„Un coleg spaniol s-a amuzat de mine când am strivit doza de bere - A, nu, nu, asta nu se face aici. Trebuie să o păstrezi intactă pentru reciclare. Mă dădusem de gol – la mine în țară nu se recicla” - Mihnea Simian, ING 

Mihnea Simian este Chapter Lead Engineer la ING, un profesionist dedicat nu doar performanței tehnice în cadrul companiei, ci și inițiativelor sustenabile și acțiunilor de voluntariat. Pasiunea sa pentru natură și mediu s-a concretizat în numeroase proiecte, precum cele organizate de Asociația Pădurea Copiilor, prin care contribuie activ la reîmpădurirea României. Dincolo de birou, Mihnea Simian este preocupat de impactul pe termen lung al acțiunilor sale asupra comunității și mediului înconjurător, încurajându-i pe ceilalți să se alăture eforturilor de a face o diferență reală.

Ce te-a inspirat să te implici în proiectele de voluntariat ale Pădurii Copiilor și cum au evoluat aceste inițiative din 2018 până acum?

Mihnea Simian: Prima oară am participat la plantări cu ViitorPlus prin intermediul ING, în toamna 2015 – înainte ca Asociația Pădurea Copiilor să se fondeze prin desprindere organică de ViitorPlus. M-a încântat că îmi pot cunoaște mai bine noii colegi într-o acțiune în aer liber și că pot face un bine naturii, chiar aproape de localitatea natală, Alexandria. 

Îmi amintesc că am mers pe terenul unei mânăstiri, lângă localitatea Drăgănești-Vlașca unde dăinuia un stejar foarte bătrân, cu un trunchi pe care nu îl pot cuprinde 10 oameni, cu adevărat idilic; imaginea lui în dimineața aceea cețoasă o să rămână cu mine întotdeauna. De altfel, îmi era cunoscut faptul că denumirea județului Teleorman ar proveni din limba turcă sau a cumanilor, însemnând „pădure nebună” sau „pădure sârmoasă” – și am zis asta e chemarea, trebuie să readucem pădurile de odată înapoi.

Păstrez și acum emailul din martie 2018 în care mi-au scris că nu mai sunt locuri ca voluntari persoane fizice pentru plantarea din Poroschia, dar am fost primit cu „Nu ai vrea să vii ca voluntar-fotograf în echipa de organizare?”. Habar n-aveam ce ani frumoși de colaborare aveau să urmeze.

Mihnea Simian (ING): „Întodeauna mă gândesc că amprenta mea pe pământ se poate multiplica cu milioane sau sute de milioane de indivizi similari mie, cu aceleași obiceiuri de viață, cu aceleași nevoi de consum”

Care a fost cea mai importantă sau frumoasă experiență din timpul acțiunilor de împădurire sau organizare a evenimentelor sportive? Ne poți povesti un moment memorabil?

De departe cea mai importantă experiență a fost vizita din 2019 la prima pădure ajunsă în stadiul de masiv, ce se poate observa de pe Autostrada Soarelui – despre care am auzit ca ar găzdui și o mică faună! 

Când am început să vin la plantări ca voluntar al echipei de organizare, am fost concentrat pe etapele pregătitoare: adusul materialelor, marcatul rândurilor, sfătuitul despre cadrele foto pe care ni le dorim, cu cine ne vizitează sau cine ține discursul de deschidere. Apoi ce mai este de cărat, cine instruiește, cum ne împărțim, cum strângem materialele. Sunt multe de făcut pe partea de organizare, astfel încât, deseori uiți să trăiești tu experiența de a planta.

Acțiunile de plantare care îmi vin în minte sunt influențate de obicei de condițiile meteo – fie foarte plăcute, însorite, dar au fost și dăți când am găsit pământul atât de înghețat, încât motoforeza se învârtea cu tot cu băieții care o manevrau, încercând să ofere voluntarilor la plantat un „head-start” la săpat gropile.

Nu sunt două evenimente de plantare care să semene între ele. Profilul companiilor din care provin voluntarii dictează discuțiile care vor avea loc la plantare fiindcă acolo, în natură, colegii găsesc vreme nu doar să colaboreze pentru o activitate fundamental diferită de ceea ce fac la birou, dar și un mediu informal de a se distra împreună. Este cu adevărat o ocazie de a crea un team-building în sensul cel mai pur al cuvântului.

Și întotdeauna participanții se emoționează când întâlnim un șoricel mic de câmpie!

Ce te motivează să revii la activitățile de plantare?

Pădurile au cele mai benefice efecte pentru mediul înconjurător: contribuie semnificativ la producția de oxigen, la absorbția razelor soarelui, sunt casă pentru animale, fixează solul, previn alunecările de teren, constituie parazăpezi și paravânt. 

