Alexandra Marinescu are numai 16 ani, este elevă în clasa a 11-a la un liceu din Craiova, este extrem de frumoasă, practică modelling-ul, are rezultate foarte bune la şcoală şi, ţineţi-vă bine, este pilot în Campionatul britanic Formula 4. Am aflat despre ea de la o prietenă şi recunosc că un timp am stat pe gânduri încercând să-mi amintesc ce făceam la 16 ani. Se întâmpla de mult ca eu să am 16 ani, aşa că nu voi enumera pentru că ar fi puţin penibilă situaţia, comparativ cu preocupările tinerilor din ziua de azi. Cu toate acestea, nu există nici azi multe fete de 16 ani care să participe la campionate mondiale de automobilism şi care să obţină şi rezultate impresionante.
Alexandra este o mândrie pentru familia ei şi pentru ţara asta şi sperăm ca în curând să deschidă ştirile sportive cu rezultatele ei. A fost printre primii la campionatele mondiale de karting, a concurat în campionatul britanic de Formula 4, a cunoscut o mulţime de personalităţi din lumea motorsportului, a făcut poze cu Michael Schumacher sau Nikki Lauda, a fost invitată la paddock-ul Formulei 1 la Marele premiu al Italiei de la Monza, a văzut sesiunile de pregătire din garajul echipei Force India, având astfel şansa să observe îndeaproape cum lucrează o echipă de Formula 1 şi cum se pregătesc piloţii. Atât ea cât şi tatăl ei au acceptat fără să clipească să ne răspundă la întrebări, chiar dacă unele dintre ele au fost puţin mai intime. Rezultatul este interviul de mai jos:
De ce maşini? Fetele se joacă cu păpuşile.
De când eram foarte mică am fost mai atrasă de maşinuţe decât de păpuşi. Iar această înclinaţie s-a amplificat în momentul în care am urmărit o cursă stradală de karting. Am rămas captivată de lumea curselor şi am petrecut doi ani încercând să îi conving pe ai mei să mă ducă la cursuri de karting. Până când am reuşit, în 2009, şi am început cursurile la Palatul Copiilor din Craiova.
Îţi aminteşti prima cursă de karting? Cum ai ajuns acolo?
Prima cursă de karting la care am participat a fost una stradală în Bistriţa, unde am terminat pe locul 5 din 13, un rezultat promiţător. Iar prima cursă recunoscută de Cik-Fia a fost în 2010 la Campionatul Sud-Est European de karting, în Grecia, unde a fost ceva mai dificil, dar m-am descurcat foarte bine.
Ce realizări ai avut până acum în România şi în lume? (la ce campionate/curse ai participat şi ce rezultate ai obţinut).
În Campionatul Naţional am am terminat pe locul 4 în 2010 şi în 2011 am fost vicecampioană. Iar în campionatele internaţionale de karting am avut foarte multe curse, cea mai remarcabilă fiind Wsk Final Cup (Campionatul Mondial) la Ortona în 2011 când am terminat pe locul 5 din 90 de piloţi. În 2014 în campionatul Skip Barber (formula americană) am terminat pe locul 4 la prima mea cursă într-un monopost. Iar din 2015 până în prezent concurez cu pauze în British F4.
Ce îţi va aduce anul 2017 din punct de vedere „profesional”, căci tu deja se pare că ţi-ai ales profesia?
Dacă reuşesc să găsesc finanţare, îmi va aduce un sezon complet în British F4 cu una dintre echipele din top 3. Sper să pot termina în primii 5 anul acesta.
Dacă ai avea parte de toate finanţările necesare, care ar fi paşii în cariera ta? (de cât timp şi de ce pregătire ai avea nevoie pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti).
Dacă aş avea finanţarea necesară, planul ar fi următorul: un sezon complet de British F4 în 2017, un sezon de F3/GP2 în 2018, iar în 2019, de ce nu, F1. Ca oricare alt pilot de curse, visul meu este bineînţeles acela de a ajunge în F1.
Eu nu ştiu ca vreo femeie să fi făcut carieră la Formula 1. Crezi că tu ai putea fi prima?
Pe parcursul timpului au fost în total 6 femei care au cochetat cu F1, una dintre ele fiind Divina Galica, pe care am şi cunoscut-o la o cursă de Skip Barber în America în anul 2014.
Ce înseamnă în cazul acestui sport munca depusă pentru antrenamente? Când şi unde te antrenezi?
Antrenamentele pe pistă ar trebui în mod normal să aibă loc de câteva ori pe lună. Dar având în vedere că eu nu am finanţarea necesară, mă antrenez foarte rar. În schimb, compensez cu antrenamentele fizice, mergând foarte des la sală. Deoarece, deşi multă lume nu ştie, motorsportul este foarte solicitant din punct de vedere fizic, nu doar că ai nevoie de muşchi/forţă, dar şi de rezistenţă/cardio.
