Ștefan Stănuș, ciobanul cu două facultăți ce vrea să revoluționeze fermele tradiționale

Ștefan Stănuș are puțin peste 20 de ani și pentru că de mic copil a fost cioban, a decis că e momentul să-și facă meseria într-un mod mai apropiat de vremurile moderne.

Avea doar cinci, șase ani când a fost lăsat pentru prima dată să aibă grijă de animale, motiv pentru care spune că nu prea a ajuns pe la grădiniță, iar, cel puțin în clasele primare, anul lui școlar era mult mai scurt deoarece trebuia să meargă cu animalele de primăvara până toamna târziu. Abia pe la 19 ani a realizat că el poate să învețe, s-a ambiționat, iar azi este student la două facultăți, la una dintre ele cu bursă de merit, bani pe care îi folosește pentru a-și plăti studiile la cea de-a doua.

Familia lui Ștefan Stănuș are sute de oi și zeci de vaci, animale ce asigură traiul de zi cu zi tuturor membrilor, dar care cer și un efort fizic deosebit. Tatăl se ocupă de animale, iar mama de brânzărie, Ștefan și fratele său ajutând cât e ziua de lungă acolo unde e mai multă nevoie.

Am vorbit cu Ștefan Stănuș înainte de Crăciun, o perioadă în care nu e foarte mult de muncă la fermă pentru că oile nu dau lapte și nici nu trebuie duse la păscut, o perioadă mai liniștită pentru familie. Ștefan însă își pregătea licența și examenele finale, așa că nu era nici pe departe odihnit. Am povestit mult, am râs și mai mult și la final am tras o concluzie: dacă iubești natura, animalele și viața liniștită de la țară, poți face lucruri minunate în România. Trebuie doar să-ți dorești și să muncești, restul se întâmplă de la sine.

Ștefan, cum arată o zi din viața ta? Ce faci de când te trezești, până seara?

Anul acesta nu fac prea multe pentru că sunt anul IV la facultate și mă ocup mai mult de școală. Intru la cursuri dimineața, între timp lucrez pentru licență, iar după-amiaza intru iarăși online, la cursuri.

Ești student la două facultăți, nu?

Da, la Facultatea de Silvicultură și Exploatări forestiere la Brașov și la Facultatea de management, la Cluj.

Dar tu din ce zonă a țării ești?

Sunt din județul Alba, din satul Pianu de Sus.

E un sat dintr-acela pitoresc, pe vârf de deal?

Nu e pe vârf de deal, e între dealuri, însă chiar la baza dealului. E un sat destul de mare și populat și tranzitat datorită industriei din Sebeș. Partea frumoasă e că tineretul din sat nu prea pleacă la oraș sau în alte țări, sunt foarte mulți care rămân.

Ștefan, tu ești singur la părinți?

Mai am un frate și o soră, amândoi mai mari decât mine.

Ei sunt acasă, sau sunt plecați prin lume?

Sora mea s-a măritat și s-a mutat lângă Orăștie, iar fratele meu e acasă și îi ajută pe părinții mei. Cât timp eu sunt plecat la școală, el e baza.

Părinții tăi cu ce se ocupă?

Sunt fermieri dintotdeauna. De când erau copii, au avut grijă de animale și asta a fost ocupația lor toată viața. Tata administrează ferma de oi, iar mama se ocupă de brânzărie. Ferma de animale este separată de casă, e undeva la vreo 50 de kilometri, așa că taică-meu e mai mult în fermă, iar mama e acasă cu brânzăria.

Aveți și vaci?

Da, sunt tot la fermă.

Câte animale aveți?

Avem câteva… Vreo 700 de oi și vreo 40 de vaci.

Și doar familia voastră se ocupă de atâtea animale?

