Interviul în exclusivitate cu actrița Sarah Paulson: Te irită și te scoate din minți, „Ratched” de la „o iubesc pe Sharon Stone”, la „Judy Fuckin' Davis”
În 2017, Sarah Paulson devenea una dintre cele mai apreciate actrițe din lume și una dintre cele mai influente personalități de peste ocean. Câștigase premiile Emmy și Golden Globe pentru rolul său din „American Crime Story” care i-a adus de curând și premiul pentru cea mai bună actriță a deceniului trecut. De atunci, a jucat aproape fără oprire, de la „Blue Jay”, „Ocean’s 8” sau „Glass” și până la „The Goldfinch” sau „Mrs. America”.
Dar succesul nu a venit deloc ușor pentru Sarah Paulson. Supraviețuitoare a unui diagnostic cu melanomă, actrița a cunoscut cu adevărat succesul abia la maturitate, odată cu rolurile fabuloase din „American Horror Story”.
Una dintre muzele lui Ryan Murphy, aceasta i-a fost alături și în „American Crime Story”, „Feud: Bette & Joan”, iar acum în „Ratched” despre care am vorbit și noi într-un interviu acordat în exclusivitate. De data aceasta, însă, Sarah Paulson nu mai este doar actrița principală, ci și producător executiv. Dacă în 2018 și-a făcut debutul în postura de regizor într-un episod din „American Horror Story” în care a jucat nimeni alta decât Jessica Lange, acum încearcă un alt rol foarte important din viața ei profesională. Iar Ryan Murphy ne asigură că o face extraordinar. De altfel, producătorul a declarat că acesta este cel mai bun rol făcut de Sarah Paulson.
Cum a fost să joace alături de unul dintre idolii săi, actrița Judy Davis. Ce cadou a primit de la Sharon Stone. Care a fost cel mai greu moment pe care l-a trăit alături de Cynthia Nixon. Și de ce „Ratched” este un serial care „te irită și te scoate din minți”, dar pe care nu ai cum să nu îl urmărești.
Cât de bine cunoșteați povestea din „Zbor deasupra unui cuib de cuci” înainte de a lucra din nou, împreună cu Ryan Murphy, la serialul „Ratched”?
Nu citisem cartea, dar văzusem filmul mai demult. Când am aflat că urma să interpretez personajul asistentei medicale Ratched, am hotărât să văd din nou filmul, nu doar pentru mine, ci și din respect pentru marea Louise Fletcher. Mi s-a părut normal să am proaspăt în minte interpretarea ei, să-i permit să devină aproape coloana vertebrală a personajului în pielea căruia urma să intru. Văzând din nou filmul, am descoperit că am o perspectivă diferită asupra personajului.
Ratched este, adesea, considerată o ticăloasă, însă m-am pomenit privind-o dintr-un alt unghi, poate fiindcă mă pregăteam pe mine pentru acest rol. Trebuia să procedez astfel ca să reușesc să-mi asum personajul. În poveste, la fel ca în film, sunt prezentate atât de multe motive să-i îndrăgești pe Jack Nicholson și pe toți bărbații din acea secție de spital. Te fac să îți dorești să fii în prezența lor, să empatizezi cu ei, să îi vezi că se simt bine, iar ea pare tot timpul prezentă și, în ochii publicului, acest lucru nu face decât să îi priveze pe ei de șansa de a se bucura de scenă.
Acum cred că, de fapt, ea se străduia din răsputeri să îi ajute. Poate că era limitată în gândire și respecta cu prea multă strictețe regulile spitalului, dar încerca să facă ceea ce considera că este corect. Îi lipsea compasiunea, ceea ce este extrem de greu de privit, mai ales când ajungi să iubești personajele cărora le asigură îngrijirea medicală. A fost interesant să țin cont de toate aceste aspecte și să văd în ce se transformă în timp. Întrucât povestea noastră o precedă pe cea a filmului cu mulți, mulți ani, se dovedește că, în serial, ea este capabilă de mult mai multe decât v-ați putea închipui. Dar ceea ce-i motivează comportamentul ar putea fi ceva cu care publicul va ajunge să rezoneze. Și totuși, poate nu!
Cum ați ajuns să intrați în acest proiect și cât de diferit este el de „American Horror Story”?
Ryan m-a sunat și m-a întrebat dacă doresc să particip la acest proiect. Am fost foarte norocoasă că am lucrat la „American Horror Story” pentru atât de mulți ani, așa că m-am obișnuit să întruchipez un nou personaj în fiecare an. Serialul și-a păstrat mereu prospețimea și a fost mereu distractiv că am avut de abordat roluri cu totul noi. Dacă spectatorilor nu le place un personaj pe care îl joci acum, poate anul viitor vor îndrăgi personajul interpretat de tine. Acest lucru le permite să accepte tot ce faci, fiindcă nu se atașează de un anumit personaj în mod special.
