Yump, cea mai mare platformă online de sport pentru femei. Și povestea lui Dani, omul care a ajuns antrenor de fitness după ce ani de zile a avut probleme cu obezitatea. Cum arată viața sănătoasă trăită azi într-o autorulotă?

Pe Dani și Daiana i-am cunoscut făcând sport pe Yump.ro. Ce este Yump? Cea mai mare platformă online de sport pentru femei. Asemenea multora dintre noi, când m-am trezit în plină pandemie închisă în casă, am căutat modalități de a mă mișca și de a alunga cumva sedentarismului. Așa am descoperit Yump. Și făcând sport de 3 ori pe săptămână după filmulețele urcate live pe platformă, uitându-mă la Dani și la Daina, am simțit că acolo trebuie să fie o poveste. Mi-a luat ceva timp, dar până la urmă le-am scris. Iar ce am aflat a fost genul de poveste cu adevărat inspirațională.

Dani era fotograf, avea mari probleme de greutatea și a încercat să facă ceva în acest sens. A început să facă sport, a devenit tot mai pasionat și mai implicat, s-a certificat și a început să le împărtășească și altora ce știa el. Între timp a întâlnit-o pe Daina, „într-un copac” și drumurile lor s-au legat firesc și frumos.

A făcut o sală de sport însă a realizat că orașul lui, Târgu Mureș, e prea mic și că are multe lucruri de spus pentru cât mai mulți oameni. Așa că a făcut, împreună cu un prieten, o platformă de sport online. Râde și acum când își amintește cât de mult a greșit, însă nu-i pare rău că doar așa putea să învețe. Când a venit pandemia, platforma era funcțională de mai bine de un an, așa că era gata să-i primească pe toți cei ca mine.

Însă pandemia venea și cu niște reguli de izolare, iar cum Dani și Daiana păreau să fi fost vizionari în fiecare proiect, aveau o autorulotă pregătită, deoarece începuseră de mult să viseze la asta. De cinci luni sunt în Grecia, trăiesc în autorulotă, fac sport și ne provoacă pe fiecare dintre noi la antrenamente.

Și mai e ceva: în fiecare an, de ziua lui, Dani aleargă pentru o cauză nobilă. Anul acesta și-a pus în cap să renoveze casa unei familii nevoiașe care are mare nevoie de ajutor.

Daiana și Dani, voi sunteți acum în sudul Greciei, în autorulotă. E vreme de plajă?

Dani: Acum, de dimineață, nu. Însă, probabil, după 11-12 va fi.

Daian: Depinde dacă mai plouă sau nu. De vreo lună ba plouă, ba e soare. Însă dacă apucă să fie soare, e vreme de plajă.

Dar dacă e ploaie și urât, care e cea mai scăzută temperatură la care ajunge termometrul?

Dani: În martie mi se pare că e cel mai frig. Minima e de vreo 12 grade. Însă, de exemplu, în luna ianuarie am făcut plajă și baie în mare fără probleme.

Unde anume sunteți?

Dani: Chiar în sud, în peninsula Pelopones.

De cât timp?

Dani: Din noiembrie, anul trecut.

Și care sunt planurile pe mai departe?

Dani: Vrem să urcăm înspre nord dacă vremea se îmbunătățește. Noi am vizitat în aceste luni tot ce înseamnă sudul Greciei și acum vrem să vedem și ce e în nord.

Daiana: Vrem să ajungem în România și ne dorim să apucăm să vizităm toată Grecia continentală. O lună, două mai avem de stat 😀

Vreți să ajungeți în România că aveți treabă? 😀

Dani: Avem câteva lucruri de rezolvat începând cu luna mai. Nu avem de gând să stăm foarte mult în România, maxim două-trei luni și apoi alegem o altă destinație, după ce se termină perioada de concedii pentru toată lumea. E destul de greu să călătorești când toată lumea e în concediu pentru că e aglomerație mare, prețurile sunt mari și nu prea poți să stai off camping. Însă, în afara sezonului e mult mai lejer.

Și unde vreți să plecați apoi?

Dani: Credem că în Portugalia sau Spania.

Daiana: Vrem să mergem prin Franța, să vizităm și acolo câte ceva și apoi să coborâm spre peninsula Iberică. Însă depinde mult de virus, de evoluție, de restricțiile pe care le va implementa fiecare țară.