Da, doar familia noastră. Uneori mai angajăm și oameni, dar asta e o mare problemă pentru că nu se găsește forță de muncă. Însă cu vacile avem noroc pentru că sunt de carne și nu le mulgem. Sunt vaci din rasa Angus, rasă de carne pe care nu le mulgem niciodată, lăsăm vițeii să sugă laptele până aproape de înțărcat ca apoi să fete iarăși. Iar vițeii îi vindem.

Și oile le mulgeți, nu, că doar de aceea aveți brânzărie?

Da, oile le mulgem și facem doar brânză de oaie. Dar și acestea le mulgem doar pe timp de vară pentru că iarna fată ca să avem miei de Paște 😀

Chiar aseară am vorbit cu tata și mi-a spus că au fătat cinci.

Tu asta știi de când te-ai născut? Ai crescut printre animale?

Da. Când eram mic stăteam la bunici, ei fiind la rândul lor fermieri. De foarte mic mergeam cu vacile la pășune. Asta făceam doar primăvara și toamna pentru că toată vara urcau la munte vacile și eu nu puteam merge cu ele. Pe la 5-6 ani eu alergam după vaci.

La școală aveai timp să te duci?

La grădiniță nu am prea fost și nici la școală, mai ales în clasele mici. Primăvara și toamna vorbeau părinții cu profesorii să-mi dea note mai repede ca apoi să pot pleca cu vacile, iar ei înțelegeau și mă lăsau. Eu terminam anul școlar primăvara și îl începeam toamna târziu, când se termina sezonul de mers cu vacile.

Ce norocos! Mergeai mai puțin la școală… 😀

Da, anul meu școlar era mai scurt cu vreo lună și jumătate, maxim două luni.

Păi și îți plăcea cu vacile sau ți-ar fi plăcut să mergi și tu la școală ca toți ceilalți copii?

Nu-mi plăcea la școală, eram foarte fericit cu animalele. Și când mergeam cu vacile bunicilor, și când mergeam cu ai mei la oi, tot timpul eram singur cu animalele, dar nu mă plictiseam. Frații mei fiind mai mari ca mine, nu se jucau cu mine, motiv pentru care îmi inventam tot felul de jocuri de unul singur.

În ce moment ai realizat tu importanța învățăturii?

Pe la 19 ani. Până atunci nu m-a interesat școala, motiv pentru care am rămas și corigent și am avut foarte multe note mici.

Și ce s-a întâmplat la 19 ani, ce te-a luminat de ai ajuns student la două facultăți?

Nici nu știu exact, nu am un motiv anume. Îmi amintesc însă că am fost în Germania să cumpăr o mașină, iar la întoarcere m-am oprit să mă odihnesc la verișoara mea de la Timișoara. Ea învăța pentru BAC și se văita că e greu, deși avea doar o jumătate de caiet studențesc. Atunci m-am ambiționat și am zis: „dar ce, nu pot eu să învăț caietul acesta, ce e așa de greu?”. Așa că m-am ambiționat și pentru că urma să dau și eu BAC-ul m-am pus pe învățat. Dimineața la 4 mă trezeam și mergeam la muls, de la 7 la 10 dimineața dormeam și apoi învățam până la 4 după-amiaza când mă duceam iarăși la muls. O lună și jumătate am avut programul acesta și după ce am văzut că am luat BAC-ul, am prins curaj și am prins gustul învățăturii.

Și când ai ales să mergi la două facultăți, ce au spus părinții tăi?

Mama a zis că o să-mi fie greu, mai ales că vedea că mă stresam foarte tare. Eu când m-am apucat serios de învățătură eram paralel cu totul, nici nu știam să învăț.

Nu te-au întrebat la ce-ți trebuie atâta școală?

Nu. Ei sunt genul de părinți care mă susțin în tot ceea ce vreau să fac.

Mai sunt ciobani cu atâta școală ca tine?

Sincer, nu am văzut. Mai demult am întâlnit în vârf de munte un cioban care avea două facultăți, dar părea că picase într-o altă extremă. Sper să nu ajung și eu așa. Stătea singur în vârf de munte și se ocupa de oi și făcea și brânză.

