Ema Dănilă, echilibrul feminin din Apa Cumpăna: „Am simțit că e timpul să fac business pentru mine și acum lucrurile stau exact așa cum mă așteptam.”

Ema Dănilă este o femeie de afaceri pentru care renunțare nu este un cuvânt familiar. A condus, în perioada pandemiei, un business direct afectat de criza sanitară, Cumpăna, un furnizor de apă potabilă în birourile firmelor din toată țara, iar de jumătate de an și-a deschis propria franciză, din filiala Cumpăna din Prahova, pe care a preluat-o în sistem de franciză și o reclădește.

Ema Dănilă visa să devină stewardesă, dar realitatea i-a arătat că în context de afaceri, de management este mult mai potrivită. Este pasionată de desen și călătorii, și-a crescut singură copilul din prima căsătorie, s-a dezvoltat în câțiva ani de la slujba de asistentă medicală la administrator de clinici private, pentru ca în cele din urmă să descopere că toate aceste experiențe aveau să o așeze în rândul celor mai talentați vânzători.

Este partenera de viață și de afaceri a deținătorului companiei Cumpăna, iar acum și-a propus să își croiască și crească propriul business.

Ce-ți place la această viață de femeie de afaceri?

Ema Dănilă: Aceste cuvinte au o rezonanță extrem de puternică și chiar citeam de curând niște articole despre evoluția femeilor în acest mediu foarte masculin, iar surpriza a venit din informația că diferențele între femei și bărbați încă sunt foarte mari, chiar dacă procentul de femei angajate, în spațiul UE, este undeva la 46%. În raportul managerial lucrurile însă stau complet diferit, și procentul rămâne undeva la 3%.

Așa se face că doamnele în postura de manager, fie că vor sau nu, devin ușor masculine, pentru că e nevoie să te impui, iar asta, într-o lume a bărbaților, este dificil de făcut. Într-o lume a bărbaților toată lumea știe că femeia este percepută mai întâi ca o imagine, pentru ca apoi să devină un reper remarcabil în dialog. Cu toate acestea însă, foarte multe doamne, mai ales din zona antreprenorială, au reușit să aibă rezultate spectaculoase.

Ce-ți place la acest rol?

Ema Dănilă: Îmi place că, datorită experienței mele, reușesc să schimb lucruri în bine. Într-o poziție de top, management superior, influențezi viețile oamenilor care lucrează cu tine. Iar aici trebuie să ai o anume stofă de lider, fiindcă altfel este destul de complicat să modelezi oamenii, să accepte ceva ce într-o primă instanță ar refuza fără ezitare.

În plus, îmi place că interacționez cu foarte mulți oameni, din diverse domenii, iar de câteva luni, de când am preluat acest business nou, mai mult un demers antreprenorial pentru mine, fiindcă am trecut de la conducerea unei organizații cu 400 de angajați la o antrepriză cu 20 de oameni, am învățat că această interacțiune poate fi foarte directă și personală chiar.

Sunt foarte multe lucruri care-mi plac, mai puțin stresul, fiindcă aici presiunea este foarte mare și toată lumea așteaptă de la tine să validezi sau să acționezi, în această zonă micro, de multe ori deciziile sunt la tine, la fel ca implementarea.

Spune-mi despre această schimbare!

Ema Dănilă: A început acum jumătate de an, când una dintre filialele Cumpăna, cea din Prahova, a trecut din poziția de satelit al companiei, în cea de organizație de sine stătătoare.

De ce s-a întâmplat asta?

Ema Dănilă: Cumpăna a reluat sistemul de francizare, iar filiala cea mai mare a companiei, după cea din București, dar și cea mai apropiată de firma mamă, a devenit autonomă. Iar eu, acum, fac naveta zilnic, de la București la Ploiești. A fost un test pentru noi și am încercat să remodelăm activitatea la nivel regional atât ca filială, cât și ca franciză și să aducem o îmbunătățire substanțială a activității din teritoriu, ceea ce s-a și întâmplat.  

Și ce ați aflat?

Ema Dănilă: Este exact o mini-Cumpăna. (râde) Avem aceleași proceduri, aceleași valori, dar funcționăm ca entitate separată.

De ce ai preluat tu acest rol?

Ema Dănilă: Pentru că îmi doream un proiect nou, pentru că era nevoie, pentru că aveam experiența și competența, pentru că sunt un om ambițios și perseverent și am simțit că e nevoie de o schimbare la mine, mai ales că în toată perioada pandemiei am fost director general la Cumpăna. Și a apărut această oportunitate pe care am preluat-o fără nicio ezitare. In plus era și nevoie de cineva care să imbunatățească, să redefinească businessul la nivel regional.

