După o fractură multiplă de tibie și peroneu, trei operații, o tijă de titan și 4 șuruburi în picior, a apărut un vis. A început să alerge și a învățat să înoate și să meargă pe bicicletă. Iar astăzi, triatlonista Ioana Precup călătorește singură prin Europa, trăiește într-o casă pe roți și participă la competiții
Ioana Precup este triatlonistă și avocată și, din 2021, a decis să adopte un stil de viață nomad, călătorind cu casa ei pe roți prin Europa. În prezent, se află în Benicassim, Spania, pregătindu-se pentru cursele din anul viitor. Schimbarea în viața ei a început după ce a împrumutat o rulotă pentru a petrece o lună în Danemarca și Suedia. A fost fascinantă de această experiență și a decis să-și cumpere o casă pe roți și să devină nomadă.
Cu toate că viața de triatlonist nomad necesită o altă formă de organizare, Ioana Precup respectă rigoarea și se bucură de libertatea de a fi oriunde se simte bine. În ciuda provocărilor, ea subliniază că fiecare stil de viață are atât aspecte pozitive, cât și provocări, iar pentru ea, libertatea este esențială.
Ioana Precup călătorește singură prin Europa, dar ne mărturisește că nu s-a simțit niciodată în pericol, din contră, oamenii din jur sunt empatici și grijulii. În plus, se bucură de întâlniri cu prieteni, adesea români care trăiesc în afara țării, și împărtășește momente speciale cu ei, cum ar fi alergarea în noapte cu prieteni la o competiție din Suedia. Cel mai important lucru pe care l-a învățat în 2021 este sentimentul de libertate, care îi conferă putere, încredere și o poftă de viață extraordinară.
Ce urmează pentru Ioana Precup? Ne mărturisește că îi este dor de o cursă pe distanța 515 Ultraman (10 kilometri înot, 421 de bicicletă și 84 de alergare) pe care și-ar dori să o facă în Spania. Și, de asemenea, de anul trecut o atrage ideea unei curse de 24 de ore care crede că o să fie în Franța. Dar cum arată viața ei? Cum a început iubirea sa pentru triatlon? Și cum este să trăiești într-o casă pe roți? Aflați din interviul de mai jos:
Ioana Precup, am văzut că zilele acestea ești în Spania…. pe unde mai exact?
Am revenit în Spania, în Benicassim (zona Castellon – Valencia) cu planul de a petrece iarna și de a mă pregăti pentru cursele de anul viitor.
Îți propun să ne întoarcem puțin în timp. Cum ai ales acest drum al vieții de nomad pe care îl povestești pe pagina de Instagram dream.on.the.road? Ce te-a împins să faci acest pas?
În 2021 eram înscrisă la Ironman 70.3 Elsinore și la trei săptămâni după aceasta aveam Ultra Tri Sweden. Și dintr-o dată mi s-a părut mult mai ușor să împrumut rulota unor prieteni și să petrec o lună în Danemarca și Suedia. Mi s-a potrivit din prima.
La întoarcerea din Suedia, nu m-am mai regăsit deloc în peisajul bucureștean și am decis foarte repede să îmi cumpăr o „casă pe roți”. Mi-am mutat lucrurile în ea și pe 16 septembrie 2021 am plecat spre Ironman Barcelona. De atunci sunt nomad.
Ioana Precup despre viața unei femei care călătorește singură: „Nu am avut nicio experiență care să mă facă să simt vreun pericol, dimpotrivă, dacă am avut vreo problemă au venit foarte repede oameni care să mă ajute”
Cât de greu este să călătorești singură peste tot?
Mie nu mi se pare greu. Este mai ușor decât să „cutreier” Bucureștiul.
Într-adevăr, viața de triatlonist nomad presupune un alt tip de organizare, să găsesc locuri în care să am acces la bazin, trasee de bicicletă și supermarket, dar în timp a devenit și asta o rutină.
Evident că am provocări, dar până la urmă orice stil de viață ai alege are și părți bune, dar și provocări cărora să le găsești soluții.
Ca rutină zilnică, viața mea nu s-a schimbat foarte mult, lucrez, mă antrenez, petrec timp acasă sau cu prietenii. Doar mediul în care îmi duc activitățile este diferit. Petrec foarte mult timp în aer liber, mă bucur de natură și de libertatea de a fi oriunde mă simt bine.
Ți s-a părut vreodată periculos să călătorești ca femeie singură prin Europa?
