Cum a ajuns o româncă să conducă fundația ASR Prințul Charles de Wales: despre societatea civilă de la noi, cu Aura Woodward, mentor Ashoka România
„Schimbarea în bine este posibilă pentru cei care știu ce vor și au un plan”, acesta este gândul cu care a plecat Aura Woodward dintr-un sat din Apuseni și a ajuns să lucreze cu Alteța Sa Regală Prințul Charles de Wales, după aproape un deceniu la BBC World Service. Cum a ajuns aici? Răspunsul este simplu: cu ajutorul educației.
Aura Woodward ne-a povestit despre cum este să lucreze cu Familia Regală a Marii Britanii: „ASR Prințul Charles de Wales iubește mult România, ne cunoaște florile rare, pădurile, arhitectura, istoria și geografia ca nimeni altcineva”. Pentru foarte mult timp a făcut drumul de la palatele londoneze către satele românești. Cum a reușit? Aura Woordward spune că „sunt rezonabil de organizată, știu să împachetez militărește și pot jongla o logistică mai complicată”.
Locuiește în capitala Marii Britanii, însă se întoarce de fiecare dată în România pentru a ajuta societatea civilă de la noi. Așa a devenit mentor Ashoka România și a ajuns să lucreze cu fundații care ajută tineri și familii care trăiesc la limita sărăciei, persoane adulte cu dizabilități și copii din spectrul autist. Dar care sunt greutățile și oportunitățile pe care le vede? Și cum ajută organizațiile să meargă mai departe?
Aura Woodward, ce faceți acum? Unde sunteți în această perioadă?
Din cauza pandemiei sunt în Marea Britanie. Vizitele pe care le aveam plănuite în România au fost anulate, din păcate, dar sper să ajung în primăvară.
Cum a ajuns o fetiță născută într-un sat din Apuseni numit Beliş să lucreze cu ASR Prințului Charles și Familia Regală Britanică?
Mă trag dintr-o familie minunată din Apuseni. Răspunsul la întrebarea ta este cu ajutorul educației. Am lucrat 15 ani pentru două fundații ale ASR Prințul Charles de Wales, iar înainte am avut o carieră de aproape un deceniu la BBC World Service. Educația este cea care mi-a deschis toate ușile.
Dar aici este o discuție întreagă. Educația mea a fost preponderent academică. Însă, acum văd educația nu doar în sens academic, ci și vocațional. O societate sănătoasă și prosperă are nevoie în egală măsură de profesori, filosofi, tâmplari și brutari. În ultimii ani am întâlnit tâmplari de exemplu, care fac cele mai frumoase ferestre sau uși tradiționale și care, grație priceperii lor, au o viață prosperă. Educația, în acest sens larg, cred, este esențială.
Cum a fost să lucrați cu ASR Prințului Charles?
A fost o mare onoare pentru mine să lucrez cu ASR Prințul Charles de Wales și să contribui la efortul și viziunea ASR pentru o lume mai bună. Ultimii cinci ani au fost foarte speciali, întrucât am condus Fundația ASR Prințul de Wales în România. Rostul Fundației este acela de a oferi programe care să ajute la dezvoltarea armonioasă a României, în special în spațiul rural, reflectând principiile și viziunea ASR.
Am pus pe picioare programe de păstrare a arhitecturii medievale din sudul Transilvaniei, de susținere a unor forme de artă tradițională, a micilor fermieri sau a soldaților români răniți pe frontul din Afghanistan. Aceste programe au urmărit nu doar să rezolve probleme imediate, dar și să aducă inovație și modele de dezvoltare.
ASR Prințul Charles de Wales iubește mult România, ne cunoaște florile rare, pădurile, arhitectura, istoria și geografia ca nimeni altcineva. A fost foarte special să lucrez cu ASR și cu echipa lui de la Clarence House (reședința oficială a ASR Prințului Charles de Wales la Londra) la aceste programe.