Dani: În funcție de toată situația asta ne vom orienta atunci, așa cum am făcut-o și când am ales să mergem în Grecia. Inițial am vrut să mergem în Portugalia în noiembrie, însă am văzut că lucrurile nu stau foarte bine acolo, așa că am schimbat traseul.  Când am ales Grecia era în scenariul verde și de a doua zi după ce am ajuns aici au instaurat lock-down și de atunci nu s-a mai ridicat.

Asta este prima voastră experiență de genul acesta? De plecat cu lunile?

Dani: Prima în afara țării. Anul trecut, în martie, chiar când a început pandemia, ne-am dus pentru o săptămână în excursie în munții Apuseni și până la urmă am rămas în izolare trei luni. În perioada aia cred că am interacționat doar cu câțiva localnici și uneori mai trecea poliția pe acolo 😀. Am prins acolo și vreme de iarnă, și primăvară, a fost o experiență foarte frumoasă.

A, înseamnă că aveți o autorulotă șmecheră, cu încălzire și tot confortul…

Dani: Da, e cu încălzire, însă asta nu ne-a ferit de probleme.

Daiana: De multe ori ne-am trezit la 3 dimineața că ne-a înghețat gazul 😀

Dani: Fiind în munți, temperatura era foarte scăzută și erau uneori niște vânturi puternice de credeam că o să ne răstoarne. În plus, erau restricțiile acelea și nu puteai să te miști de colo-colo ca să cumperi gaz și ce mai aveai nevoie.

Pai și cum merge business-ul în tot acest timp în care voi sunteți plecați?

Dani: Practic, noi acum îi oferim clientului posibilitatea să se antreneze pe niște cursuri pe care le-am filmat în studio și care sunt câteva sute, dar avem și o secțiune, Yump jurney, ce înglobează antrenamente făcute în călătoria noastră, prin toate locurile prin care noi ajungem. Așadar continuăm să ne antrenăm și urcăm aceste video-uri într-o secțiune separată.

Asta se întâmplă cu ce periodicitate?

Dani: De două ori pe săptămână. Avem două antrenamente noi în fiecare săptămână, din locul în care suntem noi.

Și restul timpului stați la plajă 😀

Dani: Nuuu

Glumesc! Dar hai să facem să pară idilic, să murim cu toții de invidie 😀

Dani: 😀 Nu e așa pentru că Daiana chiar lucrează foarte mult.

Daiana: S-au schimbat puțin trendurile în ceea ce privește slăbitul și în perioada asta oamenii sunt disperați să slăbească. Așa că în toată luna martie a trebuit să fac probabil cele mai multe planuri alimentare. Niciodată nu am făcut atât de multe. Probabil vine vara și toată lumea vrea să slăbească. Așa că de ceva timp muncesc aproape toată ziua.

Hai să spunem că s-au schimbat trendurile în materie de îngrășat, nu de slăbit 😀

Dani: Și răspunsul ca atare 😀

Hai să ne întoarcem la povestea ta, Dani. Când ai început Yump?

Dani: Yump a început în ianuarie 2019. Sunt doi ani și trei luni de când am lansat platforma.

Și ce gând aveați voi atunci? Ce ați sperat că va ieși din asta? Pare că ați fost cumva vizionarii mișcării de antrenamente online…

Dani: Povestea are un alt început. Prima mea întâlnire cu sportul a fost acum vreo 10 ani când aveam probleme de greutate. Eu am fost fotograf, aceasta a fost meseria mea timp de 18 ani și munceam extrem de mult în perioada respectivă, ignorându-mi complet toată viața și implicit orice concept de stil de viață sănătos. Eram într-o continuă alergare după bani pentru că în copilărie am avut probleme financiare. Așadar, visul oricărui tânăr care a fost sărac este să nu moară sărac, asta până ce-și dă seama că nu e nici o problemă pentru că oricum are toată viața la dispoziție să evolueze.

Am început să fac sport pentru că era într-adevăr nasoală situația. Doar că lucrurile erau foarte la început în România, pe tot ce înseamnă programe de sport, programe de slăbit. Totul era făcut după ureche și după informații destul de eronate și, din păcate, încă se întâmplă asta pentru că oricine poate să aibă o părere, chiar dacă nu știe neapărat despre ce vorbește.

