Alexandra Savu, fotograful celor care se îmbracă din SH (second hand)

Alexandra este fotograf pasionat, dar muncește într-o agenție de social-media din București. Vine din Mangalia și acolo a descoperit prima dată moda hainelor refolosite.

„Second Outfit Project” a adunat până acum zeci de tineri care au acceptat să pozeze îmbrăcați cu haine SH, tocmai pentru că împărtășesc aceeași convingere cu cea care a creat proiectul: poți avea un stil apreciat chiar și cu ținute repurtate/reciclate.

De ce ai creat acest proiect?
Acum vreo cinci-șase ani am început să mă îmbrac de la SH, am găsit niște magazine micuțe care m-au fascinat. În plus, sunt fotograf și așa mi-am dat seama că aș putea să fac un proiect de street-style cu oameni care se îmbracă la fel ca și mine, iubesc magazinele de acest gen și își doresc o alternativă la mall și la fast-fashion.

Cuvântul magic aici este ”alternativă la mall”. Hainele acestea sunt și ele, la origini, cumpărate tot din mall, tot din zona de producție fast-fashion. Deci care este ideea ta?
Oamenii pe care îi fotografiez eu vin cu haine cumpărate din SH. Este adevărat că la origini acele haine au fost cumpărate din niște mall-uri, dar cumpărătorii de atunci le-au donat sau le-au vândut unor magazine sau în târguri de vechituri, de unde noi le putem recicla.

Multă vreme second-hand a însemnat sărăcie, haine ponosite. Tu încerci să reformezi percepția asta?
Când am început să mă îmbrac de la second-hand magazinele, într-adevăr, arătau diferit. Primele SH-uri în care am mers erau cele din Mangalia, orașul din care vin. Erau niște magazine mici, înghesuite, în care nu reușeai să găsești mai nimic.
Mai mult, mama era mereu cu gura pe mine să nu mă îmbrac de acolo pentru că nu era sănătos, în vreme ce colegii mă admirau că mă îmbrac fain și că am haine frumoase.
Mama avea ideea preconcepută (și nu era singura) că nu e igienic și că cine știe cu ce boală de piele mă voi pricopsi. Ce pot să spun? Mă îmbrac de cinci ani numai de la second-hand și nu am pățit nimic niciodată și nici nu am auzit pe cineva că ar fi pățit.
Între timp s-a convins și mama și a început și ea să cumpere de acolo.
În plus, toată lumea, și mama, are părerea asta că hainele din SH sunt urâte sau sărăcăcioase. Dimpotrivă, poți găsi nenumărate haine de firmă acolo, branduri foarte bune pe care le cumperi cu 20-40 de lei.
Mai trebui spus ceva, și SH-urile au început să se scumpească, pentru că au observat că a crescut interesul în privința lor. Din fericire, au apărut haine mai bune, mai bine purtate și îngrijite.

Iar ca să îți răspund la întrebare, încerc să arăt și eu că felul în care porți o haină contează mai mult decât haina în sine.

De unde îți cumperi hainele? 

De regulă găsesc magazine în zona unde mă mut cu chirie. Acum stau la Universitate și am descoperit niște magazine foarte drăguțe pe Calea Moșilor. De acolo îmi cumpăr toate hainele pe care le port în fiecare sezon. Iar, când simt că am nevoie de altceva „nou”, vând „colecția” trecută (pe facebook) sau o donez și cumpăr alte lucruri. Și am observat că mi-e foarte simplu să fac acest lucru câtă vreme nici la început nu m-au costat foarte mulți bani.

Ce înseamnă proiectul tău?
Este un proiect documentar de fotografie în care, în loc să merg pe stradă să întreb lumea dacă s-a îmbrăcat de la second-hand, că nu ar fi drăguț, am început să abordez oameni pe facebook, le povestesc că nu vreau să le influențez cu nimic ținuta și îi invit la o ședință foto cu cele mai bune haine pe care le au din SH.
Și am găsit foarte mulți doritori, și fete, și băieți. Am un băiat, stilist la început de drum, foarte excentric, Don Gya Po. Apoi Georgiana Bârlădeanu și mulți alții foarte populari în online.

De unde vine pasiunea ta pentru fotografie?
Cred că de undeva din liceu, când am primit în dar un aparat foto, cu care am început să fac poze mie mai întâi, apoi prietenilor și colegilor.
Ușor-ușor am descoperit cât de multe pot să spun prin obiectiv.
Și simt cumva că în sufletul meu sunt artist și, de 8 ani, de când am început, nu am trădat niciodată pasiunea asta.