Pentru foarte mult timp ați făcut drumul între palatele regale de la Londra şi satele din România, cum au fost acești ani pentru dvs? Ce ați învățat din acea perioadă?
Proiectele la care lucram erau bine definite, aveau un plan în spate și am creat infrastructura necesară. Am lucrat cu oameni minunați, specialiști în restaurare din Anglia, specialiști în agricultură bio din Italia, profesori de artă din Germania și desigur cu mulți colegi minunați în România. Aș spune că sunt rezonabil de organizată, știu să împachetez militărește și pot jongla o logistică mai complicată.
Ce am învățat din această perioadă? Pasiunea pentru ceea ce faci mută munții dacă e nevoie. Nu au fost crize, dar inevitabil au fost momente intense. Însă în fiecare dimineață îmi începeam ziua plină de energie, întrucât lucram la proiecte în care credeam profund. Am multe fotografii din acea perioadă care mă fac mereu să zâmbesc.
Care a fost gândul cu care ați plecat la drum atunci când ați început să lucrați pentru Fundaţia ASR Prințului Charles în România?
Încă de la începuturile Fundației ASR Prințul de Wales România, mi-a fost foarte clar că ASR dorește să lase o moștenire țării noastre. Iar Fundația va fi cel mai bun vehicul pentru asta. Prima strategia de dezvoltare, gândită pe trei ani, a fost creionată în jurul unor proiecte din zona rurală care aduc inovație, care oferă localnicilor șansa de a învăța lucruri noi, de a deprinde abilități care să îi facă angajabili și să le facă viața mai ușoară și mai frumoasă.
Avem foarte multe resurse la țară, dar din păcate și multă sărăcie. Acest aspect – cum folosim resursele pe care le avem la țară ca să creăm locuri de muncă, să încurajăm o mică economie locală esențială pentru calitatea vieții oamenilor – a fost preocuparea mea principală. Nu am nicio îndoială că progresul este posibil aproape oriunde, dacă ai un plan și ceva resurse.
Și, acum la final de capitol, care este realizarea cu care vă mândriți cel mai mult?
Dacă ar fi să aleg un singur proiect care într-un fel îmi definește propria viziune, este Centrul de Pregătire de la Viscri.
Casa de la Viscri, unde este sediul Fundației ASR Prințul de Wales, are o șură foarte mare care la începuturile Fundației stătea să cadă. Eu am văzut însă în această clădire o imensă resursă, neutilizată.
Propunerea mea – susținută de ASR Prințul Charles – a fost ca această șură să devină un spațiu multifuncțional, unde să poată fi organizate cursuri, programe de pregătire iar când nu sunt proiecte caritabile să fie folosită ca o cafenea. Am amenajat și o bibliotecă cu cărți donate de editura Humanitas.
În amenajarea șurii au fost folosite materiale și meșteri locali, iar reparațiile au urmat tehnici de restaurare tradiționale. Proiectul a salvat o clădire istorică, i-a dat o altă viață pentru mulți ani de acum înainte în beneficul comunității, a creat locuri de muncă pentru localnici și a demonstrat că aceste clădiri istorice pot avea rol de catalizator în dezvoltarea unei economii locale. Viscri are mulți vizitatori și știu că mii de oameni ajung în această șură în fiecare an și asta mă bucură enorm.
Aura Woodward, ce înseamnă pentru dvs. noțiunea de „lider”? Vă considerați astfel?
