pe modulul „Glucoză = Energie”. Funcționarea pe acest modul înseamnă implicit kilograme în plus și depozite de grăsime.

În momentul în care facem trecerea pe modulul „Grăsime = Energie”, se numește că al nostru corp este adaptat la grăsime și fenomenul care se petrece este următorul: organismul va folosi pe post de combustibil grăsimea proprie pentru a ne oferi energie. Este ca o baghetă magică!

De asemenea, este important de știut faptul că pe perioada Psiho-Dietei, nu recomand sporturile intense, deoarece cresc nivelul de cortizol și interferează astfel cu procesul de slăbire.

Tu spui că în 8 săptămâni poți slăbi între 7 și 10 kg. Cum facem asta? Ce ar trebui să mâncăm și să bem? Și ce ar trebui să nu facem?

Rezultatele se văd deja după prima săptămâna. Important însă pentru persoana care întră în program este nivelul așteptărilor setate. Este esențial ca așteptările să fie realiste și realizabile într-un interval de timp. Dacă, de exemplu, o persoană are nevoie să slăbească 20 de kilograme este logic că acest lucru nu se va întâmplă în 2 luni de zile, ci este vorba despre un proces cu o durată mai îndelungată. Însă, ceea ce se întâmplă în primele două luni este faptul că are loc un proces de imputernicire a persoanei de la „eu sper” la „EU POT”.

La nivel fizic va observa că acul cântarului se mișcă cu repeziciune în jos și circumferința părților corpului scade, iar la nivel mentalo-emoțional persoana își (re)dobândește încrederea că va reuși în acest proces, dar va și învăța și integra faptul că merită să trăiască fără toate aceste kilograme, că este în regulă să le elibereze, că nu mai are nevoie de ele ca să supraviețuiască.

Anca Alungulesei: Poate părea ciudat, însă multe persoane, la nivel de subconștient, consideră că NU MERITĂ să trăiască fără aceste kilograme.

De ce e nevoie totuși de o perioada de cel puțin 2 luni?

Pentru că eu intru în mintea persoanei cu care lucrez și, pe baza informațiilor pe care ea mi le oferă, încep să îi traduc, să îi interprez modul în care mintea ei a funcționat până atunci și modalitățile prin care a găsit ca strategie de supraviețuire acoperirea corpului cu kilograme și cu un strat generos de grăsime. Însă, pe lângă acest fapt, persoana respectivă va avea parte de o serie de revelații de tip „A-HA… din acest motiv mă comport în acest mod atunci când vine vorba despre mâncare”. Și pentru a procesa toate aceste informații noi este nevoie de acest timp pentru ca, mai apoi, să putem face modificări.

Mai mult decât atât, în această perioadă, corpul fizic are nevoie de un timp de adaptare deoarece se petrec multe schimbări atunci când scade procentul de grăsime și se micșorează numărul de kilograme. În prima parte a programului se reglează secreția grelinei (hormonul foamei), se elimină o mare cantitate de glicogen din ficat, și apoi, corpul devine adaptat la grăsime.

Din acest moment, grăsimea corporală devine principala sursă de energie a organismului. De asemenea, alte modificări prin care trece corpul în această perioadă sunt: scăderea nivelului de candida albicans (vinovată, printre altele, pentru intensitatea poftelor de dulce) și refacerea microbiomului intestinal. Toate aceste procese fizice necesită o perioadă de așezare, de adaptare, continuitate și apoi menținere. În tot acest timp procentul de grăsime continuă să scadă.

Din experiența lucrului 1 la 1 cu persoanele, dar și cu grupurile, pot spune că scăderea în greutate în primele 2 luni se situează în jurul a 7-10 kilograme, depinzând evident și de alți factori (cât timp a avut persoana respectivă o greutate mare, vârsta ei, cu ce „bagaj” mental și emoțional vine, ce credințe limitative are despre corp și mâncare)

Tipuri de alimente care se consumă în Psiho-Dieta, creată de Anca Alungulesei 

În planul alimentar avem proteină de origine animală și/sau vegetală, legume, verdețuri, fructe și grăsimi vegetale sănătoase. Alimentele sunt atent alese pe principiul unei cantități limitate de carbohidrați și a unui procent ridicat de grăsimi.

Însă, ce e important de știut este faptul că, toate alimentele care susțin acest program sunt foarte ușor de recunoscut și respectă 4 principii:

C – CRESC: consumăm doar alimente care cresc sau se plimbă – nimic procesat sau rafinat

R – RECUNOAȘTEM: consumăm doar alimente pe care le putem cunoaște ca naturale și integrale (covrigeii, gogoșile nu sunt alimente!)