Am simțit că e timpul să fac business pentru mine și să văd dacă pot face ce îmi doresc. Iar acum lucrurile stau exact așa cum mă așteptam.

Acum sunt one-woman-show. (râde) Rolul meu este să monitorizez activitatea tuturor, de la raportare la livrare, dar de fapt fac de toate.

Mi se pare o decizie extrem de îndrăzneață și cu un risc pe care numai o femeie și l-ar putea lua, ca, după o perioadă de pandemie, când business-urile s-au reclădit, să începi de la zero ceva, în sistem de franciză. De ce ai făcut-o?

Ema Dănilă: Toată viața mea am făcut afaceri pentru alții. (râde) Acum am vrut să văd cum e să fac business pentru mine.

Și nu te-a speriat deloc contextul?

Ema Dănilă: Deloc. Sunt greu de speriat. (râde) Am destul de multă experiență în spate încât să știu cum să gestionez riscurile. În plus, sunt un om care adoră provocările și care, de multe ori, a luat-o de la zero. Iar acum venise momentul să văd dacă mă pot descurca pe cont propriu. Imi place sa mă perfecționez continuu, să mă dezvolt și să dezvolt in jurul meu.

Când erai tu mică și colegii tăi spuneau ce vor să fie când vor fi mari tu ce spuneai despre tine?

Ema Dănilă:

Când eram mică visam să văd lumea. Am terminat un liceu de aeronautică, mă pregăteam să devin stewardesă, când părinții mei au considerat că este o meserie mult prea riscantă pentru mine. Apoi, mi-am spus că mi s-ar potrivi să fac jurnalism. (râde) Întotdeauna am avut o admirație pentru oamenii care fac acest lucru, mai ales reporterii, iar dintre ei, cei care ajung în zone de război. Mi se pare că ei au un ritm de viață aventuros, că ajung să cunoască foarte mulți oameni și extrem de variate povești.

Cine te-a inspirat mai mult: tata, călător permanent, sau mama statornică și în permanență lângă voi?

Ema Dănilă: Cred că am luat de la fiecare câte puțin, dar, recunosc, am fost oarecum o prezență rebelă. Întotdeauna am vrut să experimentez pe propria-mi piele; sunt un om care ascultă părerile celor din jur, dar care nu se subordonează. Nu-mi place ideea de a-mi trăi viața după regulile celor din jur. Dacă eu consider că ceva nu este în regulă sau nu este pentru mine, prefer să închid capitolul și să-mi văd de drum, decât să stau și să mă complac în situații în care nu mă regăsesc. Fac asta și la nivel personal, dar și profesional. 

Aștept un exemplu de situație în care ai rupt ritmul!

Ema Dănilă: Sunt divorțată, am o fiică din prima căsătorie, de care sunt foarte mândră, care este studentă la Drept acum. Da, am rupt ritmul în momentul în care am divorțat fiindcă am considerat că locul meu nu era acolo, iar ce am realizat de atunci încoace mă face să fiu foarte mândră.

Dacă mă întrebi și de planul profesional, îți voi spune că s-a întâmplat să renunț la un job, în care mă simțeam foarte bine, după foarte mulți ani, tocmai din pricina faptului că am simțit că e loc de mai mult pentru mine.

De unde vine acest curaj?

Ema Dănilă: Cred că e natural, face parte din natura mea. Viața e plină de suișuri și coborâșuri, iar ce am făcut a fost să construiesc pe aceste experiențe în care m-am aflat. Chiar dacă, știi, suișurile sunt minunate, dar când cobori și ajungi în iad, atunci adevărata măsură a ta iese la iveală. Dar, am realizat că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, coborâșurile sunt mai puțin tragice, mai puțin dureroase, ai mai fost pe-acolo, știi cum e.

Cum ai primit îndemnul ferm al părinților tăi de a încerca altă meserie decât cea de stewardesă?

Ema Dănilă: Cred că nu m-am opus foarte tare pentru că, undeva în sinea mea, chiar dacă eram doar un copil, nu-mi doream foarte tare acest lucru. Am o intuiție pe care mă bazez și pe care am învățat de-a lungul anilor să nu o mai evit, pentru că este extrem de puternică și utilă.

Am făcut o schimbare bruscă în momentul acela și am intrat într-un domeniu în care am activat foarte mulți ani, anume în domeniul medical. M-am înscris la Colegiul „Carol Davilla” și am profesat în această zonă vreme de 12 sau 15 ani, ulterior definitivându-mi studiile prin absolvirea facultății de psihologie.

