De vorbă cu „Cel mai iubit dintre căpșunari”. Trauma imigrantului și „am ajuns la concluzia că noi, cei din diaspora, nu ar trebui să votăm”

Marius Gabriel Trască, autorul cărții „Cel mai iubit dintre căpșunari”, este un exemplu de perseverență și curaj, un român care, departe de casă, a construit o viață nouă din muncă grea și sacrificii. Plecat din România, a ajuns să muncească în Spania ca salahor, înainte de a-și deschide propriul salon de frizerie, un vis care, odată împlinit, i-a dat posibilitatea să își urmeze pasiunea pentru scris. Cărțile sale sunt pline de umor și reflecție, dar și de povești despre greutățile emigrantului, toate fiind, în esență, rodul unei imaginații fertile.

În acest interviu, Marius vorbește despre drumul său personal, despre cum a ajuns să publice două volume și despre cum percepe realitatea politică din România, o temă care l-a marcat profund și care îl face să reflecteze asupra viitorului diasporei românești. Deschiderea unui salon și evoluția ca scriitor sunt doar câteva dintre capitolele din viața sa care, la fel ca în cărțile sale, sunt o dovadă de muncă, dedicație și luptă pentru un viitor mai bun.

Unde te găsesc acum?

Sunt la muncă.

La salon, nu?

Da, am un salon de câțiva ani.

Este al tău?

Da.

Și tu tunzi? Sau doar te ocupi de management?

La început mă ocupam doar de management, dar apoi am început să tund și eu.

Foarte tare! Și cine sunt clienții tăi?

Doar băieți. Nu avem servicii mixte.

Români sau spanioli?

De toate națiile. Majoritatea sunt spanioli, dar am și sud-americani, indieni, de toate.

De unde vii?

Din Slatina, județul Olt.

Și cum ai ajuns în Spania?

Părinții mei erau deja aici, iar eu am rămas în România să termin facultatea. Am studiat Administrație Publică la Reșița și, în 2008, după ce am absolvit, am venit și eu după ei.

„Cel mai iubit dintre căpșunari” și trauma imigrantului

De ce au plecat ei?

Practic, au plecat ca să mă ajute să termin facultatea. Altfel, nu ar fi fost posibil.

Deci, ai fost unul dintre copiii aceia care au crescut cu părinții plecați în străinătate?

Cam da. Mama a plecat prima, după ce am terminat liceul, iar apoi i s-au alăturat tata și sora mea. Eu am fost ultimul care a venit, în 2008.

Ai stins lumina în România … Dar ce lucrau părinții tăi înainte să plece?

Tata era jurnalist în județul Olt, iar mama lucra la o cantină sau unde găsea de lucru.

Deci, tatăl tău era jurnalist. O meserie frumoasă, dar nu tocmai bine plătită.

Exact. Și, având doi copii la facultate, era foarte greu financiar.

Și în Spania ca ce s-au angajat?

Mama a început să lucreze în curățenie, iar tata a lucrat ca paznic la blocuri aflate în construcție.

Cred că a fost un șoc pentru el, de la jurnalism la paznic.

Da, dar nu a renunțat complet la scris. A continuat să scrie și aici. De altfel, are publicate vreo patru-cinci cărți.

Deci, ai moștenit de la el pasiunea pentru scris.

Probabil, deși avem stiluri diferite. Dar da, cred că mi-a rămas ceva din casă.

Bun, și după ce ai terminat facultatea? De ce te-ai dus la administrație publică? Ce voiai să te faci?

Păi, sincer, eu voiam să mă duc la jurnalism în Sibiu și, nu știu, mi-a scăzut un pic media de la BAC, aveam 8 și ceva. Am dat un examen acolo, la Sibiu, și s-a făcut media între BAC și examen. Și a fost foarte mare concurență, erau mulți rău.

Și nu ai intrat.

Nu am intrat. Am rămas un an acasă și după aia m-am dus la Reșița, că acolo era și sora mea. Și mă atrăgea partea asta, mai de drept așa.

Păi și sora ta a venit în Spania să facă ce? Ce terminase? Cum de a plecat după părinți?

A terminat turism, după aia a făcut și un master și a venit în Spania și a început să lucreze, să facă curățenie la niște birouri, să spele WC-uri.

Vai, vai, vai. Dar mă gândesc că n-a rămas acolo.

Câțiva ani a rămas. Acum e la un hotel, e la recepție, e șefă la recepție.

Am înțeles. Deci cumva lucrează în domeniul ei.

Da, exact. Și ea oricum vrea mereu să avanseze.

Și tu, proaspăt licențiat în administrație publică, ți-ai făcut băgăjelul și ai plecat după familie?

Da, nu am lucrat niciodată în țară. N-am apucat. Am venit direct aici.

Și ce ai lucrat la început? În construcții?

Da. Bine, că nu am lucrat foarte mult, dar nu era altceva. Și îmi găseam cu ziua pe aici, la cărat, la din astea.

Și cât a durat chestia asta?

Păi, a durat câțiva ani. Chestia e că eu am venit exact când a fost cu criza în 2008. Nu se găsea deloc de muncă. Munceam pe 40 de euro la zi, la cărat saci și tot felul de chestii.

Și din banii ăștia puteai trăi?

10 euro îi dădeam pe drum. Deci rămâneam cu 30 de euro, cum ar veni. Și apoi am lucrat tot așa cum lucra și taică-meu, de pază la construcții din astea, de noapte.

Am lucrat vreun an și ceva și după aia, ușor, ușor, ne-am revenit și am deschis salonul ăsta.

Dar cum te-ai gândit să deschizi salonul ăsta? Adică dacă nu aveai pregătire, nu făcuseși…

Eu cu soră mea voiam să facem ceva, să deschidem ceva și eram între a deschide un magazin de alimentar românesc și salonul. Nu știu, voiam să investim în ceva prea mulți bani, așa că ne-am gândit la o frizerie și am deschis. Dar era foarte greu cu angajații. Fata pe care o aveam nu prea știa să tundă băieți și eu m-am apucat să tund. M-am uitat pe internet, pe YouTube și în vreo 3 zile m-am apucat să tund.

Și acum cum? Cum îți merge salonul ăsta?

Păi, deocamdată lunile astea, ianuarie și februarie, sunt cam slabe. Dar, na, sunt zile și zile.

De când îl ai?

Păi, de 9 ani.

Ai deja experiență. Știi că ianuarie și februarie sunt cam slabe, dar după aia începe treaba.

Da, da. Normal. Din martie deja începe să se normalizeze.

Adică trăiești bine din ceea ce câștigi cu el.

Bine, normal. Decent.

Bun. Și în timpul liber, scrii?

În timpul liber, printre clienți… Când nu am clienți, mă joc un pic că nu pot să spun că scriu.

Asta e o joacă pentru mine.

Hai mă, ai o carte publicată. Eu n-am o carte publicată și scriu toată ziua.

Două.

Uite, vezi? 

Chiar o fac de drag și eu, nu știu… Eu am pe Facebook 12.000 de urmăritori pe pagina mea și pentru ei scriu. Că îi mai înveselesc puțin. Scriu de vreo șapte, opt ani, cred că.

Titlu ăla mi s-a părut foarte tare. Cel mai iubit dintre căpșunari.

Da.