Povestea de acum va fi cu totul diferită în această privință pentru că este un serial și nu un miniserial. Este o poveste care se continuă și, în cele din urmă, se desfășoară de-a lungul mai multor decenii. Mi s-a părut o idee foarte interesantă. De asemenea, a fost interesant să mă gândesc la maniera în care aș vrea să lucrez, fiindcă nu mai făcusem un serial de multă vreme. Având în vedere natura poveștii și faptul că serialul se numește „Ratched”, Ryan știa că va fi un mediu de lucru diferit față de cel cu care fusesem eu obișnuită. Voia să se asigure că sunt cu adevărat pregătită pentru rolul ăsta. L-a comparat cu „Walter White” în ceea ce privește timpul pe care urma să-l petrec pe platou și consumul emoțional pe care l-ar putea presupune.
Cum au fost discuțiile cu Ryan Murphy despre acest personaj?
Eu și Ryan avem o relație de lucru interesantă. Este o relație bazată pe o colaborare deosebită și discutăm mult, dar uneori discuțiile despre muncă nu sunt amuzante. Ne trezim într-o conversație în care disecăm fiecare aspect până la ultima părticică, apoi uneori nu mai vorbim despre asta până aproape de filmare, când vom fi avut amândoi mai mult timp să digerăm toate informațiile. În unele situații, m-a lăsat să abordez rolul din perspectiva mea, însă, în mare parte, universul pe care îl creează Ryan este visceral și imediat evident din momentul în care pășești pe platou. În fiecare creație a lui Ryan, în fiecare cadru, sunt prezente un decor frumos proiectat, costume incredibile, coafuri și machiaje extraordinare.
Cei care au văzut „Zbor deasupra unui cuib de cuci” sunt deja familiarizați cu personajul pe care îl interpretați în serialul Netflix, dar cine este Mildread Ratched în„Ratched”?
Dacă am reușit ce mi-am propus, nu cred că o va înțelege cineva cu adevărat. Cine este Mildred Ratched? Nici ea nu știe încă. Este o operă în devenire. A avut o copilărie plină de traume. A fost abandonată la o vârstă fragedă și a pierdut contactul cu persoana cu cea mai mare influență din viața ei. Calitatea sa profund definitorie este singurătatea extremă.
Unde o găsim pe Mildread Ratched la începutul serialului?
Povestea centrală are loc în 1947, într-un oraș numit Lucia, din California de Nord, unde Mildred își caută un loc de muncă. Motivele pentru care vizează acel post și motivele pentru care dorește atât de mult să lucreze exact la acel spital sunt dezvăluite curând.
De ce credeți că un spital de psihiatrie răscolește fricile oamenilor atât de mult?
Sunt sigură că fiecare dintre noi, dacă suntem sinceri cu noi înșine, am avut un moment în care ne-am întrebat dacă nu cumva am înnebunit. Cred că îți stârnește cele mai profunde și mai cumplite frici cu privire la ce s-ar putea întâmpla dacă ți-ai pierde mințile.
Ce s-ar întâmpla dacă nu ai mai avea control asupra impulsurilor, asupra minții sau asupra acțiunilor tale? Ar fi de groază, te-ar dărâma. Acțiunea serialului se petrece într-o epocă în care oamenii erau internați la un spital psihiatric împotriva voinței lor, deci numai să te gândești că depinzi de bunul plac al altei persoane în evaluarea stabilității tale mintale și intri cu totul într-o depresie profundă.
Credeți că am putea simți empatie pentru Mildread Ratched?
Nu ar fi cel mai rău lucru dacă am simți empatie față de ea, cel puțin odată ce aflăm întreaga poveste și înțelegem prin ce a trecut și ce a avut de îndurat. În opinia mea, este important ca spectatorii să simtă o oarecare legătură cu ea și să fie interesați să urmărească povestea. Trebuie să vrea măcar puțin ca ea să obțină ce-și dorește. Cred că trebuie să fie alături de ea, deși uneori ea nu-și urmărește decât propriul interes sau are un comportament total amenințător. Are motivele ei. Ca actor, trebuie pur și simplu să îți asumi acele motive.
Din foarte multe privințe „Ratched” este o poveste feministă. Sunt convinsă că ați făcut o documentare minuțioasă pentru serial, spuneți-ne și nouă cu ce se confruntau femeile din aceea perioadă?
Bănuiesc că orice femeie, indiferent de circumstanțe, fie că este la locul de muncă sau acasă, poate spune că se confruntă cu o oarecare formă de discriminare de gen, la fel ca femeile din anii ’40. Femeile munceau într-o multitudine de medii sexiste și, în consecință, acest lucru le putea crea convingerea că este ceea ce preferau. Încă mai avem de descâlcit acele ițe. Serialul încearcă să înfățișeze acea epocă, dar așa cum ne-a obișnuit Ryan Murphy, nu lipsesc ocaziile și împrejurările care lasă loc pentru triumful femeilor.
„Ratched” are o distribuție remarcabilă, cum a fost dinamica, atmosfera pe platoul de filmare?
