fbpx

Căutare

Share this article

Antreprenor înseamnă om de afaceri, iar afaceri înseamnă profit, investiție și așa mai departe. Tu rupi lanțul la profit și spui nu, noi vrem generozitate. Și pare contradicție în termeni. Așadar, ce este antreprenoriatul social?

Este o modalitate de a face bine. O activitate foarte concretă care contribuie la progresul societății, care îndeplinește o nevoie și rezolvă problema unei comunități. Antreprenorii sociali vin cu o alternativă economică sustenabilă. Scopul nostru nu este să obținem bani, ci să construim niște afaceri durabile care să aibă un impact social. Este o formă alternativă de dezvoltare economică, dacă vrei, foarte responsabilă care ajută multe sectoare: incluziunea socială a persoanelor marginalizate, încurajează ocuparea forței de muncă, valorifică locul de muncă actual.

Este o formă economică perfect sustenabilă, care nu are legătură doar cu verbul ”a aduna”, ci și cu ”a împărți”. Prin antreprenoriat social te pui în slujba celorlalți pentru că identifici nevoia lor care este mai presus decât simpla activitate de a face business. Ai un scop în momentul acela și știi pentru ce lucrezi. Iar pentru mine înseamnă sens.

Sheida Coffee and Stories este un spațiu în care toți avem ocazia să ne implicăm, să facem fapte bune. Și eu și clienții noștri.

Sheida este fiica Mitrei și a lui Wargha Enayati, oamenii care au creat Fundația Inovații Sociale Regina Maria, iar ea a avut această idee excepțională de a crea un astfel de spațiu de întâlnire, unde vezi imediat concretețea modului în care ai contribuit. Orice cumperi din cafenea înseamnă o contribuție la profitul pe care noi îl redirecționăm în totalitate către pacienții Policlinicii Sociale Baba Novac, oameni fără venituri și asigurări medicale.

Care a fost modelul tău pentru a face această alegere de afaceri?

Cred că vorbim despre mai multe modele.  În primul rând, sunt părinții mei care aveau o afacere, în care se implicau cu totul, iar asta mi-a dat o anumită percepție a lucrurilor: erau într-o continuă activitate și își propuneau să fie mai buni față de ei și față de ieri, dacă vrei licența asta.

În al doilea rând, trebuie să îți spun că în facultate și după aceea m-am implicat în niște ONG-uri care se ocupau cu programe de leadership pentru studenți, educație pe scurt. Și cred că aceste două viziuni m-au făcut să înțeleg că antreprenoriatul social este singura modalitate prin care pot funcționa mulțumitor.

 

Ana, împreună cu părinții ei

Să povestim despre ai tăi. Cine sunt ei  și ce te-au învățat?

Vin dintr-o familie din Brăila. Cele mai importante lecții pe care le-am învățat de la părinții mei sunt etica în tot ceea ce întreprind și grija față de celălalt.

Îmi aduc aminte de o povestioară pe care mi-o spunea mama și care mi se părea un elogiu.

Eram la grădiniță, la vreo 3 ani, cred. Și aveam în grupă o fetiță, Cristiana, cu dizabilități motorii și de exprimare. Comunica mai mult prin semne, iar ceilalți copii din grupă refuzau să interacționeze cu ea. Ceea ce, evident, o marginaliza. Eu însă am reușit să creez o legătură cu ea. Eram atât de apropiate încât mergeam împreună chiar și la toaletă, unde, din ce îmi spune mama, o ajutam efectiv să se așeze, să se ridice sau să își facă igiena. Îți spun istorioara asta pentru că vreau să îți spun despre mama, de fapt. În pofida faptului că ceilalți copii o marginalizau pe prietena mea, iar părinții lor aveau aceeași atitudine, mama m-a încurajat să cresc relația cu Cristiana. Mai mult decât atât, îmi amintesc că s-a ridicat în timpul unei ședințe cu părinții și i-a rugat pe ceilalți să își încurajeze copiii să se apropie de prietena mea.

Tata, și aici trebuie să confirm un mit, a fost prima mea dragoste. Clasic! (râde). Am admirat dintotdeauna voința cu care a făcut lucrurile și cu care reușește să depășească momentele grele.

”Ai mei au trecut printr-un eșec de business în 2008, dar cred că asta i-a întărit spiritual”

Am avut șansa să îi văd de aproape pe amândoi, să realizez cu ce ușurință își schimbau ”pălăriile” între ei și treceau de la statutul de angajat la cel de angajator cu o naturalețe care m-a fascinat dintotdeauna. Mama conducea o echipă  de șase oameni, era responsabilă de partea operațională și de implementare a lucrărilor, iar tata mergea la întâlnirile de afaceri, aducea contractele sau se întâlnea cu clienți. Întotdeauna a existat o legătură atât de strânsă încât nu s-au cramponat de rolurile pe care le aveau. Și cred că doar asta i-a făcut să meargă mai departe.

Părinții mei au trecut printr-un eșec de business în criza din 2008. Se dezvoltaseră în domeniul construcțiilor, iar câteva dintre ele, cele mai importante, au căzut. A urmat falimentul. Aș zice că au pierdut aproape tot din punct de vedere material, dar pe partea spirituală au câștigat infinit în dezvoltarea lor ca oameni și ca spirit. Au fost norocoși pentru că apropierea de Dumnezeu, credința, le-a reorganizat un pic sistemul de valori și prioritățile. Eu eram în perioada în care mă concentram pe studii, mă pregăteam să intru la facultate și tot ce am putut să fac a fost să le dau liniște.