C – CRUDE: consumăm doar alimente pe care le-am putea mânca și crude; nu e nevoie să facem asta dacă nu ne dorim

D – DESCOMPUNERE: consumăm doar mâncare care intră în descompunere în mod natural; dacă natura nu poate descompune un aliment înseamnă că nici corpul nu o poate face.

Iar, la capitolul băuturi, APA este cea care constituie baza planului alimentar, la care se adaugă ceaiurile, supă de oase (pentru aportul de minerale necesare organismului) și putem bea și câte o cafea dimineața. În funcție de nevoi, se poate introduce și o gustare formată dintr-un smoothie.

Spui că în timpul dietei nu recomanzi să se facă sport, de ce?

Deși cunoaștem cu toții foarte bine beneficiile sportului atât pentru corp, cât și pentru minte și știm cât de important este el în menținerea stării noastre de sănătate, s-a împământenit oarecum ideea că sportul slăbește Adică, dacă nu faci sport, nu slăbești, ceea ce nu este adevărat.

Atunci când ai ca obiectiv slăbirea, ideea de a face sport (mă refer în special la sporturile intense) interferează cu procesul de slăbire, în sensul că poate încetini acest proces sau chiar îl poate stopa.

De ce se întâmplă acest lucru?

Pentru că în momentul în care pui presiune foarte mare pe mușchi prin sport intens, aceștia se inflamează și crește astfel nivelul de cortizol din organism. Cu alte cuvinte, crește nivelul de stres. Și un nivel crescut de cortizol înseamnă inflamație în organism. De asemenea, prin sport intens punem mai multă presiune pe articulații și pe oase, deci creăm un stres suplimentar.

Anca Alungulesei: Nu recomand sporturi intense în primele două luni de program mai ales persoanelor care are au un surplus mare de kilograme.

Plus că, la nivel mental, o persoană supraponderală se află în incapacitatea fizică de a face sport intens generând astfel mai multă frustrare la nivel mental, decât beneficii pentru corpul fizic.

În schimb, ceea ce recomand eu în această perioadă se încadrează la categoria mișcare de tip NEAT (Termogenerearea Activității Fără Efort) – tocmai pentru a nu pune presiune pe mușchi și a evita creșterea nivelului de cortizol. NEAT este energia cheltuită pentru tot ceea ce facem atunci când nu dormim, adică activități ușoare care nu ne solicită mușchii foarte mult, cum ar fi: urcarea scărilor, tunderea gazonului, plimbatul prin casă atunci când vorbim la telefon, parcarea mășinii la o distanță mai mare de birou (acolo unde este cazul). Cu alte cuvinte, recomand persoanei să fie extrem de activă, să fie într-o mișcare continuă. Toate acestea ard grăsimi și nu cresc nivelul de cortizol din organim, deci nu inflamează și nu induc un stres suplimentar corpului.

În schimb, recomanzi multă odihnă, de ce?

Recomand odihnă și somnul de calitate pe perioada programului (și nu numai) deoarece somnul constituie o parte esențială a vieții noastre și este un interval de timp în care atât mintea, cât și corpul nostru, pe lângă faptul că se odihnesc prin întreruperea legăturii cu stimulii exterior, se și vindecă.

Din punctul meu de vedere, somnul nu este un „lux” al vieții, ci este o necesitate biologică ne-negociabilă. Beneficiile somnului sunt multiple atât pentru sistemul imunitar, cât și pentru creșterea speranței de viață. Însă dacă vorbim despre somn în contextul procesului de slăbire, ceea ce trebuie să reținem este că somnul de proastă calitate scade nivelul hormonului ce semnalizează sațietatea – leptina și crește nivelul hormonului ce semnalizează senzația de foame – grelina.

Anca Alungulesei: lipsa somnului afectează apetitul și asta se traduce, conform studiilor științifice, prin faptul că persoanele care dorm mai puțin vor avea mai des sentimentul că sunt flămânde și, în consecință, vor mânca mai mult și vor face alegeri nepotrivite atât pentru siluetă, cât și pentru sănătate.

De asemenea, este important de știut faptul că, în timpul somnului profund, se activează un sistem de curățare a creierului de toxinele metabolice acumulate în timpul zilei.

Din păcate însă, oamenii sunt singura specie de pe planetă care, în mod deliberat, se privează de somn fără niciun motiv aparent. Așadar, dacă vrei să slăbești în primul rând e nevoie să te odihnești. Cu cât dormi mai mult cu atât corpul tău arde mai multă grăsime.

