Andreea Mărcuță are 33 de ani și povestea succesului ei a început când a lăsat o carieră statornică în tribunal pentru un atelier de haine accesorizate. A pornit de la doi angajați și o linie mică de haine pret-a-porter, iar acum vinde la Monte Carlo și la Paris.
Iată povestea unui om de succes care a creat brandul M. Marquise.
De ce ai lăsat un job de succes pentru un vis?
Era un hobby la început. Mi-aduc aminte că plecam din instanță și, în drum spre biroul din Piața Kogălniceanu, mă opream în centrul vechi la mercerie, pentru accesorii și țesături, de unde cumpăram totdeauna câte ceva pentru o bluză, un tricou, diverse lucruri faine.
Cine a cusut la tine în familie?
În afară de bunicile mele, nimeni din familie nu a cusut.
A fost un vis al meu care, atunci când s-a mărit și a căpătat contururile unei afaceri, în sensul că aveam comenzi, am început să particip la diverse târguri și evenimente, m-a făcut să iau o decizie și să renunț la avocatură.
Toată lumea mă pregătise pentru acel moment, auzeam mereu că nu pot ține în paralel și instanța și atelierul, avocatura cere și ea multă implicare, timp de citit și pregătit dosarele. Așa că, într-o bună zi, am ajuns acasă și am anunțat că renunț la avocatură pentru noua afacere.
Îți imaginezi reacțiile. Părinții, iubitul meu, viitorii socri mi-au sărit în cap. Soțul meu, care știa exact cât muncisem și cât învățasem pentru facultate, apoi pentru barou, mi-a zis că mi-am pierdut mințile.
Dar, așa cum sunt eu construită și, când îmi doresc ceva, nu pot să renunț, le-am ținut piept. Și, după doi ani de barou, am lăsat tot și mi-am asumat toate riscurile posibile pentru un vis.
Andreea Mărcuță, creatoarea M. Marquise
De ce a fost avocatura prima opțiune după liceu?
Era visul meu de mică. Și, ce mi-am dorit, am realizat: am vrut să intru la Liceul Sf Sava, am reușit, apoi am vrut să fac Facultatea de Drept, așa s-a întâmplat, apoi am intrat în barou și am muncit mult pentru asta.
Dar așteptările mele din liceu și speranțele s-au izbit și de niște dezamăgiri când am ajuns în profesie. Pledam în drept civil, dar aveam și dosare de comercial, făcusem stagiatura, cu tot ce însemna alergătura și dosarele pregătite pentru cei mai mari, trecusem prin toate și eram bună, apreciată. Dar nu mai era de ajuns, ala că am renunțat fără remușcări.
Ce aduceai nou pe piață cu Marquise?
Am început și apoi cred că m-am specializat în aplicații manuale. Lucram bazele și ulterior le personalizăm spectaculos. Ne-am păstrat ideea și văd că are succes în tot ce producem, inclusiv la rochiile mireselor.
Cum a fost să intrați pe piața din Paris?
După ce ne-am mărit, însemnam ceva pe piața locală, toată lumea ne-a sfătuit să ne setăm pentru piața externă. așa că ne-am înscris la un târg la Paris, Who’s next?. Cine mai era acolo? Nume importante, Irina Schrotter, Venera Arapu ori Maria Lucia Hohan. Îți dai seama de cum ne simțeam noi, brand mic printre atâtea nume consacrate.
Am avut însă inspirația să mergem extrem de bine pregătite, chiar dacă toată lumea ne avertizase că nu ne vom întoarce cu multe comenzi, iar prima participare este mai mult de socializare.
Dar noi aveam cataloage, pliante, toate detaliile la punct, nu lăsasem nimic la întâmplare. Iar asta ne-a ajutat pentru că simțeam că avem controlul. Și, aveam să aflăm, așa venea și aprecierea.
Pe unul dintre cei mai mari clienți ai noștri, cu un lanț de zece magazine în Monaco, specializați în rochii de seară, în acel târg l-am cunoscut. Amuzant este că ne-a spus că va face o comandă mică, pentru că eram un brand la început și ne-am trezit cu câteva sute de produse comandate, cât să intre atelierul în colaps. (râde)
Andreea Mărcuță, creatoarea M. Marquise
Când a fost dificil și când ți-ai dorit să renunți?
Au fost multe momente dificile și clipe când am spus că nu mai pot, că era prea mult. De pildă, când mărești echipa și ajungi la 30 de oameni, realizezi că ai cel puțin tot atâtea familii de care, într-un fel, și tu ai grijă. Este o responsabilitate uriașă. Și cumva, la sfârșitul lunii, fiecare om trebuie să plece mulțumit pentru că știm că, dacă am ajuns la acest nivel, o datorăm fiecărui membru din echipă.
Nu este deloc ușor să scoți colecțiile la timp, să găsești cele mai bune și frumoase materiale, apoi să nu neglijezi clientele care te caută aici și cu care îți place să schimbi o vorbă și un sfat, să îți faci timp și pentru echipa de producție care are nevoie de un lider și de opinia sau aprecierea ta.
Dar toate astea aduc după sine niște succese incredibile.
De fiecare dată când am simțit că pic mi-am zis că pot să fac mai mult, iar asta mi-a dat energia să mă ridic iarăși. Am forța asta înăuntru și o regăsesc de fiecare dată când am nevoie de ea. Sunt puternică și așa trebuie să fiu, nu a existat niciodată altă variantă.
Cum gestionai eșecul când erai mică?
Cred că m-a ajutat mereu tata, care tot timpul îmi dădea câte un imbold și mă ghida în ideea că pot mai mult.
Mergeam la foarte multe concursuri când eram mică, olimpiade, competiții, cum erau în acele vremuri, și mereu simțeam această încredere pe care cumva a transferat-o în mine. Iar fiecare reușită a făcut să se mărească încrederea și să am convingerea că pot mai mult și că se vor petrece numai lucruri bune.
Ești o femeie de succes care s-a croit așa, după cum și-a dorit. Frați, surori mai ai?
Sunt singurul copil din familie. Poate și asta a ajutat.
Mama nu mai este cu mine, iar faptul că boala ei a apărut când eram destul de mică m-a întărit cum nu te-ai aștepta.
Tu coși?
La început am cusut, împreună cu partenera mea de atunci. Făceam modelele și le dădeam fetelor. Și acum stau uneori cu fetele și le ajut, gândim modele, le re-creăm.
Cum ți-ai construit această cochetărie personală?
Cred că de la mama. O admiram cum, țin minte și acum, se aranja minute întregi într-o oglindă mare: se aranja minuțios, asorta tot.
În urma ei, abia așteptam să rămân singură, să mă pot lăfăi în lucrurile ei, chiar dacă le punea mai sus să nu ajung la ele. Dar tot le găseam și le scoteam: pantofii, parfumurile mi le puneam să văd cum arăt în ele.
Și așa am rămas. Nu am fost niciodată genul băiețos, rebel, neglijent. Am fost tot timpul atentă la cum arată părul, cum sunt aranjată, să am machiajul bun. Și mi-au plăcut rochiile dintotdeauna.
Ce-ți dorești acum?
Aș vrea să profit de faptul că am o echipă frumoasă și îmi las puțin timp pentru mine, fiindcă asta simt că îmi lipsește. Să petrec timp și cu familia.
Cred că acesta este cel mai mare risc atunci când intri în afaceri, să uiți de tine și de familie. Fără să ne dăm seama pentru că toată puterea, creativitatea, dragostea ajungem să le dăm acelui copil, afacerea.
Acum mă gândesc să îmi măresc familia și să îmi găsesc timp pentru ea. 😊
