Uneori, dimineaţa mai ales, sînt convins că m-am născut ca să beau cafea. Adesea mă culc gîndindu-mă, cu drag, la ceaşca de a doua zi. De fapt, la ceştile de a doua zi. Eu nu sînt omul unei singure cafele. Poate alţii au o imaginaţie mai bogată şi o pot face, dar eu, unul, nu-mi pot închipui o lume fără cafenele. Apocalipsa fără cofeină!