Beniamin Alin Fer, românul stabilit în Islanda și care s-a apucat de arbitraj după ce a rămas șomer, a antrenat la un club din prima ligă, iar acum își susține copiii în lumea fotbalului islandez

Beniamin Fer este un timișorean în vârstă de 42 de ani care s-a stabilit din anul 2004 la Reykjavik. Acum este cetățean islandez, iar numele său are ecou în lumea fotbalului și arbitrajului.

S-a îndrăgostit de fotbal încă de când era copil, fiind cel mai mic din cei 7 frați. A jucat la juniorii lui Poli Timișoara, apoi a părăsit terenul. În sufletul lui știa că se va întoarce pe teren și așa a și fost.

Și-a cunoscut viitoarea soție în Timișoara și a urmat-o în țara ei natală, Islanda. Departe de casa lui și de România, în urmă cu 19 ani, Beniamin obținea cetățenie islandeză. S-a angajat la poștă, însă restructurările cauzate de pandemie l-au lăsat șomer.

Tot răul spre bine, spune el care și-a amintit de prima lui iubire. Școala de antrenori, curs de arbitri și formarea unei echipe românești la mii de kilometri de țară. Toate fac parte din CV-ul lui.

Îi place țara și oamenii de aici: „Sunt foarte serioși, văd seriozitate în orice, în sport, în sănătate, în educație. Totul e cum ar trebui să fie. Nu simți răutate, ești respectat. Există respect, chiar dacă toți își vorbesc pe numele mic. La școală, copilul meu îi spune profesoarei Lilja, nu doamna profesoară, dar respectul rămâne între ei. E un loc foarte, foarte bun de trăit. Ai șanse în viață, dacă vrei să faci ceva”, spune el.

Cine este Beniamin Alin Fer?

 Sunt născut în Timișoara. Tatăl meu este bănățean, iar mama din Ardeal.

Suntem o familie numeroasă cu 7 copii, eu fiind mezinul.

Ce s-a visat el când era mic?

De mic copil am visat să fiu fotbalist la Poli Timișoara. Mergând mult la meciuri pe stadion cu frații mei mai mari, de mic mi s-a instalat iubirea aceasta pentru sport, în special pentru sport. Am ajuns rapid să fac o pasiune pentru asta. Am iubit fotbalul de când eram copil. Mergeam la Poli Timișoara când era stadionul plin. Am prins meciuri și înainte de Revoluție pentru că mă duceam cu frații mei. La șapte-opt ani eram în tribune. Am făcut junioratul la Poli până în liceu, apoi de la 18 ani, am jucat din nou, la județ, în zonă, lângă Timișoara.

Pasiune pentru fotbal, dar ai ajuns translator, în România. De ce?

Am practicat fotbalul la juniori la Poli, însă, din păcate nu am putut continua și nu doar că nu aș fi avut sprijin, ci și pentru că era situația anilor ‘90 la noi în țară. Am jucat fotbal în ligile inferioare până în anul 2001, atunci când am mers în armată. Un an mai târziu, în 2002, am plecat pentru câteva luni în Insulele Feroe la un club de prima ligă, unde am încercat să fac pasul spre fotbalul la alt nivel.

Din păcate nu am reușit să continui a scrie aici o poveste din varii motive. Pe atunci era și o lipsă a valorii, a maturității, poate că nici nu reușeam să mă acomodez cu vremea rece din insule. Am revenit în țară și am început să lucrez la o asociație de caritate din Timișoara ca translator și ajutor misionarilor care erau din Islanda.

Beniamin Alin Fer și-a cunoscut soția islandeză la Timișoara

Așa ai ajuns să îți întâlnești soția?  

Da! La locul de muncă am întâlnit-o pe soția mea care era verișoara misionarei din Islanda. Am întâlnit-o în Timișoara, iar după 2 ani ne-am mutat în Islanda.