Cunosc echipa de la Pădurea Copiilor și îmi este clar că puieții plantați au parte de îngrjirea necesară pentru a ajunge la stadiul de masiv. Un lucru puțin cunoscut de voluntari este faptul că actul plantării constituie doar o parte mică din eforturile ce trebuie realizate pentru a crea o pădure pentru copii, pentru generații viitoare. Nu doar ai plantat și gata, bați din palme și în câțiva ani vizitezi copacii să îi vezi cum cresc: puieții trebuie îngrijiți pe parcursul anului, iar după prima plantare rândurile trebuie completate în funcție de procentul de prindere al primei plantări.

În afară de motivația de a face un bine naturii, plantarea este o activitate fizică și socială plăcută, în aer liber, cu efort fizic moderat spre ridicat: poate cel mai plăcut mod de a-ți petrece o sâmbătă sau o duminică după o săptămână lungă de birou.

Activitățile de plantare vin cu provocări ce țin de efort, oboseală, îngheț. Pe scurt, nu sunt deloc simple. Ce sfaturi ai pentru cei care se alătură pentru prima dată? 

Cel mai bun sfat este să ne îmbrăcăm în straturi, așa cum facem pentru o drumeție montană. Să ne pregătim să avem încălțăminte de schimb, fiindcă terenul poate deveni noroios și nu vrem să cărăm pământul în tranzit. Să nu lipsească un buff, o caciulă, și ceva de prins părul fiindcă aproape negreșit vântul va fi cel mai supărător. Ca fotograf chiar luam cu mine cleme și elastice de prins părul pe care le ofeream voluntarilor cu păr lung, pe câmp, în zilele cu vânt – și așa aveam și eu garantate portrete bune și spontane în timpul plantării.

La evenimentele la care am participat eu, organizatorii s-au îngrijit mereu să existe apă suficientă, cafea, ceai cald și chiar și o masă caldă – servită acolo sau în caserole. Indiferent dacă organizatorii oferă sau nu aceste lucruri, vă sfătuiesc să aveți cu voi o gustare ușor de împachetat, dar calorică – unul sau două batoane proteice, o banană, un sandviș.

Dacă apar condiții de ploaie, e bine să fiți informați dinainte – există un spațiu unde vă puteți adăposti sau se poate sta în autobuz până trece aversa de ploaie? Eu am prins zăpadă ușoară, stropi fini de ploaie, dar nu reușesc să îmi amintesc o ploaie adevărată. Niște organizatori pregătiți ar consulta prognoza și ar considera un plan de backup în caz că plouă și nu sunt condiții de confort pentru toată lumea.

Ne poți povesti despre inițiativele sustenabile pe care le-ai implementat la biroul ING? Cum au fost primite de colegi? Cum le-ai adaptat?

Fiindcă sunt o persoană techy, am tendința de a judeca utilizarea tehnologiei din punctul de vedere al consecințelor pentru mediu. Împreună cu colegii din echipa mea am observat și avertizat asupra funcționării neîntrerupte a unor displayuri de pe etajele clădirii – colegii de la servicii IT au răspuns prompt și au corectat prin pre-programarea lor pentru a funcționa doar în orele de lucru.

Zilele acestea încercăm să achiziționăm un espressor pentru toate echipele de pe etaj. Suntem mulți iubitori de cafea de acest gen, mai ales în cercurile de IT și cum în birou ING a renunțat de peste 4 ani la pahare de unică folosință, nu doar că ne vom prepara singuri cafeaua și vom învăța unii de la alții trucuri, dar renunțăm și la a răspândi paharele de unică folosință de la cafenelele din jur.

Cum crezi că aceste mici gesturi sustenabile pot face o diferență semnificativă în sustenabilitate, mai cu seamă într-o perioadă în care scepticismul climate change devine foarte prezent în social media sau în media? 

În 2012-2013 am interacționat destul de mult cu angajații și consultanții din Agenția Europeană de Mediu – de acolo am rămas cu o semnătură foarte drăguță pentru emailul personal care apoi s-a lipit și de ale unor cunoscuți: „Do something for our planet, print this email only if needed. Even a small action can make an enormous difference, when millions of people do it”. 

În deceniul curent imprimatul este cu totul învechit (sau așa sper!), dar principiul de putere a maselor de oameni prin acțiuni mici rezonează încă puternic cu mine. Eu nu sunt mindful cu acțiunile mele datorită studiilor de climate change, ci sunt mindful pentru că știu sigur că acțiunile mici, în număr mare și repetat schimbă lumea. Faptul că împărtășim o planetă cu generația noastră, dar și cu toate celalalte ce ne vor urma, avem datoria de a ne gândi la consecințele acțiunilor noastre. Animalele nu au această capacitate, nici de exploatare, de consum, dar nici de gândire complexă. Omul este specia care poartă responsabilitatea. 

