Căsuța de lemn din pădure în care un copil a învățat matematică adunând cuie, conuri de brad sau crengi uscate: cum arată Zestrea Sofiei și de ce să o vizităm

Zestrea Sofiei înseamnă o căsuță de lemn în județul Alba, mai exact în pădurea Sloboda. Dar, cu adevărat, înseamnă o familie frumoasă care a vrut să construiască un loc pe care să îl lase moștenire micuței Sofia. Alexandra și Adi au crescut împreună și de mai bine de nouă ani sunt căsătoriți. Atunci când a apărut micuța Sofia și-au dorit să îi lase zestre un lucru cu adevărat special, așa că atunci când au găsit acest loc în pădure le-a venit imediat ideea.

Au construit totul ei. Iar Zestrea Sofiei a fost cea mai frumoasă lecție pentru ea: a contribuit la construcția căsuței, a văzut întregul proces, a învățat ce înseamnă răbdarea și a făcut lucruri utile în perioada pandemiei: a învățat matematică adunând cuie, conuri de brad sau crengi uscate, scriind operații matematice pe paleți de lemn cu vopsea, învățând ce înseamnă și cât de importantă este o fundație.

Dar cum arată povestea din spatele unui loc așa frumos ca Zestrea Sofiei? Și cine sunt Alexandra, Adi și Sofia?

Care este povestea pe care încearcă să o spună Zestrea Sofiei?

Zestrea Sofiei este, în fapt, chiar zestrea Sofiei, a puiului nostru de om: moștenirea unei copilării la munte, în natură, pe care s-o prețuiască mereu. Ca orice părinte, ne-am dorit pentru copilul nostru ce am considerat noi că este mai bun: să se bucure de natură, să aibă șansă să prețuiască pădurea, muntele, peisajele și toate frumusețile blocate, din păcate, de ecranele gadgeturilor. Ca apelativul „zestre” să-și găsească într-adevăr valoarea, căsuța-moștenire este, practic, făcută de mâna părinților ei, cu dorința de a o împărți cu cei ce-i trec pragul – altă valoare pe care vrem să i-o insuflăm Sofiei.

Cine sunt oamenii din spatele acestui loc absolut minunat?

Noi suntem Alexandra și Adrian Muntean, părinții Sofiei – cei din spatele poveștii Zestrea Sofiei. Adi, așa cum îi spunem noi, este cel care a construit efectiv cabana: a bătut fiecare cui și a furat fiecare moment din timpul lui liber pentru a construi ceea ce avea să devină moștenirea unei copilării în natură, așa cum ne place să o numim. Iar eu, Alexandra, sunt partea creativă a familiei. Florist și hairstylist de meserie, mă ocup de partea frumoasă a organizării de evenimente. De aici și ideea de concept al cabanei, precum și fiecare decor. Personajul principal însă, cel în jurul căruia s-a conturat toată povestea, este Sofia, fiica noastră – puiul de om, așa cum îl numim noi și care, sperăm noi, să ducă mai departe valorile pe care le prețuim atât de mult.

Citește și: Povestea corporatistului din Cluj care și-a vândut apartamentul și s-a întors acasă, în Grădina lu’ Ion din Vișeul de Sus, pentru a se bucura de liniște, natură și tradițiile maramureșene

Cum a început toată această aventură pentru voi?

Inițial, am gândit proiectul pentru noi, ne-am dorit să fie a doua casă a familiei noastre, o oază de liniște după zilele de muncă și de școală. Am început de la zero în luna mai a acestui an și, ușor, ușor, Zestrea Sofiei a prins contur, fiind astăzi pregătită să-și primească oaspeții.

Prima și prima experiență a fost chiar în data de 1 noiembrie – atunci am pregătit un decor pentru o sesiune foto a unei logodne între doi tineri frumoși. Fotografii au fost tare încântați de căsuța noastră, decor, locație și ne-au întrebat dacă ne-am gândit să împărțim realizarea noastră și cu alți oameni. Cumva, cam asta ne întrebau toți cei care veneau în vizită. Nu mult după aceasta ne-am hotărât că este momentul ca Sofia să învețe ce înseamnă să împărtășim cu ceilalți, iar oamenilor care ne trec pragul să le creăm momente unice.