Niciodată. Mă simt mult mai în siguranță în restul Europei. Nu am avut nicio experiență care să mă facă să simt vreun pericol, dimpotrivă, dacă am avut vreo problemă au venit foarte repede oameni care să mă ajute. În general, oamenii sunt mult mai empatici și manifestă mult mai multă grijă față de cei din jurul lor.
Am văzut că te mai întâlnești cu prieteni – de multe ori români care locuiesc în afară. Care este cea mai specială întâlnire pe care ai avut-o?
Mă bucur de fiecare reîntâlnire cu prietenii și îmi place să cunosc oameni noi. Fiecare are câte o poveste de viață care merită ascultată.
Am avut o surpriză extraordinară în al doilea an la UltriTri Sweden, când am ieșit din pădure și m-am trezit cu prieteni pe care îi cunoscusem cu un an înainte la cursă și care au alergat cu mine toată noaptea până la finish.
O altă experiență de suflet rămâne reîntâlnirea cu cel care mi-a fost echipa de suport doi ani la rând în cei 10 kilometri de înot la UltraTri Sweden, iar vara aceasta am ieșit împreună pe mare chiar cu kayak-ul care m-a însoțit în timpul cursei și, de data aceasta, am putut să și vorbim.
Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat despre tine din 2021 de când călătorești cu casa ta pe roți prin Europa?
Cel mai important lucru a devenit pentru mine sentimentul de libertate pe care îl cultiv în tot ceea ce fac. Asta îmi dă putere și încredere, dar mai ales o poftă de viață extraordinară.
Ioana Precup despre începutul iubirii sale pentru triatlon: „După doi ani de stat în pat și mers în cârje aveam 12 kilograme în plus și mă simțeam îmbătrânită, deși aveam doar 36 de ani”
Ioana, tu ești și triatlonistă amatoare. Cum a început această pasiune pentru tine?
Prin 2011 eram copilot legitimat în Campionatul Național de Offroad și în timpul unei curse am avut un accident, o fractură multiplă de tibie și peroneu, trei operații, o tijă de titan și 4 șuruburi în picior.
După doi ani de stat în pat și mers în cârje aveam 12 kilograme în plus și mă simțeam îmbătrânită, deși aveam doar 36 de ani.
Înainte de offroad, obișnuiam să merg cu fiul meu iarna la schi și acolo mai avusesem un accident în care mi-am rupt meniscul și ligamentele la celălalt picior.
După recuperare, am început să alerg în parc. Prima dată 2-3 km, mai mult mers decât alergat, cu dureri îngrozitoare in picioare. Am mers și a doua zi, și apoi și a treia și tot așa până am ajuns la 5 kilometri și durerile au început să dispară.
Am încercat apoi cursele de MTB organizate în jurul Bucureștiului, gândindu-mă că sunt deja obișnuită cu pădurea și noroiul de la offroad, deci ar trebui să mi se potrivească. Am învățat aproape de la zero să merg pe bicicletă pentru că ultima dată când pedalasem fusese în urmă cu peste 20 de ani pe o bicicletă Pegas cu șa lungă, single speed, pe care am avut-o în copilărie.
Apoi am început să înot. Întâi bras, abia ajungeam în celălalt capăt al bazinului. Și cu ajutorul unei antrenoare cu tact și multă experiență, doamna Maria Păjereanu, am reînvățat să înot.
Și așa am adunat toate cele trei probe ale triatlonului și m-am prezentat la Trichallenge Mamaia în 2015.
Cum te antrenezi?
Am un program structurat după care mă ghidez. Am învățat principiile și, cel mai important, am învățat să-mi ascult corpul. În pregătirea pentru o cursă am două antrenamente pe zi, structurate în patru blocuri a câte patru săptămâni fiecare.
Cât de mult te ajută să te antrenezi în locuri diferite – din Spania, în Suedia sau Norvegia?
Am și beneficii, dar și dezavantaje. Uneori nu găsesc tot ceea ce am nevoie, de exemplu bazin de înot, și atunci trebuie să mă adaptez. Cred că puterea de adaptare la mediu, la ceea ce îmi oferă natura în locul în care sunt, este cel mai mare avantaj.
Din punct de vedere al climei, viața de nomad îmi permite să aleg locurile și să mă pot bucura de vreme frumoasă, nici prea cald, nici prea frig, tot timpul anului, și astfel pot să mă antrenez exclusiv outdoor.
