Cum pot copiii să trăiască o săptămână fără smartphone? Și cum se poate preda matematica cu ajutorul storytellingului? Doar o singură persoană știe: Elena Manuela David. „Sunt cea a cărei voce repetă faptul că părintele este primul profesor și profesorul al doilea părinte"

Nu m-am liniștit nici în școala primară cu poveștile de la pauza mare pe care le spuneam colegilor ca să am același motiv de a-mi dona pachețelul colegului meu de bancă. Mama îmi lua tot felul de cărți dar îmi plăceau la nebunie Poveștile la Telefon ale lui Gianni Rodari, Fabulele lui Esop, Alice în lumea Oglinzii – Lewis Caroll, Till Eulenspiegel, apropo, pe vremea mea cartea se numea Till Buhoglindă, am corectat denumirea învățând limba germană, poeziile cu Haplea, Poveștile de vânătoare ale lui Turgheniev, Basmele dar nu toate, repovesteam cele ale lui Andersen sau bucăți din 1001 de Nopți pentru că aveam ediția rescrisă de către Eusebiu Camilar, acum îmi dau seama că îmi plăceau unele personaje. Au urmat prin clasa a cincea Tom și Huck în aventura de pe Mississippi și evident Winnetou, însă mai și inventam personaje.

Elena Manuela David: „Mama avea o soră învățătoare, aveam un unchi profesor de sport și beneficiam de replicile și prezența unui profesor de matematică, care mi-a devenit ulterior mentor”

Ah, da, de mică spuneam poveștile și în familie, cui nimeream: părinți, bunici, mătuși, verișori, musafiri, și în concedii, seara, spre deliciul adulților.

Acesta a fost primul pas. Apoi au urmat lungile comentarii cu vară-mea Gabi asupra lecturilor, carte cu carte, autor cu autor cu accent pe firul epic dar și cu descrieri de personaje și da, erau primele eforturi de marketing educațional.

Cadrul de persoane care să îmi confirme că meseria asta este posibilă pentru oricine, oriunde exista: tata avea o soră, tanti Jenny care era învățătoare în Cluj. Ea mereu mă asculta cu atenție, ba chiar asezona poveștile mele cu cântecele. Mama avea o soră învățătoare, aveam un unchi profesor de sport și beneficiam de replicile și prezența unui profesor de matematică, care mi-a devenit ulterior mentor,  prieten de familie cu ai mei, dar modelul de profesoară care m-a influențat subconștient timp de aproape 5 ani, de 2 ori pe săptămână, era profesoara de pian, doamna Lotte Seckler. Nu mi-am propus în copilărie să fiu ca ea, eu în copilărie am copilărit, am râs, am trăit fără să mă gândesc că voi crește vreodată, dar când am început să învăț să fiu profesor, de multe ori m-am raportat la lecțiile ei

Elena Manuela David: „Mama este o femeie inteligentă și perseverentă, adepta detaliului, a temelor perfecte, prima în clasa ei la orice școală a urmat”