Ai timp pentru acest sport şi pentru şcoală? Te aşteaptă un an greu, cel cu Bacalaureatul. Vei avea timp să înveţi suficient pentru examenele care vor urma?
Până acum am reuşit să menţin echilibrul dintre şcoală şi curse, deci sunt sigură că voi reuşi şi în continuare. Este adevărat, urmează un an greu pentru orice elev, clasa a 12-a, pentru mine cu atât mai greu. Dar sunt pregătită să depun efort dublu şi să obţin rezultatele dorite şi la şcoală, dar şi la curse.
În cluburi mergi?
Ca oricare alt adolescent de vârsta mea, da merg. Nu pot spune că frecventez deoarece nu îmi permite timpul, dar când pot îmi place să mă distrez cu prietenii.
Fetele de vârsta ta se pozează cu Smiley. Tu cu Schumacher. Care este idolul şi modelul tău din istoria îndepărtată şi recentă a automobilismului?
Din istoria îndepărtată Nikki Lauda, pe care chiar l-am cunoscut anul trecut în paddock-ul Formulei 1 de la Monza, iar din istoria apropiată Sebastian Vettel.
Înţeleg că până acum ai văzut foarte multe ţări şi foarte multe locuri interesante. Eşti o norocoasă?
Mulţumită sportului pe care îl practic am avut ocazia să văd foarte multe ţări. Da, pot spune ca acesta este un avantaj şi mă consider norocoasă.
Ai un păr superb şi eşti foarte frumoasă. Nu era mai bine să te faci manechin sau actriţă?
Mulţumesc frumos! Întâmplător, pe lângă motorsport, fac şi modelling. Sunt la o agenţie de aproape 3 ani.
Cine este cel/cea mai bun/bună prieten/prietenă a ta?
Sunt o persoană foarte sociabilă şi am mulţi amici cu care ies în oraş, dar prieteni buni am foarte puţini, cum şi trebuie. Cele mai bune prietene ale mele sunt două colege de clasă, Tania şi Aida.
Visezi vreodată la rochii de prinţesă şi feţi frumoşi? (visul adaptat realităţii contemporane, evident)
Chiar dacă practic acest sport, aparent de băieţi, sunt totuşi fată, deci da, visez la astfel de lucruri.
George Marinescu, tatăl Alexandrei, conduce un business în Craiova după ce în urmă cu câţiva ani a renunţat la viaţa din Canada şi s-a întors în ţară. Se citesc mândria şi dragostea pentru Alexandra în vocea sa şi depune toate eforturile de care este capabil pentru a ajuta la îndeplinirea visului fetei sale, acela de a ajunge pilot de Formula 1. Iată cum a decurs interviul cu el:
Câţi bani aţi investit până acum în pasiunea Alexandrei?
În total karting plus monoposturi, circa 320 000 euro. Asta pentru aproximativ 4 sezoane de karting şi cumulat unul de auto. Sunt mulţi bani pentru noi şi din păcate din sponsorizări au venit doar circa 50 000 de euro până acum. Este drept că de anul trecut au început să vină sponsorizările, de când aleargă într-un campionat cu acoperire media mare. Alţi piloţi beneficiază de bugete anuale care depăşesc cu mult tot ce am cheltuit noi până acum. De aceea cine cunoşte situaţia Alexandrei spune că are un potenţial enorm fiindcă a reuşit performanţe importante cu fracţii din bugetul altora.
Câţi bani mai aveţi de investit?
Anul acesta ar trebui să facem toate cele 10 etape (a câte 3 curse ) din FIA Formula 4 plus minim 20 de zile de antrenament, iar asta ar însemna circa 200 000 lire. Apoi, de la anul Force India o va prelua pe Alexandra şi o va plasa într-o echipă satelit de Formula 3 sau de GP3. Bugetul pentru anul viitor ar fi de 450 000 euro dar, în funcţie de rezultatele ei de anul acesta am putea să plătim doar o fracţie din el sau nimic. În 2019 va alerga în GP2 unde bugetul este de 1 200 000 euro şi acolo ar trebui să plătim noi doar o parte, sper cât mai mică. În sfârşit, din 2020 ar trebui să alerge în Formula 1 unde, fiind fată, cu siguranţă nu ne va costa nimic. Deci discutăm de încă 1 900 000 euro maxim ca să ajungă în Formula 1. Odată acolo însă, şi chiar mai repede, va atrage atenţia marilor companii internaţionale şi va avea contracte de publicitate pe an de ordinul milioanelor de euro, deci investiţia se recuperează. Este sigur greu să găseşti atâţia bani, în special în România unde motor sportul nu este din păcate foarte popular .
Înţeleg că sunteţi un om important în Craiova. Dacă nu aveaţi un business, pasiunea ei ar fi rămas un vis?