După faliment, în urmă cu cinci ani (nu îmi vine să cred cât de repede au trecut!), din nevoia de a se reconstrui pe ei profesional, au plecat din țară și s-au stabilit în Londra. Mama  lucrează într-un spital, în vreme ce tata are o mică agenție de resurse umane și se ocupă de acomodarea românilor care ajung în Londra, la nivel de acte și nevoi administrative.

Nu-mi doream să îi văd plecând acolo. Eram în primul an de facultate în București și aveam nevoie de ei aici, în țară. Însă am realizat că au nevoie de această schimbare, care de altfel se vede că le-a adus binele, așa că i-am susținut.

”Am constatat că generația asta vrea și, mai ales, poate. Iar eu fac parte din ea.”

 

  Cu echipa din ”Fundația Leaders”

Ce admiri tu la părinții tăi?

Mama are o extraordinară capacitate de a se dărui oamenilor, cu fiecare ocazie pe care o avea: modul în care se îmbrăca, oferea daruri sau vorbea cu ceilalți. Până să cunosc comunitatea Baha’i din România și din străinătate nu am mai întâlnit modul acesta de a te pune efectiv în slujba celorlalți.  Tata, iar asta admir foarte mult la el, are această voință extraordinară și este șugubăț, trece peste lucruri complicate cu zâmbetul pe buze.

Cum ai decis tu să îți încerci norocul în afaceri și ce ai făcut în acest sens?

A fost o decizie spontană. Faci niște calcule apoi inspirația și intuiția spun da.

Veneam dintr-un ONG, Fundația Leaders, în care am ajutat la creionarea unor programe de leadership pentru studenți. Acolo am constatat că generația asta vrea și, mai ales, poate. Iar eu fac parte din ea. Atunci trebuie să găsesc modul prin care să mă apropii de ceea ce cred că este un parcurs potrivit.

Am intrat într-o competiție de antreprenoriat social, Social Impact Award. Dar nu am mers până la capăt pentru că într-o zi a sunat telefonul și în viața mea a apărut Sheida Coffee and Stories. Am luat legătura cu Cristiana Mateoiu, director executiv al Fundației Inovații Sociale Regina Maria, care mi-a spus despre acest proiect. Perioada de interviu a durat trei zile, iar în a patra eram deja în cafenea. Iar asta se întâmpla după doi ani de zile în care îi spuneam în fiecare zi prietenului meu: ”hai să începem ceva împreună! Hai să facem restaurantul!” De fapt, nu am ratat niciun prieten căruia să îi spun.

”Visez să deschid un restaurant pentru hipoacuzici.”

Planul meu de suflet era să deschid un restaurant ce urma principiul reinserției profesionale pentru persoanele hipoacuzice. Practic, un restaurant în care să se comande și să se comunice prin limbajul semnelor. Mai există un model de acest gen în Canada. Nu am împlinit ideea, dar nici nu renunț la ea. Într-o zi sunt sigură că voi face să se întâmple.

Dar cu ce proiect ai ajuns să te înscrii în competiție?

Cum ai mei sunt în Londra și cum în fiecare an, de Crăciun și de Paște, sunt acolo am descoperit un lanț de ”charity shop”-uri. Oameni simpli ca mine și ca tine deschid niște second-hand-uri, cum sunt numite la noi, unde oricine are posibilitatea să își doneze hainele. Banii proveniți din vânzarea hainelor merg către o cauză: organizații care luptă împotriva cancerului sau a bolilor cardio-vasculare, de pildă.

M-a inspirat atât de mult modelul încât am decis, împreună cu prietenul meu, să încercăm prin competiția Social Impact Award să deschidem acest ”Magazin de Fapte Bune”. Nu am reușit să ducem la capăt ideea, dar magazinul a apărut, chiar zilele trecute s-a lansat. Se numește ”Bine Boutique”, este un proiect al Crucii Roșii România și este coordonat de Ana Derumeaux, despre care am știut din primul moment că este omul care poate pune pe hartă primul charity shop din România.

 

Împreună cu echipa Sheida Coffee and Stories

Care sunt beneficiile tale, ce te împlinește?

După ce am descoperit cum pot fi utilă prin afacerea pe care o conduc și, mai ales, cine sunt beneficiarii acestui bine, am avut șansa de a cunoaște o comunitate datorită căreia am ajuns la niște schimbări interioare profunde, la nivel personal și spiritual, credința Baha’i. Cred că acum îmi conduc viața în sens: iubirea față de aproapele tău, care este forța conducătoare dacă vrei.

Eu cred în Dumnezeu, în iubire, în respectarea individualității și a diversității. Când e iubire în jurul tău, când începi să conștientizezi că este nevoie de foarte puțin să îi fie bine și celui de lângă tine, în acel moment poți să spui că trăiești în iubire și o răspândești în jurul tău.

  În comunitatea Baha’i

read
next
promoted
articles
loading...

Abonează-te la newsletter-ul LIFE.RO