Interpretarea viselor, de la superstiții la fundament științific

Visele au reprezentat mereu un mister pentru oameni care, din cele mai vechi timpuri, au căutat să le găsească semnificații care mai de care mai diverse. În Antichitate, de exemplu, visele erau considerate o metodă de comunicare între oameni și zei. De aici până la ideea că visele pot arăta viitorul nu a mai fost decât un pas. Prin urmare interpretarea viselor a devenit o modalitate a oamenilor de a încerca să afle ce îi aștepta, un fel de a se pune în gardă referitor la evenimentele ce aveau să le influențeze viața.

Așa au apărut și așa-numitele cărți de vise. Pentru că autorii acestora nu aveau cum să presupună toate poveștile ce le apar oamenilor în timpul somnului, au creat un fel de dicționar al elementelor apărute în vise. S-au găsit astfel explicații pentru orice s-ar fi putut ivi în vis: de la pâine la șerpi, de la mirese la femei însărcinate sau de la apă la gândaci sau monștri. Cam oricărui element comun, real sau imaginar, i s-a atribut o explicație. Sigur, nefiind vorba de o bază științifică, în funcție de cartea în care căutăm, putem găsi semnificații diferite pentru același lucru.

Sigmund Freud a fost cel care a dus interpretarea viselor la un alt nivel și a introdus-o în psihanaliză. Neuropsihiatrul austriac considera că visul nu este total lipsit de sens, ci că este un fenomen psihic ce reprezintă gândurile, problemele sau împlinirea ascunsă a unei dorințe, o dorință refulată din cauza conștiinței și a cenzurii instaurată automat de aceasta. El este cel care a definit visul ca pe un mesaj al inconștientului, cel mai profund nivel al psihicului uman și era convins că interpretarea viselor este modalitatea prin care poate ajunge să deslușească inconștientul.

Pe de altă parte, visele repetitive marcate de scene violente, ce pot prezenta lucruri deja petrecute în viața reală sau ce reprezintă elemente simbolice ale altor evenimente deja trăite sunt definite, conform lui Freud, ca încercări ale psihicului de a depăși o traumă suferită.

Dacă la început teoriile lui Freud au fost respinse și considerate ca fiind absurde, psihanaliștii le-au adoptat ulterior și interpretarea viselor a devenit o parte bine definită în psihanaliză. Mai pe scurt și foarte clar, visul este definit ca un limbaj ce are rolul de a dezvălui inconștientul cu toate acțiunile sale. Psihanaliza în sine este atât o metodă de cercetare, cât și o tehnică de terapie ce se focusează pe identificarea traumei și conștientizarea acesteia cu ajutorul analizării inconștientului. Acest inconștient este însă mult mai complex și se poate manifesta nu doar prin visele oamenilor, ci și prin greșeli de vorbire sau de scriere, lapsusuri, diverse și multiple simptome psihosomatice.

Visele pot fi declanșate de factori diverși precum cei externi, fiziologici sau motivaționali. Dacă, de exemplu, somnul nostru se desfășoară într-un loc extrem de gălăgios este foarte posibil ca și visele noastre să prezinte evenimente zgomotoase. Nu doar zgomotul este însă un factor extern declanșator, ci și lumina puternică sau mirosurile exagerate. Tocmai de aceea specialiștii ne sfătuiesc mereu ca mediul în care ne odihnim să fie unul protejat de factori perturbatori, astfel încât somnul să fie cât mai liniștit și, implicit, odihnitor.

Factorii fiziologici își pot pune și ei amprenta extrem de puternic asupra viselor noastre. Astfel că dacă oamenii se confruntă cu senzații exagerate de foame, de sete, cu nevoi fiziologice sau sexuale este foarte probabil ca aceștia să încerce satisfacerea lor prin intermediul visului. Factorii motivaționali sau, mai bine spus, din zona motivațională, sunt cei mai puternici și sunt cei care dau și cele mai de neînțeles vise, de obicei, și aici avem în vedere dorințe prezente sau mai vechi, poate dorințe neîmplinite în copilărie, precum și interese puternice, dar neexplorate. Visele pot proveni din evenimente trăite recent în stare conștientă, din dorințe nesatisfăcute, pot veni ca metodă de descărcare a unor tensiuni, griji sau probleme sau ca formă de protejare a somnului.

Interpretarea viselor nu este o activitate deloc simplă, nu presupune nicidecum să citești o presupusă definiție a unor termeni apăruți în starea de somn. Interpretarea viselor poate fi realizată doar de un psihanalist și presupune mai multe etape. Înainte de toate persoana respectivă trebuie să poată povesti visul cât mai detaliat cu putință, apoi trebuie să încerce ea să dea un sens acestuia, să facă asocieri cât mai libere și necenzurate între vis și aspectele din viața de zi cu zi, dorințe sau preocupări. Dar nu doar visul în sine este important în această etapă, ci și orice asociere ce îi vine omului în minte, chiar dacă pare că nu are legătură cu nimic. Abia după această fază se poate încerca găsirea unui sens visului respectiv și acesta este cel mai complicat lucru pentru că obstacolele pot fi multiple, de la rezistența persoanei respective față de subiectele din vis, implicit față de propriul inconștient – și aici poate fi vorba de o multitudine de lucruri, de la amintiri traumatice la frustrări sexuale – la prejudecățile acesteia sau chiar ale terapeutului.

Dificultăți în interpretarea viselor apar și din cauza celor 2 tipuri de conținut ale acestora, cel manifest, care înseamnă tot ceea ce ne amintim și simțim în momentul în care ne trezim și cel latent, care este construit din ideile ascunse ale visului, cele care trebuie descifrate și care fac legătura cu primele.

Discuțiile pe această temă sunt multe și extrem de complexe. Un lucru ce trebuie înțeles însă înainte de toate este că interpretarea viselor nu se poate face cu una, cu două și că este, în fapt, o tehnică de terapie utilizată în principal în procesele de autocunoaștere și de lămurire/rezolvare a unor situații care ne afectează.