Mulţumesc pentru încredere, dar nu sunt chiar aşa de important. Avem ceva afaceri de familie care merg bine, dar sunt destul de mici. Dar dacă nu aveam un business, pasiunea ei ar fi rămas doar un vis. În special în karting, fiindcă nu există acoperire media, nu găseşti aproape nici un fel de sponsorizare şi deja în karting noi am cheltuit peste 210 000 euro. Sacrificiile au fost foarte mari şi, din păcate, foarte mulţi oameni nu înţeleg genul acesta de investiţie şi în loc să ajute, fie te descurajează, fie îţi pun beţe în roate (greu de crezut, dar am păţit- o şi pe asta de mai multe ori).
Am înţeles că mai aveţi copii, dar nu ştiu câţi şi cât de mari. Pentru ei ce investiţii preconizaţi? (au şi ei pasiuni?)
Mai am o fată de 21 ani, Maria, care termină anul acesta Relaţii Internaţionale la Universitatea din Nottingham. Va rămâne acolo încă un an însă pentru masterat. Şi ea, ca şi Alexandra, vrea să se întoarcă în România după studii (după modelul nostru; în 2005 am vândut afacerea şi casa din Canada şi ne-am întors în România) şi să pună umărul aici pentru că totul trebuie construit sau reconstruit în România şi aşa cum a spus odată preşedintele Kennedy „nu întreba ce poate face ţara pentru tine, întreabă ce poţi face tu pentru ţară”. Dacă nu începem să gândim aşa ca popor, nu avem nici o şansă.
Bănuiesc că mulţumirea de a o vedea pe Alexandra reuşind, vă aduce toate satisfacţiile binemeritate. Ce simţiţi de fiecare dată când concurează? Nu vă este teamă?
Satisfacţia este imensă, e adevărat, dar şi frustrarea pentru că niciodată nu avem un buget măcar decent. Specialiştii care o cunosc spun că dacă ar avea măcar jumătate din antrenamentul altor piloţi, Alexandra s-ar putea bate în orice campionat la titlu. Învaţă foarte repede, este un talent natural dar chiar şi aşa este nevoie de antrenamente (şi costa scump: o zi de teste costa în Formula 4, 3000 lire plus avion, cazare, etc.). Este greu de descris ce simt, este un amestec de adrenalină, îngrijorare şi mândrie, este o stare de „agregare ” unică pe care numai un „petrol head” o poate, cred, înţelege. De asta recomand tuturor să meargă măcar o dată în viaţă la o cursă de nivel internaţional pentru că este o experienţă unică şi nu are nimic de-a face cu privitul la televizor . Dacă mai ai şi pe cineva drag în pistă, ce să mai vorbim … Da, îmi este teamă la start întotdeauna până când se formează „trenuleţul”, adică să zicem primul tur până când intră toţi în linie unul după altul. Sunt, din păcate, foarte mulţi piloţi care au bugete mari, antrenamente multe şi totuşi nu gândesc, au impresia că pot câştiga cursa în primul viraj şi atunci fac lucruri stupide imediat după start; este o artă şi ai nevoie şi de noroc să scapi de aceşti kamikaze.
Îi veţi lua maşină la 18 ani?
Fără discuţie! Ea numără deja zilele până când poate da examenul de permis, ne-a zis că după ce îi luăm maşină, 3 luni doarme în ea!
Cum o visaţi pe Alexandra peste 10 ani? Unde vă doriţi să ajungă şi ce vreţi să realizeze atât pe plan profesional cât şi personal?
Sigur că am vrea ca ea să fie în Formula 1, este visul oricărui pilot. Depindem însa prea mult de sponsori ca să îndrăznim măcar să visăm. Nici Indycar (campionatul concurent al Formulei 1 din USA), Nascar (Campionatul american de turisme, sportul cu cei mai mulţi spectatori live de pe planeta) sau WEC (Campionatul Mondial de Anduranţă) ori DTM (Campionatul German de Turisme) nu sunt de aruncat . Sperăm totuşi ca ea să ajungă acolo, interesul este foarte mare din partea organizatorilor şi echipelor din toate aceste campionate fiindcă sunt doar 11 fete în lume acum (17 – 38 ani) care pilotează în campionate oficiale FIA sau în USA (americanii au şi campionate oficiale FIA dar şi altele precum cele enumerate mai sus care nu sunt FIA, dar sunt cel puţin la fel de competitive). Interesul vine din faptul că fetele pilot aduc după ele businessuri noi, spectatori noi, mai mulţi bani!
Totul chiar depinde de ce facem anul acesta. Dacă vom găsi cei 200 000 lire pentru a concura cu o echipa de top, Alexandra va termina în primii zece garantat şi va fi preluată de Force India. Banii anul acesta trebuie să vină din România şi discutăm deja cu câteva din cele mai mari companii româneşti. Atât pentru aceste companii cât şi pentru România ar fi o lovitură de imagine pe termen mediu şi lung .