M-am chinuit destul de mult ca să obțin niște rezultate, motiv pentru care m-am gândit că trebuie să fie o metodă prin care să faci lucrurile bine, fără să te chinui atât de mult. Cred că am avut antreprenoriatul în sânge de mult. Am început să studiez și apoi, după un timp am început să mă acreditez pe tot ce înseamnă sport pentru că devenisem tot mai pasionat și părea senzațional cât de multe lucruri bune îmi adusese sportul în viața mea. De fapt, sportul îmi schimbase viața complet: am început să gândesc diferit, să văd diferit lucrurile și să mă echilibrez pe toate aspectele vieții.

După ce am terminat cu toate cursurile și acreditările, am început să fac antrenamente afară și îi chemam pe toți care erau dispuși, gratuit. „Hai să facem sport, hai să facem mișcare”!. Voiam să promovez treaba asta pentru că simțeam că dacă eu m-am schimbat în bine, trebuie să dau și eu mai departe. A venit sezonul rece, cei care s-au antrenat cu mine în parc mă întrebau ce facem mai departe și așa am început să caut soluții pentru că deja eram destul de mulți și nu puteam să oprim. Am închiriat o sală de 100 de metri pătrați și am început să ne antrenăm acolo. Cu timpul, fiecare a spus că e momentul să facem ceva în plus. Am pus o mică taxă de participare, banii au început să se adune, i-am reinvestit pe toți și după un an de zile aveam o sală de sport, dotată cu tot ce era nevoie.

În următorii ani s-a tot dezvoltat conceptul și am ținut-o așa vreo patru ani de zile. În tot acest timp mi-am dat seama că lucrurile sunt faine, așa că am început să renunț la vechiul meu job și la vechea mea pasiune. Treptat am renunțat la fotografie, nu după o zi pe alta pentru că era o sursă de venit din care trăiam de foarte mult timp. M-am dus în continuare la cursuri, am făcut cursuri și în afara țării, dorindu-mi mereu să mă perfecționez. După trei ani mi-am spus: „Am o sală mică, Târgu-Mureș e mic și eu nu am cum să ajung la suficient de multe persoane”. M-am gândit să mă mut în Cluj, dar apoi mi-am dat seama că la un moment dat tot asta se va întâmpla. Ideea era să ajung la cât mai multe persoane pentru că simțeam că am lucruri de spus.

Așa se face că l-am întâlnit pe un fost coleg de liceu care terminase marketing în București, făcuse foarte mult marketing politic, se săturase de asta și a propus să facem ceva împreună. I-am spus că de mult îmi doresc să fac această platformă, lui i s-a părut o idee bună și așa ieșit Yump. Era o chestie complet nouă, nu știam cu ce se mănâncă, am făcut atât de multe greșeli și încă facem în continuare 😀. E incredibil cât de mult poți să greșești până înveți cum se fac lucrurile. Dar prin trial and error am început să dezvoltăm serviciul acesta și să-l facem din ce în ce mai bun. Nu am greșit la partea de conținut pentru că know how-ul conținutului deja îl aveam , însă am greșit foarte mult la partea de transmiterea informației și abordarea business-ului pentru a putea ajunge la client cât mai bine și pentru a putea să-l educăm. Asta a fost cea mai mare provocare. În momentul în care am ajuns pe piață, lumea nu știa ce este fitness online și toți se întrebau: „de ce aș plăti pentru fitness online că găsesc pe Youtube gratis”. Un an de zile ne-am chinuit, de multe ori am vrut să renunțăm pentru că nicicum nu reușeam să ne echilibrăm cu cheltuielile ca să nu mai trebuiască să aducem bani de acasă.

Acesta a fost anul de dinainte de pandemie?

Dani: Da. În momentul în care a venit luna martie și pandemia, a fost un boom. Totul s-a mutat în online și noi eram deja de un an de zile acolo. Aveam produsul gata când alții începeau să-l construiască. Am avut un flux mare de persoane care au început să caute produsul.

După boom-ul de clienți din martie 2020, fluxul a încetinit?