Dacă îmi spui că nu trebuie să renunț la dulciuri sau la un pahar de vin seara, pe mine m-ai cucerit. Dar, în același timp, parcă nici nu-mi vine să cred. Cum putem să le avem pe toate – și plăcerile din farfurie și kilogramele minus de pe cântar?

Necredința ta este justificată pentru că, probabil, experiența ți-a dovedit că acest tip de credință limitativă a devenit convingere cu titlu de adevăr pentru tine. Cu alte cuvinte, realitatea ți-a dovedit faptul că atât deserturile, cât și paharul de vin roșu sunt nepotrivite pentru silueta ta.

În momentul în care descoperi cu adevărat ce anume te face să consumi aceste deserturi (altceva decât satisfacerea unei plăceri conștiente și asumate), care sunt declanșatorii care te „activează” astfel încât să te trimită pe pilot automat către acel răsfăț culinar, atunci vei vedea că deja nu mai constituie o problemă. Nici pentru siluetă și nici pentru sănătate.

Ceea ce se întâmplă cu ajutorul Psiho-Dietei este faptul că, după o perioadă de timp, chiar ajungi în punctul în care poți mânca, fără vinovăție și presiune, câte un dulce și/sau un pahar de vin.

Cum se întâmplă acest lucru? Care este secretul?

Ceea ce face diferența între „înainte” de Psiho-Dietă și „după” este faptul că „după” vei putea consuma alimentele care înainte îți asigurau confortul emoțional fără să mai cauți neapărat această senzație de care erai dependent: relaxare, reducerea anxietății și a stresului, temperarea fricilor și chiar lipsa de iubire. Acum te vei bucura de gust și nu de senzația din creierul tău. De asemenea, după Psiho-Dietă, știi ce înseamnă frecvența de consum, dar și calitatea acestor tipuri de alimente.

În prima parte a programului însă acestea sunt excluse, deoarece corpul are nevoie de un anumit gen de nutrienți și mai puțin, spre deloc, de alții, cum ar fi zahăr din deserturi sau din carbohidrați.

De asemenea, persoana învață în program cum să își dizolve poftele alimentare, dependența de anumite alimente și mâncatul compulsiv. Și nu poți face asta dacă continui să le consumi, nu? Este ca și cum i-ai cere unui fumător să se lase de fumat cu pachetul de țigări în geantă sau în casă. E mai greu spre imposibil. Așa se întâmplă și cu tentațiile culinare din categoria răsfăț.

Însă, pe măsură ce persoana învață să indentifice poftele alimentare, să își recunoască paternul alimentar (mănâncă pentru că simte foame reală sau mănâncă pentru că simte foame emoțională), să știe care sunt triggerele care se activează în momentul în care îi vine primul gând legat de „aș mânca ceva dulce ACUM”, lucrând împreună cu toate aceste informații și o strategie foarte bine pusă la punct, după o perioadă de exercițiu și lucru individual, ea reușește să depășească toate acestea sau să le scadă intensitatea.

În momentul în care „pofta de dulce” nu mai are un efect pavlovian asupra corpului și al minții, persoana respectivă își poate satisface papilele gustative cu un desert. De ce poate face asta? Pentru că acum, după ce se cunoaște foarte bine și știe ce anume îi activează pofta și cum să reacționeze la ea, se află în control total, adică ea controlează desertul, nu invers. Ea decide ce mănâncă (nu orice dulce), când mănâncă și cât mănâncă. Cu alte cuvinte, mesajul pe care îl transmite minții este: „Eu ALEG să mănânc două pătrățele de ciocolată acum, însă apoi mă opresc și mă simt satisfăcută pentru că vreau să îmi păstrez silueta și să fiu sănătos/oasă”. Atunci când alegem conștient și transmitem acest mesaj minții noastre, folosind instrucțiunile și cuvintele potrivite, dinamica din minte și din corp se schimbă. Și, din acel moment, metabolizarea desertului sau a paharului de vin se schimbă.

Și ce facem după cele 8 săptămâni de Psiho-Dietă?

Cele 8 săptămâni sunt perioada minimă pentru a vedea rezultatele atât pe corpul fizic, cât și la nivelul schimbării obiceiurilor alimentare și a comportamentului alimentar, dar și la nivel de dialog intern cu mintea. În momentul în care persoana respectivă și-a atins obiectivul nutrițional și a ajuns la greutatea dorită, ea se încadrează în faza de menținere. Așadar, teoretic încheie programul de Psiho-Dietă și acum se află pe cont propriu. Ceea ce se întâmplă de fapt practic este că, deși a ieșit din program, ea continuă să aplice principiile învățate alături de mine. Acum știe exact ce alimente să aleagă, ce anume îi face bine și ce nu, ce poate consuma cu preponderență și ce se încadrează la categoria „doar de gust” și „din când în când”. Ideea de restricție pe viață nu funcționează la nivelul minții noastre, însă ceea ce funcționează este ideea de libertate nutrițională și conștientizare a faptului că ceea ce consumă de acum înainte știe sigur că îi face bine.

