Uca Marinescu, exploratoarea care la 60 de ani a devenit prima femeie din lume care a atins pe schiuri, într–un singur an calendaristic cei doi poli ai Pământului

Uca Marinescu: „După pensionare, nu am vrut să renunț la profesorat și am găsit să predau la o școală specială”

Așadar, din punct de vedere profesional v-ați urmat chemarea?

Da! Profesional am mers spre excelență.

Cum a fost la catedră?

Copiii pe care i-am întâlnit, m-am străduit să-i formez pentru viață. După pensionare, nu am vrut să renunț la profesorat și am găsit să predau la o școală specială. Acolo am realizat cea mai mare reușită a mea. O fetiță care a suferit un accident de mășină, a fost afectată grav la cap și a necesitat o recuperare lungă. Am lucrat cu ea și după 5 săptămâni, stând față în față cu ea, i-am aruncat o minge, iar reacția ei a fost să o prindă, în condițiile în care se speria de orice mișcare, singurul lucru acceptat fiind părinții ei care o aduceau la școală de mână. Am devenit astfel, cea mai bună prietenă a ei.

În paralel cu activitatea de cadru didactic, am lucrat în cadrul Comitetului Olimpic Român, pentru pregătirea de înaltă performanță și conexiune cu comitetele olimpice din alte țări.

Ce au avut generațiile trecute diferit de contemporan?

Generația din ziua de azi, nu a reușit să își evalueze corect timpul de a învăța în domeniul unei profesii.

Ați început să călătoriți după Revoluție, greșesc? A fost dorință, curaj sau curiozitate? Sau poate puțin din fiecare?

Și înainte de Revoluție am început să plec în expedițiile mele în zone mai apropiate. Zone precum Italia, Rusia, Franța, dar și în munții și natura României.

Uca Marinescu: „În 1997 a apărut chemarea de a cunoaște oamenii și istoria din viața lor”

Se poate lua viața de la zero la 50 de ani?

În orice moment poți să îți continui viața, înțelegând mersul ei.

Ați călătorit în China, Tibet, India, Nepal și Văile caucaziene din Rusia. De ce acest traseu?

În 1990 am studiat cultura Chinei și m-am hotărât să fac Facultatea de Lingvistică, secția limba chineză și pentru că am fost o studentă ambițioasă, am primit la terminarea facultății, ca premiu, o vizită în China pentru a cunoaște istoria, cultura și viața chinezilor.

Ulterior, în 1996 ați traversat Canada, de la est la vest. Ce a stat la baza acestei expediții?

În Canada, am avut un unchi care m-a invitat să rămân la el, nu am putut să fac acest pas și atunci mi-a oferit o călătorie pentru a vizita totuși țara.

Din 1997 încep expedițiile solitare. De ce singură?

Cred că atunci a apărut chemarea de a cunoaște oamenii și istoria din viața lor.