Cum ajungi de la muzica tradițională la cea clasică? Răzvan Rădos: „Am crescut într-o familie cu valori creștine, iar mândria personală era considerată o greșeală”

Răzvan Rădos, cum a intrat muzica în viața ta? 

Nu-mi amintesc prea bine. Am doi frați mai mari și, ca orice mezin cred, am învățat alături de ei o mulțime de lucruri în primii ani de viață. Spre exemplu nu-mi amintesc când am învățat notele muzicale. Probabil s-a întâmplat la o vârstă extrem de fragedă. În același fel am învățat alături de ei multe cântece și jocuri ale copilăriei. Mai târziu, în jurul vârstei de zece ani, părinții m-au încurajat să merg la Clubul Copiilor din Hunedoara la clasa de muzică tradițională pentru că mă surprindeau frecvent interpretând cântece din repertoriul regretatului rapsod Drăgan Muntean. 

Și cine te-a influențat și te-a sprijinit cel mai mult atunci când erai mic?

Întreaga familie. Uneori prin gesturi discrete, alteori prin eforturi impresionante. Îmi amintesc cum părinții mă însoțeau la concursuri prin țară și cum mă consolau cu multă căldură și eleganță în situațiile în care nu urcam pe podium. De asemenea, îmi sărbătoreau cu generozitate succesele. 

Răzvan Rădos: „Îmi amintesc cu multă plăcere vacanțele petrecute alături de bunici unde diminețile erau înviorate de emisiunile radio cu muzică tradițională din Banat”

Cum a fost copilăria ta? Și ce se asculta la tine în casă?

Am crescut în mediul rural, într-o zonă foarte specială din punct de vedere geografic și etnografic. Ținutul Pădurenilor din Hunedoara este renumit pentru peisajele de poveste și pentru tradițiile încă prezente în mijlocul comunităților. Eram impresionat în special de ritualurile agrare și de ceremoniile prilejuite de marile treceri (naștere – nuntă – moarte). 

Acestea aduceau în prim plan o serie de practici magico-religioase care nășteau la rândul lor întrebări filosofice. Cred că acest climat, orientat cumva preponderent spre transcendență, a dat naștere mai târziu unui profil artistic în ceea ce mă privește. Îmi amintesc cu multă plăcere vacanțele petrecute alături de bunici unde diminețile erau înviorate de emisiunile radio cu muzică tradițională din Banat. 

Dacă nu ar fi fost muzica… ce ar fi fost pentru Răzvan Rădos?

Îmi place leadershipul și puterea lui transformatoare dincolo de activitatea pe care o îmbunătățește în mod concret. Îmi place leadershipul care motivează, care inspiră. 

Îmi place devenirea spirituală din spatele oricărei vocații sau meserii abordată cu onestitate și cu dorința de a face bine. În gândul meu nu mă numesc dirijor ci… antrenor de coruri. Cred deci că aș fi putut să fac o carieră în leadership într-un alt domeniu. 

Care este cel mai mare vis al tău? Dar cea mai mare temere?

Cel mai mare vis este ca spre sfârșitul carierei mele arta corală să fie apreciată de publicul mare din România, iar manifestările corale de bună calitate să aibă loc pe mari scene precum Sala Palatului, Romexpo, Arenele Romane etc, cu casa închisă. 

Mă tem în general de mediocritate, de rutina care blochează scânteia creatoare și de impostură. 

Cine este cea mai importantă persoană din viața ta – prima pe care o suni atunci când ai nevoie de un sfat sau cu care sărbătorești o veste bună?

Este cu siguranță soția mea. 

Ce nu știe nimeni despre Răzvan Rădos?

Că mă simt atras de activități precum tâmplăria și zidăria.   

Pe 10 mai te putem vedea pe Scena Sălii Radio alături de Corul de Copii Radio care aniversează anul acesta 80 de ani de existenţă. Invită-ne, te rog, la spectacol…

Biletele pentru Concertul aniversar din seara zilei de 10 mai s-au epuizat în trei ore și jumătate, un minunat record pentru noi. Din respect pentru public vom relua cu drag acest concert și în seara zilei de 17 mai. Biletele se găsesc la casa de bilete a Sălii Radio și pe site-ul bilete.ro. Evenimentul are ca invitați de onoare membri alumni, adulți care vor susține momente muzicale pe care le-au cântat acum câteva decenii pe aceeași scenă, ca membri ai Corului de Copii Radio, sub conducerea unor dirijori de legendă. Programul concertului reiterează puncte istorice importante din parcursul ansamblului, iar în cea de-a doua parte, invită publicul în zona spectacolului conceptual. Pe scurt, aniversăm cu mândrie și bucurie opt decenii de copilărie petrecută sub semnul frumuseții muzicii și sub cupola prestigioasă a Societății Române de Radiodifuziune. 

Citește și: Regimul comunist i-a trimis în exil în Tulcea – Artista Luiza Zan: „Ai mei nu vorbeau de frica spionilor”

Și, la final, o rugăminte: ce le-ai spune părinților care se gândesc să-și ducă copiii la muzică, dar nu știu încă dacă, unde și cum să o facă.

Le-aș spune că un cor este un loc sigur din punct de vedere fizic și emoțional unde copiii își pot dezvolta abilități muzicale și sociale deosebite. Din experiența mea, un copil care construiește o carieră muzicală individuală se luptă uneori cu presiuni psihologice apăsătoare și este expus riscului augmentării egoului care poate afecta în mod negativ autoevaluarea, integritatea și demnitatea. 

Însă educația corală făcută cu onestitate are o configurație orientată împotriva eventualelor dezechilibre. Spre exemplu îi stimulează constant și îi expune progresiv pe copiii introvertiți și disciplinează cu delicatețe expansivitatea. Structurează gândirea prin metode eficiente și răsplătește prompt munca susținută. 

Nu în ultimul rând, personal cred că un copil expus la frumusețea artei dezvoltă motoare mentale intuitive capabile de cunoaștere eidetică, adică învață în timp să identifice esențele și reperele arhetipale, iar aceste abilități generează de regulă autenticitate și rezultate remarcabile în interiorul oricărui domeniu de activitate. 

Avem în România coruri de copii impresionante, cu dirijori deosebit de talentați de care mă simt legat printr-o mare admirație. Și porțile noastre se deschid de două ori pe an prin preselecțiile Atelierului Școala de Cor. Detalii despre activitatea noastră găsiți pe site-ul Sălii Radio și pe paginile de social media Corul de Copii Radio.