Actorii din „Ratched” sunt, fără îndoială, unii dintre cei mai mari actori contemporani. Am fost încântată să lucrez cu fiecare în parte. Am lucrat cu mare bucurie alături de Jon Jon Briones, cu care am mai colaborat și la „American Horror Story”. A fost plăcut să ne ocupăm de ceva cu totul diferit.
Și apoi mai sunt Sharon Stone și Judy Davis! Am o husă de mobil și un tricou inscripționate cu „Judy Fuckin’ Davis”. Sarah, o doamnă drăguță care a lucrat la serialul nostru, și-a tatuat „Judy Fuckin’ Davis” pe braț. Iată ce poate face iubirea pentru Judy Davis din om! Este una dintre cele mai mari actrițe din toate timpurile.
Apropo de Judy Davis, ce v-a plăcut cel mai mult atunci când ați lucrat împreună? Dinamica relației dintre Ratched și asistenta Bucket este incredibilă.
Relația dintre asistenta Bucket și asistenta Ratched este una dintre dinamicile mele preferate din serial. Probabil pentru că o iubesc așa de mult pe Judy Davis. Îmi amintesc că m-a sunat Ryan și mi-a spus că intenționează să o roage pe Judy Davis să interpreteze acest rol. Nici nu am mai vrut să aflu alte detalii până când nu era ceva cât de cât stabilit deoarece eram prea entuziasmată de ideea de a colabora cu ea. Când m-a sunat să-mi spună că a acceptat, am lăsat totul baltă și am început să plâng fiindcă asta însemna că urma să am o experiență la care visasem de o veșnicie ca actriță. Am ajuns să joc mult alături de ea și a fost cu adevărat magic. Cred că îi e teamă de mine. Am urmărit-o prea mult. Cum spuneam, numele ei este inscripționat pe husa mobilului meu.
Cum ați reacționat atunci când ați aflat că Sharon Stone va fi și ea în distribuție?
Am fost foarte încântată să lucrez cu ea. Îmi amintesc că și în legătură cu ea m-a sunat Ryan și deborda efectiv de entuziasm. A fost incredibil de generoasă cu mine. A fost prezentă, în formă, amuzantă… toate adjectivele extraordinare la care te-ai putea gândi ar caracteriza-o de minune pe Sharon Stone. O iubesc pe Sharon Stone.
De ce este Finn Wittrock atât de potrivit pentru rolul lui Edmund Tolleson?
Am lucrat de multe ori și cu Finn la „American Horror Story”, așa că am avut o relație lejeră, un raport relaxat, atât ca stil actoricesc, cât și pentru că există un istoric personal de colaborare. A fost minunat, un bonus. Cred că Finn te tulbură prin faptul că e dezarmant de frumos, dar este și un actor minunat, cu o profunzime sufletească nemaipomenită. Uneori poți să treci cu vederea peste faptul că este așa de talentat, fiindcă arată ca un supermodel.
O cunosc pe Cynthia Nixon din New York și este o actriță deosebită. Gwendolyn, personajul ei, este de o integritate uriașă, este foarte grijulie și bună. Trebuie să spun că una dintre cele mai neplăcute zile din viața mea profesională a fost scena în care mâncăm stridii, pentru că mie nu îmi plac. Mă dezgustă total, nu le suport. Nu pot să înțeleg de ce ar mânca cineva ceva atât de sărat, mâzgos, cu o asemenea textură și cu un astfel de miros. Mie mi se pare îngrozitor. Așadar, special pentru mine, stridiile au fost niște ciuperci. Am filmat acea scenă toată ziua, iar Cynthia mânca stridiile acelea calde, dezgustătoare, de parcă nu ar mai apuca vreodată să le guste!
Pe lângă distribuție, „Ratched” are locații absolut spectaculoase. Cum au fost filmările din California de Nord?
Am fost în Big Sur. În film, arată minunat. Priveliștea cu norii apăsători și ceața persistentă a fost chiar superbă, dar a fost și extrem de greu pentru noi fiindcă am avut doar o săptămână de filmat acolo și a plouat torențial. A fost o luptă grea și o victorie muncită! Tipul acesta de mediu, cu vegetație luxuriantă, cu o atmosferă vibrantă și un aer care miroase atât de diferit, îți provoacă o stare de evocare. Schimbă tonul și înțelesul tuturor lucrurilor. Toate astea se transmit efectiv prin ecran.
Și, ultima întrebare, cum ați descrie tonul serialului?
Cineva mi l-a descris ca pe un poem simfonic. Mă duce cu gândul la un film de-al lui Almodovar. Este plin de suspans, precum „Rebecca”, de pildă, unde aștepți la nesfârșit să se întâmple ceva. Te irită și te scoate din minți, dar exact asta se urmărește cu un asemenea serial. Se insinuează în celulele tale. Conține o componentă de putere, dar inspiră și melancolie. Există și o doză de comedie neagră. Este bizar. Este trist. Din toate câte puțin, ceea ce face să merite din plin vizionarea.
Sarah Paulson poate fi văzută acum în serialul „Ratched” pe Netflix.
Pe aceeași temă
Citește mai multe