Căsuța voastră de lemn este departe de stilul tradițional românesc, cum v-a venit ideea acestui design?

Totul a început de la cadoul pe care l-am primit de ziua mea de la Adi, soțul meu. Ce-i drept, cel mai frumos cadou: un teren în Transalpina de Apuseni, în pădure, un loc retras, perfect pentru familia noastră.

Respectăm tradiția românească și ne plac lucrurile autentic românești, nici nu am avut un plan stabilit, nu ne-am gândit niciodată unde vom putea ajunge, nu ne-am setat obiective, însă am avut în minte imaginea căsuței Zestrea Sofiei de fiecare dată când am închis ochii și ne-am imaginat. Am știut din prima clipă cum o să arate căsuța familiei noastre, pe atunci încă fără să se numească Zestrea Sofiei. Știam unde o să fie poziționată bucătăria, unde vom amplasa leagănele, ba chiar și unde va sta lada veche de armament ce este acum suport pentru TV – o lădiță ce datează de câțiva zeci de ani buni, cu o istorie stufoasă și urme de timp ce-i conferă autenticitate. Ca design, îmi place foarte tare să gândesc imaginea de ansamblu, să așez și chiar să mă sucesc de zeci de ori când vine vorba de cum să așez fiecare lucru – astfel încât, la sfârșit, să fie un decor adevărat, ce emană pasiune și frumos. Probabil par puțin exagerată, însă pentru fiecare oaspete aranjez, rearanjez sau schimb spațiul. Trebuie să se potrivească așternuturile de pat cu decorul, la fel și perioada, precum și anotimpul.

Adi a construit întreaga căsuță, de unde această pasiune și pricepere?

Chiar și noi am fost surprinși de faptul că Adi are asemenea înclinații. Știam că se pricepe la toate, dar n-am mai construit o căsuță în pădure până acum, ba chiar una cu un design specific. A fost o provocare pentru el și mărturisesc că sunt tare mândră de soțul meu: s-a informat, și-a făcut mai mult timp pentru construcție, a fost dornic să reușească. Bineînțeles, au fost unele lucruri la care a cerut ajutor de specialitate, însă putem spune că este făcută de mâinile lui.

Dacă Adi s-a ocupt de partea practică, înțeleg că tu, Alexandra, te-ai ocupat de partea estetică.

Da, Adi s-a ocupat de partea practică, iar eu am fost, în primul rând, ucenicul lui: am lăcuit, i-am dat cuie, îi țineam obiectele și încercam să-i fac munca mai ușoară. Atât eu, cât și Sofia. Chiar și asta a fost o lecție pentru ea: a contribuit la construcția căsuței ei, a văzut întregul proces, a învățat ce înseamnă răbdarea (abia aștepta să o vadă finalizată), și a făcut lucruri utile în perioada pandemiei: a învățat matematică adunând cuie, conuri de brad sau crengi uscate, scriind operații matematice pe paleți de lemn cu vopsea, învățând ce înseamnă și cât de importantă este o fundație –  susține căsuța care, sperăm noi, să-i fie la rându-i fundație pentru o educație frumoasă.

Atunci când căsuța a fost finalizată, momentul mult așteptat de mine, am intrat „în acțiune”: am conceput fiecare colțișor al Zestrei Sofiei în mod unic, din lucruri handmade, nu neapărat scumpe ca preț, însă extrem de valoroase ca autenticitate, creație și artă. Spre exemplu, colțișorul dedicat copiilor de la Zestrea Sofiei este realizat din lucruri care ”i-au rămas mici” Sofiei. Nimic nu se aruncă – se refolosește! Mai apoi, portița spre Cărarea Secretă (veți ști despre ce vorbesc doar în momentul în care ne veți trece pragul) este susținută de o arcadă veche, pe care o foloseam ca design pentru diverse petreceri. Avem multe exemple de lucruri pe care le-am integrat și care, la un moment dat, făceau parte din alte povești.