Dani: De atunci am reușit să rămânem constanți, ceea ce e un lucru bun deoarece clienții pe care i-am cunoscut atunci, au rămas pentru că am reușit să-i cucerim și să-i facem să înțeleagă cât de importantă este sănătatea pentru ei. Și cât de ușor e să faci asta de acasă.

Dar revenind la întrebarea ta, oamenii uită repede. Atunci a fost o decizie impulsivă, însă nu a fost o creștere constantă. Am reușit să-i menținem, ceea ce e un lucru bun, însă știm că mai avem mulți de cucerit.

Tu erai genul acela de fotograf de evenimente?

Dani: Da. Câștigam din nunți și din botezuri, cam singura metodă în România prin care poți să câștigi sigur din fotografie. Am început cu fotografia la 15 ani și de atunci am muncit enorm de mult.

Pe Daina când ai cunoscut-o?

Dani: Acum patru ani….

Daiana: Trebuie să ne gândim… 😀

Dani: Da pentru că noi nu suntem genul care să sărbătorim evenimente. Sărbătorim în fiecare zi.

A venit la tine la antrenamente?

Dani: Nici pe departe 😀

Spune tu Daina! Sau vrei să-l lăsăm pe Dani să povestească, să-l verifici dacă știe?

Daiana: Nu pentru că el știe mai bine ca mine 😀. Ne-am cunoscut într-un copac. 😀

Dani: Am cules-o dintr-un copac 😀

Vă dați seama cât de ciudat a sunat asta? 😀 Dezvoltați, vă rog!

Daiana: Cred că eram în ultimul an de facultate, ieșim cu o prietenă la o plimbare și Dani era la un eveniment, trebuia să fotografieze o mireasă. Există un copac în Târgu Mureș, din care se fotografiază foarte frumos, de sus. Noi eram în copac, vorbeam, făceam poze și el a venit și mi-a pasat camera: „Ține, te rog frumos, camera că vreau să urc!”. Eu am rămas mirată și i-am zis să aștepte să coborâm. „Nu, nu, stai liniștită! Ține camera ca să urc și eu!”. De acolo am început să discutăm, mi-a făcut câteva poze și apoi a trebuit să luăm legătura ca să mi le dea.

A știut exact cum să lucreze: „Îți fac niște poze și mă cauți tu ca să ți le dau”?

Dani: Cam așa a fost. Când am coborât, i-am spus că mă găsește pe Facebook, Dani Pavel și daca vrea fotografiile să mă caute.

Dani: Și de acolo a evoluat frumos toată treaba. Eu fiind studentă la Nutriție, am realizat că avem foarte multe lucruri în comun. Am început să merg la sală și am început să avem foarte multe discuții pe tema asta. Chiar dacă aveam studii de nutriție, tendința mea era către îngrășare, nu către slăbit. După ce l-am cunoscut pe el au început să se schimbe foarte multe lucruri în viața mea: am început să fac sport, am început să conștientizez mai bine ce înseamnă nutriția și cum să o aplic în viața mea, eu fiind o mare gurmandă.

Chiar, cum te descurci așa gurmandă cu bunătățile din Grecia?

Dani: E închis totul aici și nu ai ocazia să mergi pe terase și acesta e un avantaj 😀

Daiana: Dar mai sunt patiseriile și brutăriile lor, însă înveți să te controlezi. Când mergem acolo cumpărăm doar doi biscuiți.

Voi sunteți amândoi din Târgu Mureș?

Daiana: Dani e din Târgu Mureș, eu sunt din Vrancea. Am ajuns în Târgu Mureș la facultate. Mama avea o părere despre Transilvania și mi-a transmis cumva că nu am ce să caut în București sau în Moldova. Era chiar terifiată de faptul că aș putea să merg la Iași și să prind un accent mai puternic de moldoveancă decât aveam. Inițial am dat la Medicină, intrasem la locurile cu taxă și abia atunci mi-am dat seama cât de mult ar fi de învățat și am zis că nu vreau să fac asta. Cum aveam o înclinație către nutriție și fitness, am descoperit această ramură la facultatea de Medicină și am ales să fac asta.

Ce meserie au părinții tăi, Dani?