Așadar, după ce se încheie cele 8 săptămâni, persoana respectivă știe deja instinctiv ce alegeri alimentare corecte i se potrivesc, dar, mai mult decât atât, aceste alegeri au devenit deja obiceiuri (automatisme), deci procesul va fi foarte firesc și ușor. Acum știe că ea ALEGE pentru că motivațiile pe care le are în a-și păstra greutatea cântăresc mult mai mult decât orice poftă venită dintr-o nevoie emoțională.

Evident că sunt persoane care au nevoie de o perioada mai îndelungată de timp. Să nu uităm că vorbim de persoane care timp de 40-50 ani au avut probabil același comportament alimentar, au niște obiceiuri sabotoare pe care le practică de ani de zile și, cu siguranță, care au un număr mare de kilograme în plus. Căile neuronale ale acestor persoane sunt extrem de bătătorite. Sunt 100% automatisme și, pentru a le rescrie, e nevoie de o perioadă de practică conștientă pentru a le permite noilor obiceiuri sănătoase să devină automatisme și să le înlocuiască pe cele vechi. Însă, vestea bună este că orice obicei avem îl putem schimba.

Acum ceva ani ai lansat cartea „Sănătate la Pahar. Ghid practic de introducere a sucurilor naturale în alimentaţia zilnică. Pas cu pas”. Mai crezi în importanța sucurilor naturale?

Sigur că da. Ceea ce fac acum nu exclude cunoașterea și experiența mea anterioară, din contră, o potențează. Sucurile naturale mi-au deschis calea de învățare și drumul pe care mă aflu astăzi.

Așa cum spuneam la început, eu personal am trecut printr-o proces de transformare interioară profundă. Atât la nivel fizic, cât și mental și emoțional. Consider sucurile în continuare minunate și benefice pentru corp atâta timp cât știm care este scopul pentru care le bem, dar și care sunt combinațiile potrivite ce au capacitatea de a potența vitaminele, mineralele și enzimele fiecărui ingredient luat separat. Cu siguranță dacă veți respecta sugestiile și recomandările pe care le-am pus la dispoziția publicului în carte, nu veți da greș 🙂

Care sunt cele mai bune sau cele mai sănătoase combinații de sucuri? Ce ne recomanzi?

Recomand în continuare sucurile verzi în care ponderea ingredinetelor este următoarea: verdețuri, legume (rădăcinoase) și fructe.

Zi-mi ce mănânci tu când nu ești la Psiho-Dietă… și care sunt plăcerile tale vinovate?

Pentru mine este impropriu spus că sunt sau nu sunt la Psiho-Dietă pentru că a devenit stilul meu de viață. Acum aleg instinctiv alimentele care îmi mențin organismul adaptat la grăsime, astfel încât să fie în continuare un veritabil „arzător de grăsimi”, însă cel mai important este procesul intern prin care am învățat să îmi pun gândurile la îndoială, să îmi cultiv antrenorul interior și să nu intru în jocul criticului interior care, cu orice ocazie invită, încearcă să ne saboteze.

De asemenea, am învățat să mă felicit de fiecare dată pentru lucrurile minunate pe care le realizez și le trăiesc și să dau curs emoțiilor de orice.

Am și eu însă, că fiecare dintre noi, anumite plăceri alimentare care se încadrează la categoria „vinovate”. Diferența acum este că nu le mai consider „vinovate”, ci le tratez pur și simplu că fiind plăceri culinare și atât. Îmi plac în continuare mesele bogate în familie, cartofii prăjiți, ciocolata și vinul alb. Însă acum, de fiecare dată când le consum, sunt conștientă că îmi satisfac o plăcere alimentară și nu o nevoie de supraviețuire sau o nevoie emoțională.

La final, recomandă-ne mixul pentru o viață sănătoasă.

În loc de o recomandare aș preferă să închei cu o întrebare pe care o adresez la începutul programului tuturor celor cu care lucrez. Scopul acestei întrebări este acela de a-i scoate din zona de pilot automat în care funcționează mintea fiecăruia dintre noi și să le trezesc curiozitatea de introspecție personală: „Pe o scară de la 1 la 10 CÂT SIMȚI CĂ MERIȚI să te bucuri de tot ceea ce înseamnă greutatea ideală și, implicit o viață sănătoasă?”