Cu ce vă ocupați în afara poveștii de la Zestrea Sofiei? Sau, mai bine spus, mai aveți timp și de altceva 🙂

Eu am fost educator și florist, însă după câțiva ani de dus aceste două meserii în paralel, am ales ce mă reprezintă cel mai mult: partea de creație. Mi-am păstrat răbdarea doar pentru Sofia, alegând să dedic timp important educației ei – acesta a fost principalul job. În timpul rămas, pregăteam decoruri pentru diferite evenimente, locații, petreceri și tot ceea ce ține de pasiunea mea pentru frumos, așa cum o numesc de fiecare dată.

Adi este și el un om norocos pentru ca face exact ceea ce-i place. Se implica în orice înseamnă construcție: a ajutat și la construirea căsuței în care locuim, pe lângă Zestrea Sofiei. Sofia este cea mai ocupată membră a familiei, oferind cel mai mult timp, efort și muncă job-ului său: acela de a fi copil în vremuri ciudat de grele.

Citește și: Au renunțat la viața agitată de birou pentru a avea mai mult timp pentru copil. Miruna și Silviu (kindertrips) au ales să îi arate Noriei lumea cu bagajul în spate și au început să călătorească prin România

Cum v-ați cunoscut? Și de cât timp sunteți împreună?

Un lucru este sigur: nu doar povestea căsuței Zestrea Sofiei este frumoasă, exact așa este și povestea noastră. Ne cunoaștem dintotdeauna. Am copilărit, crescut și învățat împreună. Adi a fost primul meu iubit, povestea noastră este una demnă de basme. Acum avem deja nouă ani de căsnicie și mulțumim în fiecare zi pentru darul pe care povestea noastră l-a primit: Sofia.

De unde iubirea pentru munte?

Cine nu iubește muntele? Noi credem că sunt destul de puțini oameni care nu apreciază liniștea și esența pe care o are muntele. Ne numărăm printre cei care și-au dorit întotdeauna o viață simplă, fără lipsuri, însă una autentic trăită. Nu degeaba se spune că avem doar una singură… așa că vrem să ne-o trăim așa cum știm noi cel mai bine. Asta am ales noi, să-i facem loc muntelui în viața noastră și să ne bucurăm de el, departe de agitația orașului, zgomotul jocurilor video sau ecoul televizorului din cealaltă cameră. Asta am ales și pentru copilul nostru, căruia vrem să-i inspirăm lucrurile simple, cărora doar oamenii le pot oferi valoare. Vă mărturisim, fiind primii cărora le dezvăluim secretul nostru, că ne-am gândit ca, peste ani, să ne trăim bătrânețea la munte.

Cine a fost cu ideea începerii acestei afaceri?

Mult spus afacere. Așa cum am menționat anterior, îndemnurile apropiaților ne-au făcut să ne recalculăm poziția. În acest moment, nu o putem numi afacere. Este o perioadă de probă, de la finalul căreia vom trage niște concluzii și direcții. Nu suntem în domeniu, nu am știut exact ce implică acest lucru. Însă învățăm, experimentăm, iar după această perioadă vom putea să știm dacă suntem făcuți pentru o astfel de „afacere”. Lăsăm lucrurile să vină de la sine.

Ați început munca în mai și acum, în această iarnă, ați avut deja primii oaspeți. Cât de greu a fost să deschideți această afacere în timpul unui an atât de imprevizibil precum a fost 2020?

Am fost chiar și noi extraordinar de surprinși. Nu ne-am așteptat să avem un număr așa mare de oameni care, pe lângă faptul că ne apreciază munca, fac un efort și vin din locuri îndepărtate să se bucure de realizarea noastră. La început, credeam că vom da căsuța doar pentru câteva zile, însă am ajuns să ne păstrăm chiar nouă câteva zile.

Cum ați ajuns în acest colț de rai?

Am văzut câteva locuri înainte, însă niciunul la fel. M-am îndrăgostit de el de prima dată când l-am văzut și am avut senzația aceea familiară. Deja știam cum pot sa mă folosesc de spațiu, cum să fie poziționată căsuța. Am fost foarte entuziasmată, era ireal de frumos locul, retras, unul chiar sălbatic – exact ce ne doream.

Prezentați-ne puțin zona. Cât de ușor se ajunge la voi? Și ce pot face turiștii aici?