Din ce-mi povestești, ferma familiei ar putea să vă asigure un trai bun tuturor dacă munciți. Ce vrei tu să faci cu școala? Nu vrei să rămâi acasă?

Nu știu. La un moment dat mă gândeam să mă angajez, dar după cum stă treaba, stau să analizez dacă nu ar fi mai bine să duc mai departe afacerea familiei. Și dacă m-aș angaja, aș face-o doar în apropierea casei ca să pot veni să-i ajut pe părinți.

Să vii în continuare la muls?

La muls nu mai vreau, m-am săturat 😀 Aș vrea să mă ocup să modernizez ferma, să accesez fonduri europene, să investim în mulgătoare și să găsim o soluție să mulgem oile și pe timp de iarnă. Aș vrea să avem tot timpul lapte ca să facem brânză tot timpul, nu doar pe timp de vară.

Și mama face singură brânză?

Toată vara trecută eu am ajutat-o că am fost acasă.

Și ce faceți cu brânza?

O vindem la piață la Aiud, facem parte din Asociația de produse tradiționale din județul Alba, mergem la diferite târguri – acum nu, din cauza pandemiei – și o vindem și en gros, către mai multe magazine.

La noi la București ajunge brânza voastră?

S-ar putea să ajungă, noi nu știm pentru că nu știm către ce magazine pleacă. Am mai fost și la București la diferite târguri de produse tradiționale, dar, repet, acum nu se poate.

În afară de brânză și viței de carne, mai aveți și alte bunătăți?

Am mai făcut virsli, sloi de oaie și mai multe sortimente de brânză.

Ștefan, ce vrei să te faci când o să fii mare?

😀 Și acum mai râd cu frate-meu când vedem ceva frumos și îi spun: „Când o să fiu mare o să fac aia, sau o să-mi cumpăr aia” 😀. Nu știu, încă mă gândesc la viitor, nu am niște planuri clare pentru că vremurile pe care le trăim nu sunt foarte stabile. În 2021 am de gând să accesez fonduri europene și cred că prima investiție va fi o plantație de zmeură pentru că-mi place foarte mult zmeura. În același timp vreau să modernizez și ferma de oi. Am multe idei, sănătoși să fim.

Bănuiesc de asta ai ales facultatea de Management?

Da, acesta a fost motivul. De mic îmi plăcea să fac afaceri și aș vrea să ajung să le fac la un nivel profesionist. Ținând cont că iau bursă la Brașov, mi-am făcut calculele și am realizat că bursa de pe un an de zile îmi ajunge să plătesc trei ani la Cluj. Așa mi-am permis a doua facultate.

Ce înseamnă că ți-au plăcut afacerile de mic? Ce afaceri făceai?

Diferite schimburi și negocieri cu copiii din sat. Când am intrat la facultate mergeam la București, cumpăram tricouri din Dragonul Roșu și le vindeam apoi în cămin sau la prieteni.

Dar când erai mic, ce spuneai că vrei să te faci?

Spuneam că vreau să mă fac bucătar sau tâmplar. Unchiul meu era tâmplar și îmi plăcea la nebunie să stau pe lângă el. În plus, mi-a plăcut tot timpul să fac mâncare, iar meseria de bucătar părea un drum firesc 😀

Te-ai gândit vreodată să te muți în București sau să pleci din țară?

Nu. Am fost doar în vizită, însă nu mi-a plăcut, e prea mult haos, mie îmi place liniștea și îmi place să trăiesc la țară.

Din țară nu m-am gândit să plec. Poate, la un moment dat, dacă nu voi putea să realizez aici ceea ce vreau, o să iau în considerare și asta. Până atunci o să stau în țară pentru că eu cred că se pot face lucruri frumoase și aici. Doar să-ți dorești și să muncești.