Întodeauna mă gândesc că amprenta mea pe pământ se poate multiplica cu milioane sau sute de milioane de indivizi similari mie, cu aceleași obiceiuri de viață, cu aceleași nevoi de consum. Dacă eu aș consuma un șervețel de hârtie în loc de patru sau pot alege produse care au un grad de refolosire și nu ajung în vreo groapă de gunoi unde se vor degrada în o mie de ani, îmi place să gândesc și alți oameni ar proceda la fel și efectele ar fi multiplicate.

Mihnea Simian (ING): „Nu deschide geamul foarte mult, nu da caloriferul la maxim, pune o haină pe tine în schimb, nu îți pune în farfurie mai mult decât crezi că poți mânca”

Cum te-a influențat experiența ta internațională la Agenția Europeană de Mediu din Copenhaga? Cu ce lecții ai revenit și ce te inspiră în activitatea ta curentă?

Mihnea Simian: Deși am lucrat de acolo doar pentru patru luni, în calitate de angajat al unei companii consultanță din București, pot să spun că și-a pus puternic amprenta asupra mea.

Prima oară când am coborât din autobuz a fost ca să cer direcții de orientare. Era 2012 și nu aveam nici internet mobil, nici cine știe ce smartphone. Nu existau regulile de tarifare în spațiu SSE pentru telefonie în roaming. Toți, dar toți trecătorii circulau pe bicicletă, și cam toți aveau căști albe în urechi, ascultând muzică. Nu era deloc un peisaj cu care să fiu familiar. Cu toate acestea, mi-am propus cât stau acolo să folosesc bicicleta – ceea ce am și făcut, indiferent de vreme. 

Stilul de viață și de transport mi-au venit ca o mănușă. Îmi place grozav de mult să mă deplasez pe bicicletă, iar Copenhaga este de departe cea mai prietenoasă cu pistele de biciclete. Șoferii de autoturisme sunt, de asemenea, foarte grijulii și respectuoși în trafic.

La agenție există o cantină pentru angajați, orientată către produse sustenabile și cu multe opțiuni vegetariene. Vinerea se consumau toate resturile rămase de peste săptămână. Tot atunci se servea și desert. Am fost foarte entuziasmat când am aflat de desert – până mi s-a șoptit să nu mă aștept la prea mult; de obicei constă în tort de morcovi. Mie în schimb mi-a plăcut foarte mult!

La prima petrecere a angajaților, în spațiu lor de distracție de după birou, ca în mai toate companiile – cu o masă de tenis sau de fussball – un coleg spaniol s-a amuzat de mine când am strivit doza de bere „A, nu, nu, asta nu se face aici. Trebuie să o păstrezi intactă pentru reciclare”. Mă dădusem de gol – la mine în țară nu se recicla.

Tot biroul abundă de sfaturi de comportament sustenabil: nu deschide geamul foarte mult, nu da caloriferul la maxim, pune o haină pe tine în schimb, nu îți pune în farfurie mai mult decât crezi că poți mânca.

Citește și: „Să te implici când e nevoie, fie că oferi o vorbă bună, o farfurie de mâncare, donezi sânge sau oferi suport financiar din puținul tău” – Janina Stăncicu, ING

Cum vezi viitorul inițiativelor de sustenabilitate la locul de muncă? Ce proiecte noi ai dori să inițiezi sau să sprijini?

Mihnea Simian: Am norocul să lucrez într-o organizație care deja face foarte multe pentru sustenabilitate – în clădire nu exagerăm cu consumul de energie pentru confortul termic, am eliminat paharele de unică folosință, utilizăm mașini de spălat vase într-un mod coordonat. ING a ajutat la implementarea Returo care mi-a mers la suflet, știu că avem inițiative paperless, avem zile libere suplimentare pe care le putem folosi pentru evenimentele de voluntariat – chiar îmi amintesc că am plantat într-o zi de vineri din acest beneficiu.

Cele mai la îndemână unelte îmi sunt tot cele care țin de tehnologie. Am participat la implementarea hub-ului de donații din Homebank și intenționez să am cât mai bune prezență și pregătire tehnică, cât și cercul organizațional adecvat pentru a putea influența decizii care ajută la eficiența exploatării energiei în cadrul sistemelor noastre tehnice. Modul în care folosim serviciile IT au un puternic impact asupra energiei folosite pentru funcționarea lor și mi-ar plăcea să am aptitudinea și conexiunile pentru a facilita o exploatare optimă a puterii de calcul a infrastructurii noastre. 

Să faci banking-ul accesibil pentru toată lumea, oriunde și oricând? Fără cozi și timp pierdut? Pare ceva ce ar face un coleg și care lucrează în tech, la ING. Hai și tu în echipă, uite ce job-uri disponibile avem: https://www.ing.jobs/Romania