Zestrea Sofiei este situată în județul Alba, Comuna Râmeț, Sat Cotorăști. Se ajunge urmând drumul de la Aiud – Aiudul de Sus – stânga către Râmeț – prin pădurea Sloboda – Zestrea Sofiei. Fără grijă, oricine alege să ne viziteze primește înainte coordonatele și toate detaliile necesare pentru a ajunge la noi. Nu se ajunge greu, mai ales în anotimpurile calde. Iarna îi îndemnăm pe oameni să vină cu o mașină adaptată condițiilor – pe de altă parte, noi putem asigura transportul pe drumul ce nu se poate traversa cu o mașină mică.

Sunt destul de multe atracții turistice: Huda lui Papară, Mănăstirea Ponor, Mănăstirea Râmeț, Creasta Fața Pietrii, Rîmetea. Bucurați-vă de toate când ne vizitați, sunt speciale!

Cine sunt oamenii care aleg să vină în vârf de munte, pe Transalpina de Apuseni?

Oamenii simpli, oameni care vin să se detașeze de tot ce înseamnă cotidian, oameni cărora le place să se gospodărească, care fac drumeții, citesc, petrec timp prețios în familie. În câteva cuvinte, oameni cât mai aproape de ceea ce suntem noi.

Ați reușit să legați prietenii cu oaspeții care v-au trecut pragul?

Da, e minunat că am avut ocazia să cunoaștem oameni frumoși, cu care păstrăm legătura. Ne sfătuiesc, ne încurajează și ajută și le mulțumim din suflet. Sunt oameni din toate colțurile țării pe care nu i-am cunoscut înainte, oameni de care am legat trăiri prin Zestrea Sofiei. Suntem extrem de norocoși din perspectiva aceasta!

Ce vă doriți să învețe Sofia din toată această aventură?

Acum ceva timp, Sofia m-a întrebat: „Ce tot atâta Zestrea Sofiei în sus, Zestrea Sofiei în jos?”. Și pe bună dreptate, ne-am amuzat! 🙂 E încă micuță și nu-și dă seama exact, dar participă în mod direct la tot ce implică căsuța noastră. Când o să fie mare, o să-i amintim câți oameni au contribuit la zestrea ei, câte amintiri au lăsat aceștia în locul ei și câte bucurii și momente unice a creat moștenirea ei.

Și ce ați învățat voi din ea în această perioadă scurtă?

Am învățat din toate rolurile pe care viața ți le oferă. Am învățat să fim părinți care-și doresc tot ce cred ei că este mai bun pentru copilul lor, am învățat ce înseamnă să renunți la timpul tău pentru a pregăti toate cele necesare, astfel încât cei ce ne trec pragul să se simte foarte bine, am învățat să fim constructori, designeri, proprietari, ingineri, ghid turistic, copywriteri, creatori de content, viitori specialiști social media și multe alte meserii. Ne putem reorienta oricând, nu? Zestrea Sofiei a fost foarte generoasă și ne-a învățat de toate! 🙂

Nu în ultimul rând, ne-a învățat ce înseamnă răbdarea, înțelegerea, prioritizarea lucrurilor și gestionarea tuturor situațiilor apărute. Mulțumim pentru experiența asta care a fost o lecție chiar și pentru noi!

În final, de ce ar trebui să aleagă să-și petreacă vacanța la voi?

Așa cum am menționat mai sus, oameni cât mai aproape de ceea ce suntem noi. Oameni care apreciază lucrurile autentice, handmade într-o căsuță în mijlocul cartierului de pini, așa cum îl numim noi. Oameni care se pot lipsi de confortul apartamentului, oameni care se pot adapta vieții în natură, iar această experiență de a trăi departe de facilitățile orașului le trezește interesul.

Și ce planuri aveți cu Zestrea Sofiei în viitor 🙂

2020 ne-a învățat să nu ne facem planuri, întocmai funcționăm și noi. Nu avem un plan pe termen lung, însă trăim clipa, ne bucurăm de experiențele de până acum, precum și de cele ce vor urma. Vom trage curând concluzia despre Zestrea Sofiei în viitor, o să vă ținem la curent pe pagina noastră!