Dani: Au fost de toate de-a lungul timpului. Mama a lucrat la o fabrică mare din Târgu Mureș și apoi s-au diversificat lucrurile și au intrat în sistemul de sănătate. Mama a fost o lungă perioadă de timp femeie de serviciu la Spitalul Județean, apoi a făcut niște cursuri și a devenit infirmieră și apoi asistentă medicală. Tata a lucrat la sala de cazane, de unde se coordona căldura pentru tot spitalul. Sunt oameni simpli și nu avem un istoric în familie în domeniul sportului.

Și ai tăi, Daiana?

Daiana: Tatăl meu este asistent medical și mama este educatoare. Dar nici la mine în familie nu există înclinație către nutriție sau fitness.

Adică se gătea bine, cum numai moldovencele știu să o facă 😀

Daiana: Da. 😀 Se gătea tradițional.

Ce spun ei că ați plecat așa pe drumuri?

Daiana: Părerile sunt împărțite 😀

Dani: Veștile bune sau cele mai puțin bune? 😀

Nu știu, începeți cu care vreți voi 😀

Daiana: Încep povestea mai din trecut 😀. Mama întotdeauna a fost foarte deschisă și toată viața a făcut tot posibilul să evolueze. Nu a rămas cu mentalitatea învechită, i-a plăcut tot timpul să se dezvolte odată cu mine și cu fratele meu. Așa că a susținut orice inițiativă de-a noastră, chiar dacă nu a fost mereu de acord în totalitate. Între timp e și prietena lui Dani. 😀

Normal că a fost puțin speriată când a auzit ce vrem să facem, dar și noi eram puțin sceptici, însă ne-au susținut.

Dani: Ai mei sunt mai conservatori și oarecum le înțeleg punctul de vedere. Ei nu au reușit să țină pasul cu noile generații. În continuare mă întreabă din ce trăiesc. În concepția lor trebuie să fii angajat la fabrică cu carte de muncă, degeaba le explic eu că am propria mea firmă și sunt propriul meu angajat. La început mama a fost foarte speriată când a auzit că plecăm, însă acum e liniștită pentru că vede că situația e destul de sigur. A învățat să folosească și ea internetul și vede pe Facebook că suntem bine, iar asta o liniștește.

Unde sperați să ajungeți cu Yump?

Dani: Dacă reușim, încercăm să depunem un proiect european pentru că vrem să transformăm platforma și să avem o aplicație și mai vrem să ne lansăm pe plan internațional. Am vrea să facem acest tip de antrenamente în limba engleză și să încercăm să vindem în afara țării pentru că, de ce nu? Avem numai părere pozitive la adresa noastră până acum și cred că putem să ducem acest concept la nivelul următor.

Dar sper că tot ce aveți în plan, se va întâmpla tot din autorulotă, nu?

Dani: Categoric. Următorii ani nu vrem să ne întoarcem și cred că niciodată nu o să mai avem viața pe care am avut-o până acum un an de zile. Dacă o să renunțăm la autorulotă, probabil o vom face pentru o viață în natură, undeva cât mai izolați.

Dar cum ați luat decizia asta să plecați? Aveați autorulota?

Dani: nu, nu aveam. A fost o întâmplare. Noi aveam un apartament micuț în Târgu Mureș, de vreo 30 de mp, dar prea mare pentru noi și greu de strămutat . Totul a ponit de la o glumă de-a Daianei.

Daiana: „A, uite Dani ce fain, pe Youtube, oamenii ăștia trăiesc în autorulotă și călătoresc peste tot. Cum ar fi să faci asta?”. Am gândit cu voce tare, a fost o frază rostită random la un moment dat.

Dani: Și eu sunt omul care în momentul în care omul își spune visul, începe să pună niște rotițe în mișcare. Așa că am început să mă gândesc cum. S-ar putea transforma asta în realitate.

Daiana: Indiferent de subiect el gândește foarte pragmatic: „Care e logica și cum se poate pune în practică”.

Dani: Niciodată nu-mi trecuse prin cap așa ceva, așa că am început să studiez. Așa s-a cumpărat rulota și între timp s-a format și ideea că ar fi foarte fain să facem asta de pe drum. Și așa a apărut și proiectul de antrenamente din călătorii. Și în fiecare lună am mai adăugat câte ceva la visul Daianei și după un an și jumătate am pornit.