De la homeless la milionar: Povestea lui Nick Mocuța, bărbatul ce scrie în românește cartea succesului de peste ocean: „Probabil cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla în viața asta ar fi fost să mă trezesc într-o familie de oameni bogați, care să-mi asigure totul și să trăiesc o viață liniștită, fără să încerc să fac ceva”

Și cum a fost asta pentru tine? Vii dintr-o familie bună, în care bănuiesc că nu ți-a lipsit niciodată confortul…

Știu, dar dacă ne rezumăm doar la faptul că am avut unde să dorm și să stau, e ok, dar până la urmă eu voiam ceva mai mult. Părinții mei fiind amândoi bugetari, nu au avut resursele necesare ca eu să am mai mult de un job, poate la fel ca al lor. Iar eu voiam mai mult în viață, voiam să am succes, aveam ambiție, eram dornic de muncă și știam că dacă ajung în America vor fi alte oportunități. Voiam doar niște oportunități pe care la momentul acela eu nu le-am văzut în România.

Asta înseamnă că ai plecat cu visuri foarte mari și erai dispus la orice sacrificiu…

Bineînțeles! A fost un fel de doză de inconștiență. Fiind tânăr, fără experiență, am plecat cumva cu gândul că „vedem noi ce va fi”. Doar am plecat.

Cât timp ai dormit în parc?

Au fost câteva luni bune…

Altul în locul tău s-ar fi întors urgent acasă…

Da, nu a fost ușor. Mi-am făcut un membership cu 9 dolari la sala de sport ca să pot să-mi fac duș acolo și să mă bărbieresc. Am stat o perioadă într-un cort, în parc, dar apoi mi-am găsit rostul.

Ții minte cine te-a ajutat prima dată? Cine ți-a întins o mână?

Da, a fost chiar un homeless care a venit la mine, care nu avea nici dinți în gură. Nu vorbeam foarte bine engleză, doar dibuiam câteva cuvinte. M-a întrebat de unde sunt, ce caut acolo, mi-a oferit să stau la el în cort, l-am refuzat în prima seară și am rămas pe bancă, până dimineața când m-au trezit mașinile. Ei au plecat în treaba lor, eu am încercat să-mi caut de lucru. Aveam bănuți limitați, un buget de 3 dolari pe zi, dar noroc că era o fundație care servea mâncare la oamenii străzii, dar și acolo trebuia să mergi de dimineață să stai la coadă pentru că era greu să prinzi mâncare.

Când ai găsit primul loc de muncă?

Primul loc de muncă a fost valet la un hotel în Los Angeless.

Și ți-au ajuns banii din job-ul ăla să-ți închiriezi ceva?

La început nu, după care un coleg de-al meu care stătea și el în chirie mi-a spus că pleacă colegul lui de cameră și că pot sta cu el dacă doresc. Atunci a fost prima oară când m-am mutat într-un apartament.

Spune-mi atât: în tot timpul ăsta vorbeai cu mama la telefon? Știa în ce condiții trăiești?

Nu știa toate detaliile pentru că nu voiam să o fac să sufere, dar simțea ea că-mi este greu și îmi spunea să vin acasă.

Cum ai reușit să rezolvi cu actele?

Prin angajator, mi-am convertit viza într-una de muncă. Așa am muncit la hotelul acela.

Până la a-ți deschide propriul business, câți ani au trecut și ce ai făcut în timpul ăsta?

Nu a trecut foarte mult pentru că acolo la hotel tot timpul venea un broker imobiliar – eu nu am știut cu ce se ocupă – care își parca mașina tot timpul în față și ne dădea un bacșiș frumos de 20 de dolari ca să-i ținem mașina în față. Venea în fiecare dimineață pentru brunch și trebuia ca el să-și țină cheile, noi nu aveam voie să-i atingem mașina.

La un moment dat i-am zis așa: „Uite, eu sunt din România, sunt băiat sărac, am venit în America pentru o viață mai bună și te-aș întreba dacă poți să-mi oferi un loc de muncă mai bun, o oportunitate, pentru că pot să muncesc mai mult decât ce fac acum”. Mi-a dat o carte de vizită și m-a chemat a doua zi de dimineață. M-am dus la biroul lui și mi s-a părut că atâta lux nu am mai văzut niciodată în viața mea. Toată lumea era îmbrăcată foarte frumos, cu haine scumpe, elegante, pentru că toți erau salesmans și aveau de-a face cu clienți cu foarte mulți bani. Era o imagine perfectă pe care o afișau în fața clienților. Am început să lucrez pentru el ca agent imobiliar, am avut parte de un training foarte bun și astfel treaba a mers foarte bine și am început să câștig bani frumoși.

Mai târziu, după câțiva ani, am vrut să-mi deschid propria mea firmă de broker imobiliar. Am continuat munca asta încă câțiva ani de zile și la un moment dat mi-am dat seama că nu mai vreau să muncesc în acel domeniu. Știam exact ce vreau: voiam să muncesc ceva care să nu-mi consume atât de mult timp – pur și simplu munceam de dimineață până seara și nu aveam timp de nimic, chiar dacă banii erau foarte buni – știam că vreau un business care să-mi aducă un venit mai pasiv, care să nu necesite implicarea mea 100% și ideal, pe care să-l pot face de oriunde. Acela a fost vânzarea de produse online pe Amazon și apoi pe Wallmark, importând produse din China. Astfel ascensiunea mea a mers foarte bine și asta fac de foarte mult timp.