Vremurile în care șeful știe tot și ia toate deciziile, sunt vremuri apuse. După încheierea contractului cu Fundația ASR Prințul de Wales, am urmat un program de leadership la Universitatea Oxford. Programul a fost gândit pentru cei care au experiență în conducerea unor organizații private, de stat sau din sectorul caritabil. Am avut colegi din întreaga lume și a fost fascinant să discutăm despre ce înseamnă astăzi – în contextul crizelor, dar și al felului în care se iau decizii și circulă informația – să fii un lider. Pentru mine liderii sunt cei care au viziune, care sunt capabili să facă planuri de dezvoltare și care să pună în practică această viziune. Cred că este esențial pentru liderii autentici nu doar să se înconjoare de oameni pricepuți, dar și să-i asculte și se le accepte ideile, chiar și atunci când nu coincid cu ale lor. Leadershipul este un sport de echipă, nu un sport individual. Angajații sunt o resursă de preț. Ei trebuie motivați și încurajați să fie creativi și să își asume răspunderi.
Cum arată societatea civilă de la noi?
Societatea civilă din România, mai ales în ultimul deceniu aș spune, a intrat într-o altă ligă. Este minunat să vedem din ce în ce mai multe ONG-uri care au un impact social atât de important. Organizații care oferă servicii vitale celor aflați la greu, dar și organizații care promovează dezvoltarea, inovația sau care luptă să protejeze arhitectura sau pădurile țării. Chiar activitățile de identificare și de susținere a antreprenorilor sociali pe care Ashoka le întreprinde de trei ani arată potențialul de inovare socială sistemică în România.
Cred însă că sistemul are nevoie de reformă. În acest moment nu știm exact nici câte asociații și fundații există în țară din cauza procedurii mult prea complicate și, aș spune, ineficiente. Procedurile trebuie simplificate și este nevoie de transparență. Este nevoie de un sistem nou care să ne permită să aflăm online, în câteva minute, detalii importante despre aceste ONG-uri. Cine sunt aceste organizații, cine le-a fondat, câți bani strâng și ce proiecte derulează. Care este impactul lor social. Un astfel de sistem ar permite și identificarea nevoilor din sector și ar ajuta mult la strângerea de fonduri. Donatorii ar avea mult mai multă încredere în ONG-uri mici și mari care oferă transparență. În ultimii ani am lucrat cu multe ONG-urile și știu că mulți angajați au nevoie de programe care să îi ajute pe partea de strategie, comunicare sau strângere de fonduri.
În România există facilități fiscale atât pentru persoane fizice care pot redirecționa până la 3% din impozitul lor (bani care se duc altfel la stat) către un ONG, cât și pentru companii. Din nou procedurile complicate fac aceste donații, mai ales cele ale persoanelor fizice, anevoioase. Ar fi de mare ajutor ca acestea să poată fi făcute online, în câteva minute.
Cât de mult s-a schimbat societatea civică odată cu pandemia de coronavirus?
Sunt două crize majore prin care trecem. O criză sanitară din cauza acestui virus nou. Și o criză economică, poate cea mai profundă de la Al Doilea Război Mondial încoace. În această perioadă multe donații se îndreaptă spre acele ONG-uri care lucrează în domeniul medical sau sanitar, ceea ce este de înțeles. Însă sunt mii și mii de ONG-uri care oferă servicii cruciale persoanelor cu dizabilități, copiilor aflați în situații vulnerabile sau familiilor care trăiesc la limita sărăciei.
Multe din aceste organizații sunt în situații financiare extrem de dificile și ar fi o tragedie pentru noi ca societate dacă ele vor deveni victime colaterale ale pandemiei, salvând în schimb organizații care au oferit echipamente medicale în perioada pandemiei, dar a căror misiune este limitată.
Care sunt oportunitățile pe care le vedeți în sectorul non-profit din România?
Dacă vom reforma sistemul caritabil pentru a-l face transparent și a oferi sprijinul necesar celor care lucrează în acest sector, viitorul sectorului caritabil în România este unul extrem de promițător. Societatea civilă este din ce în ce mai implicată și cred că realizăm pe zi ce trece că fiecare dintre noi putem face o lume mai bună, contribuind la proiecte caritabile.
Povestiți-ne puțin despre Unlonely Civil Society … cum a fost acest proiect pentru dvs., Aura Woodward? Și cum au fost primite cele două webinare de fundraising pe care le-ați susținut?