Ioana Precup despre bucuria triatlonului: „Pe ultimul kilometru întotdeauna am furnicături pe piele și lacrimi in ochi”
Participi și la competiții, îți alegi destinațiile de călătorie în funcție de ele sau invers?
În general, îmi aleg destinațiile în funcție de cursele la care vreau să particip. De fapt, triatlonul m-a ghidat în acest mod de viață și continuă să o facă.
La ce te gândești în timpul curselor?
De la planuri de viitor, analize din trecut, durerea pe care o simt, până la „marele nimic”. În anduranță, ajungi în acele stări similare meditației care te ajută să susții efortul fizic.
Și ce simți după ce treci linia de final?
Este un sentiment greu de descris, merită trăit măcar odată în viață. Este totul de la fericire până la „De ce fac asta? Ce caut eu aici?”, de la epuizare la împlinire, de la entuziasm până la leșin. Pe ultimul kilometru întotdeauna am furnicături pe piele și lacrimi in ochi.
Care este cel mai mare vis al tău legat de triatlon?
Să pot să-l practic până la bătrânețe dacă asta îmi va face plăcere și îmi va aduce în continuare bucurie.
Citește și: La 15 ani s-a mutat la București pentru a-și da șansa unui viitor mai bun. Povestea unui inginer pasionat de maratoane și trasee montane: cum a urcat Sorin Chineață, într-o singură zi, pe cele 5 vârfuri din 8 din munții Făgăraș
Ești și digital nomad, nu?… adică și muncești în timp ce călătorești? Ce faci, mai exact și cum te organizezi să ai timp de toate?
Pandemia ne-a învățat să lucrăm de acasă, deci mi-am luat o casă și continui să lucrez ca avocat consultant.
Pe lângă profesia mea de bază, am descoperit că îmi place să împărtășesc ceea ce mi se întâmplă și așa a luat naștere proiectul Dream On The Road care în timp a devenit second job.
Disciplina o consider esențială în viață, cu atât mai mult în practicarea unui sport, chiar și la nivel amator. Am avut norocul să mă nasc așa, iar cu timpul și mai ales prin sport, mi-am dezvoltat și mai mult această capacitate.
Dar cred că disciplina vine și din bucuria pe care o regăsești în a face un anumit lucru.
Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în toată această perioadă?
Să iau fiecare zi așa cum vine și să mă bucur sau să mă adaptez la tot ceea ce mi se întâmplă, iar la final să pot spune că a mai fost o zi bună.
Ioana Precup despre viața de nomad: „Am învățat pe parcurs, încă învăț, încă descopăr lucruri, dar viața de nomad chiar trebuie să ți se potrivească”
Unde este acasă pentru Ioana Precup?
Sunt locuri în care totul îmi este familiar, facil, cum este aici în Spania. Dar am o conexiune foarte profundă cu Suedia și când ajung acolo am sentimentul de acasă.
Când ai fost ultima dată în România?
La sfârșitul lunii septembrie. Obișnuiesc să iau avionul spre România de două ori pe an, în special pentru a-mi face diversele verificări medicale pentru care încă nu am reușit să mă conectez cu medici specialiști aici în Spania.
Care este sfatul pe care l-ai da celor care se gândesc să-ți urmeze exemplul și să se aventureze într-o experiență de nomad?
Mă feresc să dau sfaturi în viața personală. Pot povesti despre mine și experiențele mele și fiecare să își ia ceea ce consideră că i se potrivește. În cazul meu a fost o idee, venită într-un antrenament de bicicletă, să plec în Danemarca și Suedia. Habar nu aveam ce înseamnă să conduci și să trăiești într-o casă pe roți. Am învățat pe parcurs, încă învăț, încă descopăr lucruri, dar viața de nomad chiar trebuie să ți se potrivească.
Și, ultima întrebare, ce urmează pentru tine, Ioana Precup? Care sunt destinațiile, competițiile, planurile pe care le ai pe listă pentru anul viitor?
Îmi este dor de o cursă pe distanța 515 Ultraman (10 kilometri înot, 421 de bicicletă și 84 de alergare) pe care caut să o fac în Spania.
De asemenea, de anul trecut mă atrage ideea unei curse de 24 de ore și cred că aceasta va fi în Franța.
Probabil că vara o voi petrece în Suedia și acolo anduranța este la ea acasă, așa că am descoperit niște curse locale de bicicletă și alergare pe distanțe lungi care mă tentează, dar intenționez și să mă bucur cât mai mult de ieșiri cu kayak-ul în arhipelaguri.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
