Viața în Tibet: locul unde tradiția de mii de ani se luptă cu “civilizația”

Viața în Tibet a cunoscut mari schimbări după anii ’50, când această regiune a intrat sub conducerea Chinei. Cunscuți pentru stilul lor de viață religios și pentru izolarea față de restul lumii, tibetanii pun mare preț pe cultură și mosternirea lor spirituală, luptând pentru eliberarea de sub influența Chinei. Deși din 1965 Tibetul  a devenit o regiune autonomă în cadrul Chinei Comuniste, multe organizații tibenate luptă în continuare pentru independență. Mișcarea “Free Tibet” are o mulțime de simpatizanți în întreaga lume.

Viața în Tibet, locul supranumit “acoperișul lumii”

Tibetul este situat într-o zonă de podiș din Asia, aflat la nord-est de Himalaya, la cea mai mare altitudine din lume, motiv pentru care a și primit denumirea de “acoperișul lumii”.  La granița cu Nepalul se află muntele Everest.

Istoria Tibetului este una tumultoasă, cu perioade de independență alternate cu opresiuni și revolte, sub dominația altor popoare. Tibetanii și-au obținut independența după Revoluția Chineză din 1911-1912, însă au fost invadați și ocupați din nou în 1950.

Oficial, e o regiune autonomă în cadrul Chinei, însă mulți tibetani nu acceptă acest lucru și își doresc obținerea independenței. Aceștia sunt de părere că acțiunile Chinei sunt invazive, în vreme ce China consideră că Tibetul este al său, de drept. Tibetanii au reușit să obțină simpatia multora după ce cel de-al paisprezecelea Dalai Lama, liderul lor spiritual, a plecat în exil în India în 1959, după o revoltă eșuată împotriva Chinei. Majoritatea mănăstirilor tibetane au fost distruse în anii ’60 și ’70, în timpul Revoluției Culturale Chineze. Dalai Lama susține că 1.2 milioane de tibetani au fost uciși sub stăpânire chineză.

Viața în Tibet: un popor tradiționalist care nu vrea să își schimbe stilul de viață

Un popor religios, care se ocupă în mare cu agricultura, tibetanii nu văd cu ochi buni reformele menite să îi modernizeze. Țin la stilul lor de viață și noile tehnologii par să nu îi intereseze. Cu toate astea, China continuă să lucreze la dezvoltarea Tibetului, împotriva voinței locuitorilor acestei țări. Grupurile de activiști susțin că liderii chinezi violează drepturile omului în Tibet, acuzând Beijingul de opresiune politică și religioasă.

Activiștii susțin că tibetanii sunt marginalizați în propria țară, că le este interzisă cultură și religia budistă. Ca rezultat al ocupației chineze, mii de tibetani au murit prin tortură, înfometare, execuție sau sinucidere de-a lungul anilor.

Strategia de modernizare a Tibetului a început în 1999, incluzând mari proiecte industrale și de infrastructură, inclusiv o autostradă între China și Tibet. Mulți spun că în spatele acestei modernizări stă dorință Chinei de a-și întări autoritatea și dominația în zonă.

Viața în Tibet: cum trăiesc localnicii

În mod tradițional, tibetanii sunt fermieri și se ocupă cu agricultura. Cei nomazi își câștigă existența ca ciobani, iar cei din orașe se ocupă cu diverse meșteșuguri. Totuși, în urma ultimelor modernizări, din ce în ce mai mulți tibetani se lansează în afaceri.

Principalele produse alimentare din zonă sun carnea de vită, oaie și produsele lactate. Legumele sunt rareori întâlnite aici, în special în zonele cu pășuni. Localnicii consumă și carne crudă și uscată.

Hainele tradiționale ale tibetanilor sunt groase, călduroase și lejere, având în vedere că temperatura în zonă este una scăzută. Există diferențe mari de temperatură între partea de nord și sud a Tibetului: 8, respective zero grade Celsius, temperatura medie anuală. În Tibet, schimbările de vreme sunt frecvente: de la soare și căldura se poate trece imediat la o scădere mare de temperatură când norii își fac apariția.

Hainele lor sunt adaptate la vremea de afară și au părți care se pot detașa, cum ar fi mânecile, în cazul în care se încălzește. De asemenea, unele au spații concepute special pentru a căra copiii sau mâncarea, ca un fel de saci. Hainele sunt făcute de obicei din mătase, piele de oaie, lână sau bumbac.

Ciobanii trăiesc în corturi mari, care le permit să se mute în funcție de locurile unde sunt pășunile mai bogate. Deși corturile lor par simple, sunt, de fapt, foarte frumoase și complexe.

Tibetanii care nu duc o viață nomadă locuiesc în case de lemn, decorate cu sculpturi budiste. Încăperile sunt colorate în nuanțe vii, iar musafirii sunt mereu bineveniți.

Dieta tibetanilor care trăiesc în regiunile muntoase este specială, chiar unică, având în vedere că din cauza temperaturilor scăzute apa nu poate fi fiartă. Deși e o dietă limitată, conține nutrienții care le permit să ducă o viață sănătoasă: tsampa (făină de orz), un ceai special făcut din frunze de ceai, unt de yak, apă și sare, carne de vită și de oaie.

Tibetanii adora să cânte și să danseze, având o mulțime de festivități la care practică aceste activități.