Unlonely Civil Society este un program implementat de Ashoka România. 30 de ONG-uri din România și Republica Moldova participă la acest program care a fost gândit să ofere sprijin mai ales pe partea de construcție instituțională în aceste vremuri dificile. Rolul meu a fost de a discuta cu colegii din aceste ONG-uri despre elementele strategiei de dezvoltare. Cum definim misiunea organizației, care sunt programele care au impact social, cum întocmim un buget. Am vorbit despre ingredientele aplicațiilor de finanțare pentru donatori individuali, corporații, trusturi și fundații. Pe unele ONG-uri le știam, dar cele mai multe au fost noi pentru mine. Este impresionat ce fac și impactul social pe care îl au. Dar multe au nevoie de sprijin.
Cred că este important să conștientizăm că nu doar ONG-urile mari sau cele care au norocul să aibă parte de atenția mass-media au nevoie de ajutor, ci întregul sectorul. Această criză cred că este încă un argument al nevoii de a reforma sectorul caritabil pentru a avea o imagine reală a ceea ce se întâmplă la firul ierbii și a putea interveni eficient acolo unde impactul social este măsurabil și nevoile sunt cu adevărat cele mai mari.
Cât de greu le este celor din societatea civică din Românai să acceseze fonduri? Și care sunt cele mai mari oportunități pentru ei?
În acest moment este greu pentru aproape toate ONG-urile să acceseze fonduri. În Marea Britanie, de exemplu, Guvernul a oferit fonduri de urgență sectorului caritabil sub formă de granturi. Donatori individuali mari au oferit și ei programe speciale de finanțare, destinate mai ales ONG-urilor mici și medii și asta pentru că ONG-urile mari au alte resurse, și foarte probabil rezerve financiare ca să navigheze această perioadă critică.
Maniera în care scriem aplicațiile de finanțare ca să descrie convingător și cu suficiente detalii impactul pe care organizația îl are este foarte important în orice context. Acum însă, când concurența pe fonduri este atât de mare, aceste aplicații trebuie scrise în așa fel încât să îți rămână în minte. Una dintre resursele importante, care cred nu este folosită la potențialul ei, este această posibilitate pentru angajați de a redirecționa până la 3,5% din impozit. Nu știu dacă există cifre exacte, dar înțeleg dintr-un studiu, că doar 20% din angajații din România se folosesc de această facilitate.
Sunt mentor pentru trei organizații. FĂRĂ, o fundație ce sprijină tineri și familii care trăiesc la limita sărăciei – singura fundație din România care funcționează sub patronajul ASR Prințul Charles. Celelalte două fundații sunt Fundația pentru Voi din Timișoara care susține persoane adulte cu dizabilități și AutismVoice care oferă programe de recuperare pentru copii din spectrul autist. Este atât de importantă munca lor și m-am bucurat enorm că am avut oportunitatea să lucrez cu aceste organizații la potențiale propuneri de finanțare.
Ashoka este cea mai mare organizație globală de promovare și susținere a antreprenoriatului social și inovației sociale, clasată de NGO Advisor pe locul 13 din 500 de ONG-uri din lume. Ashoka este prezentă începând din 2017 și în România unde își propune să contribuie la crearea unei societăți în care fiecare cetățean este un agent al schimbării, capabil să ia acțiune în mod creativ pentru a rezolva probleme sociale. Ashoka România este susținută de Romanian-American Foundation, partener de lansare și de NN România, partener strategic. Dacă știi pe cineva care schimbă România, citește criteriile noastre de selecție și nominalizează următorul Ashoka Fellow!
Și, la final, Aura Woodward care ar fi mesajul pe care l-ați avea pentru cei care își doresc să schimbe lumea?
Că au nevoie de un plan ☺.
Schimbarea în bine este posibilă pentru cei care știu ce vor și au un plan.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