Mă bucur să văd că, prin locurile prin care am trecut, am modelat și am cunoscut oameni. Cred că fiecare experiență nu a făcut decât să pună bazele omului care sunt astăzi.

Pe tine cum te-a schimbat această proximitate a bolii, dar și a vindecării, salvării unor vieți, nu puține!?

Ema Dănilă: Recunosc, dacă m-ai fi întrebat acum câțiva ani, ți-aș fi răspuns că nu m-am gândit niciodată să schimb domeniul, pentru că mi-a plăcut foarte mult, am avut contact cu tot ce înseamnă medicina, am cunoscut foarte mulți oameni speciali acolo, dar cred că toată această experiență m-a făcut să am foarte multă stăpânire de sine, fiindcă în astfel de locuri nu ai nici timp și ești antrenat să reacționezi într-un anume fel, indiferent cât de mare e problema pacientului pe care îl tratezi. Acolo trebuie să ai tot timpul disponibilitate, sensibilitate, atenție extremă, trebuie să fii mereu prezent, conștient, implicat.

 Am învățat să am o anumită atenție și înțelegere față de oameni, pe care mai târziu am aplicat-o în zona de negociere, de vânzări. (râde)

Doar că la un moment dat am vrut mai mult și am vrut altceva. Și am intrat în vânzări, am început ca agent, iar într-un an eram deja director regional, în următorul an deveneam director pe București, pentru ca apoi să fiu numită director general. Iar acum sunt antreprenor.

Ce-ți trebuie din naștere sau din formare pentru a avea un astfel de ritm de creștere?

Ema Dănilă: Cred că ține foarte mult de educația de sine, iar eu pledez constant ca oamenii să fie într-o permanentă dezvoltare. Dacă tu nu încerci să te dezvolți pe toate planurile, educațional, intelectual, emoțional, dacă nu ai un dram de ambiție și de perseverență, e greu să reușești pe termen lung.

Și mai e ceva ce contează: atenția la detaliu. Cu cât ești mai superficial, cu atât lucrurile merg mai prost, iar, din păcate, societatea în care trăim acum e orientată așa. Nu mai avem valori sau nu le mai promovăm.

Anul viitor, Cumpăna împlinește 30 de ani, iar ce ne dorim noi este exact ce am spus și până acum, un transfer de echilibru între noi și clienți fiindcă ne străduim să le oferim cea mai bună apă care zic eu că există în acest moment pe piață; avem mai multe surse de apă și toate au fost alese pentru proprietățile lor superioare fie că sunt izvoare de suprafață sau foraje de mare adâncime, investim continuu în tehnologie, în îmbunătățirea proceselor care dau această calitate superioară apei. Ne-am tehnologizat, ne-am robotizat, avem o nouă fabrică Cumpăna, deci ne-am străduit să aducem apa la un nivel de calitate extraordinar.

Cum ați trecut prin pandemie, când cea mai mare parte a clienților voștri a trecut în work from home?

Ema Dănilă: A fost o provocare imensă, care ne-a scos din cotidian și ne-a obligat să ne reinventăm, iar aici vorbesc de toate planurile, atât familial, cât și profesional. Ele se și împletesc foarte tare în acest moment în viața mea, pe de o parte pentru că sunt permanent conectată la muncă, iar pe de alta pentru că și eu, și soțul meu avem aceeași pasiune, Cumpăna. El este directorul general și proprietarul companiei, iar eu dezvolt acum o franciză din cea mai mare filială Cumpăna. Eu am condus compania în perioada de pandemie, din poziția de director general și cred că am făcut o treabă bună. (râde)

Această reinventare v-a scos mai puternici sau mai fragili?

Ema Dănilă: Cred că ne-a scos mult mai puternici, mai inventivi și mai tehnologizați. Am realizat cât de multe lucruri am putut să schimbăm și nu am fi aflat acest lucru despre noi dacă nu am fi fost în situația certă de a ne schimba. A trebuit să găsim noi modalități de a ajunge la clientul final, mai cu seamă, cum ziceai, toți angajații au intrat în sistem work from home. Atunci am venit și noi cu oferte care să adreseze exact aceste schimbări. Iar peste toate, am reușit să ne menținem parteneriatele într-o perioadă în care toate lucrurile erau extrem de nesigure. Este uimitor că, la rândul lor, și partenerii au fost extrem de implicați și alături de noi atunci când lucrurile s-au mai liniștit și au intrat pe făgașul normal.